Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MĂCAR CA
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 579 pentru MĂCAR CA.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I
... mai de treabă decât Ciceron foarte. De-acest fel de cuvinte urechile-mi sunt pline. Ascultă deci, o, minte, cum eu te sfătuiesc: Fii mută ca un pește, și nu mai tot vui. Un scriitor se-ndeamnă prin laudă a scrie, Iar fără ea tânjește, când alt folos nu ... când tot hulă drept laudă să răbd? Să sufăr ca bețivul ce n-are vin de-ajuns, Ca popa ce nu poate în praznice petrece, Ca târgovețul cărui lipsește buna bere? Eu știu că tu poți, minte, a-mi arăta curat, C-un desfrânat nu poate virtutea a ... oștile comandă; Iar biata-nvățătură în stremțe îmbrăcată, Din orice casă este gonită cu ocări; De-a ei prietenie cu toții se feresc; Ca cei care pre mare au suferit furtună Și nu vor să mai intre în slujbă marinară Toți strigă: rod nu mai iese de la adânci ... cumpănească nici șapte înțelepți. La oameni nu-i dreptate! Un cleric sec răcnește: Eu încă nu-s episcop dar știu de rost ceaslovul, Apostolul, psaltirea ca apa le citesc, Pre hrisostom trec lesne deși nu-l înțeleg; Oșteanul care poate abia numele a-și scrie, Pretinde ...
... zi tot alte fire de nisip, le-a strecurat prin încăperi, le-a cernut pe coperișuri, le-a împinzit ca un giulgiu, făcîndu-le una cu pămîntul. Vîrfuri de coloane au mai stăruit ici-coio, de cari, caravanele trecînd, vorbeau ca de rămășițele unei cetăți înfloritoare ; apoi și coloanele au dispărut cu veacurile și numai în cărți a mai rămas pomenire de ceea ce ... cît mai este vreme, dacă nu vrei să rămîi înnămolit pe totdeauna. O părere de rău însă mă prinde de tovarășii mei, căci lașul e ca o vastă familie, în care toți se cunosc, se ajută și se tolerează. Cea mai mare parte dintre ei parcă nu mai vreau nimic ; se ... i mai tulbură. Fiecare așteaptă cîte o moștenire sa-i cadă din cer, după ani de zile de la năruirea fantasticelor averi ce au fost, ca un naufragiat care nădăjduiește corabia mîntuitoare. În monotonia acestei vieți, orice lucru întîmplat ia proporții ce-i privesc parcă pe toți, o curioasă francmasonerie îi ... iau parte la bucuriile și durerile celorlalți, precum își împart și banul sau nevoile. La capătul acestui trai comun, nici un ideal, nici o încercare
Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena
... nepricepute, Nededat cu cale lungă Cîte vor să-l mai ajungă. Cîte biruri, cîte sate, Tot întreabă de cetate, La toți le părea minune, Necum ca să-i știe spume. Calcă cîte locuri toate Pînă mai nici nu mai poate Deci în partea pustnicească Cînd era să nimerească, Dintru o peșteră ... mulțămeaște Și frica-ș mai potoleaște Acest uriiaș, îndată Cu o cină să arată, În frigare vrînd să tragă O căprioară întreagă. Face cină boierească, Ca pre Arghir să cinstească, Masa lîngă foc o pune La lumină de tăciune, Și șăd toți pe lîngă vatră, Pre cîte un jgheab de piatră ... ploscă de vin aduce Dintr-ale sale merinde, Care foarte bine prinde. Uriiașul, dacă-l gustă, Cu stomah ca de lăcustă, I-ar fi plăcut ca să tragă Pre gît o bute întreagă ; Dar tot să îndestulează, (Nefiind mai mult, să crează). Așa pînă șăd la masă În sălbateca sa casă ... culce (Cît e lui Arghir de dulce). Dimineața să sculară, Satirii să adunară, Să întrecea care, care, Aduce cinste mai mare ? Omul începe să facă Ca toți satirii să tacă, Zicînd : „Știu cum mi să pare Că aveți multă umblare ; Nu știți de Neagra-Cetate Unde, încătrău abate ? Nu vă ...
Costache Conachi - Visul amoriului
... dintr-un suspin, Dă-mi încalea viorica ce stă ascunsă supt spin. M-oi năcăji a o scoate cu orișice fel de năcaz, Ca să petrec împreună un minunt măcar cu haz.â€� „Du-te dar de-o dobîndește, mi-au zis făr-a zăbovi, Dar să nu gîndești că-i rupe ... are tot omul la îndrăgit, Fratele meu îi prepusul, clevetirea-mi este sor' Prietenă necredința și tovarăș am pre dor. Vino acum di pi mine, ca să mergi unde faci haz.â€� I-am urmat fără de voie, cu lacrămile-n obraz. Mă tîrîiam di pi dînsul ca o piatră fără glas, Ah, dar cine poate spune năcazurile ce-am tras ! Prin prăpăstii, munți și dealuri, ostenit călătoream. Și pe drumuri neumblate pururea ... albă, ochii săgeți sloboza, Sprincenele lungi și dese drept în inimă rănea. Sînul ei cu frăgezime omoră pre om de viu, Părul despletit pe spate, ca aurul de gălbiu. Statul înalt și subțire, cu dulci îndoituri, Gurița chiar ca mărgeanul și obrazul numai nuri. Ah, cine poate să scrie cîte ochii au văzut ? Și îndată la picioare cu vaiete am căzut. „Înaltă împărătească ...
Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale
... aice Și-ți voi da ce cei. Primește sfatul care îți dau ție, De mare folos, Destul te-mpilară soarta cu urgie, O, om ticălos! Ca să scapi de chinuri, eu am chipuri multe, Și vreau să te-ajut, De vreme ce cerul nu vrea să te-asculte, măcar un minut. Eu pot să-ți dau orice, cinste și mult bine, Și aur cât vrei, Și voi sta cu pieptul însumi pentru tine, Cu ... Viața ta și lumea ție păcătoasă Hulă îți va fi! Străin între oameni și în a ta casă, Parcă n-ai trăi.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci măcar s-aducă vântul miros dulce, Din câmpi înfloriți, Și aurind luna izvorul ce curge Codrii înverziți, Și vestind lăstunii cu gingașe versuri, Că se ivesc ... Iar când toți dormeau El fugea cu groază de-al său pat de chinuri Și somn nu-l prindea. Se teme de umbra codrilor nămornici Ca de arătări, Sau de sună clopot, de preoți cucernici Și de-a lor cântări! Îl umple de groază șuierul furtunii, Nourii tăcând, Frunzele ... A lor frumusețe, pe toți vioșase, El însă-i mâhnit, Și a lor grai dulce lui îi cășunează, Dureri îndoit. Deci ele ...
Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale
... aice Și-ți voi da ce cei. Primește sfatul care îți dau ție, De mare folos, Destul te-mpilară soarta cu urgie, O, om ticălos! Ca să scapi de chinuri, eu am chipuri multe, Și vreau să te-ajut, De vreme ce cerul nu vrea să te-asculte, măcar un minut. Eu pot să-ți dau orice, cinste și mult bine, Și aur cât vrei, Și voi sta cu pieptul însumi pentru tine, Cu ... Viața ta și lumea ție păcătoasă Hulă îți va fi! Străin între oameni și în a ta casă, Parcă n-ai trăi.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci măcar s-aducă vântul miros dulce, Din câmpi înfloriți, Și aurind luna izvorul ce curge Codrii înverziți, Și vestind lăstunii cu gingașe versuri, Că se ivesc ... Iar când toți dormeau El fugea cu groază de-al său pat de chinuri Și somn nu-l prindea. Se teme de umbra codrilor nămornici Ca de arătări, Sau de sună clopot, de preoți cucernici Și de-a lor cântări! Îl umple de groază șuierul furtunii, Nourii tăcând, Frunzele ... A lor frumusețe, pe toți vioșase, El însă-i mâhnit, Și a lor grai dulce lui îi cășunează, Dureri îndoit. Deci ele ...
... se opriră, se așezară pe iarbă și făcură o gustărică din merindele ce mai aveau, și apoi se despărțiră, după ce se îmbrățișară, și plânseră ca niște copii. Mai nainte d-a se despărți, își împărțiră câte o basma și se înțeleseră zicând: "Atunci când basmalele vor fi rupte ... caselor. Atunci, ieșind fata de zmeu cea mare și, uitându-se, se întoarse repede și chemă pe mumă-sa și pe soră-sa cea mică, ca să vină să vază minunea. Fata cea mică zise: - Măiculiță și surioară, pasărea asta gingașă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră. Ochii ei ... puse să se odihnească. Când, în puterea nopții, veni și fratele cel mare al zmeului, și calul lui sări de șaptesprezece pași înapoi. El zise ca și frate-său, iară Greuceanu îi răspunse și lui ca și celui dintâi. Ieșind de sub pod, se luă la trântă și cu acest zmeu. Și unde mi-aduse, nene, zmeul pe Greuceanu și-l ... acestuia și a calului său sub pod, se puse iarăși de se odihni. Când despre zori, unde venea, măre, venea tat-al zmeilor, ca ...
Ion Creangă - Povestea porcului
... Creangă Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau doriți să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi, pe lângă toare aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânșii: un ... se grijesc băieții: că, după cum vezi, îi cam colbăit, mititelul! — Moșnege, moșnege! zise baba, nu râde, că și aceasta-i făptura lui Dumnezeu; ca și noi... Ba poate... și mai nevinovat, sărmanul! Apoi, sprintenă ca o copilă, face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare și, fiindcă știa bine treaba moșitului, lă purcelul, îl scaldă, îi trage frumușel cu untură din opaiț ... la el. Iară baba nu știa ce să mai facă de bucurie că are un băiat așa de chipos, de hazliu, de gras și învelit ca un pepene. Să-i fi zis toată lumea că-i urât și obraznic, ea ținea una și bună, că băiat ...
... clipă, brațul inert al celui ce dormea, la chemarea aceasta prevestitoare de moarte, se mișcă deodată, pipăind cu mîna păroasă locul unde era pușca, dar, ca și cum ar fi fost țintuit de ceva, se întinse din nou și rămase neclintit. Străbătut de un fior, am lăsat atunci să cadă perdeaua ... deci unul din cele două ființe adăpostite subt același acoperămînt trebuia să treacă printr-o primejdie de moarte. Și, împins de un gînd, atunci chemat ca de o putere misterioasă, ascultînd ca de o poruncă, am uitat că moartea mă pîndea poate după ușă, am împins-o și am ieșit în balcon, în noaptea albă de lună ... lîngă pușcă, am luat-o de lîngă el și, pășind peste somnul lui, și peste moarte, poate, am alergat în curte. Deasupra ogeagului alb, pasărea, ca și cum n-ar fi auzit nici un zgomot, se zugrăvea pe cer și își urma cîntecul, vrînd parcă să mă cheme prin horn, neștiind ... cer și apoi curtea s-a umplut de zgomot și de fum. De-a rostogolul, în tăcerea întreruptă ce stăpînea singurătățile, ca ...
Petre Ispirescu - Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte
... nesațiu cum se lasă cerul în depărtare pe pământ, și ar fi dorit să meargă până la sfârșitul pământului, să vază cerul din apropiere, sau măcar până vor da de locurile acelea unde pământul este ca piftia. Apoi intrară în pădure. Când văzură frumusețile pădurilor, rămaseră cu gurile căscate. Vezi că ei nu mai văzuseră d-alde astea de când îi ... lor, le era milă să-și puie mintea cu ele; dară le plăcea să le asculte ciripind. Păsărelele parcă băgaseră și ele de seamă una ca aceasta, și nu se sfiau, ba încă cântau de se spărgeau; iară privighetorile trăgeau la geamparale numai din gușe, ca să fie mai dulce cântarea lor. Și așa, stând ei aci și sfătuindu-se, pe fiul împăratului îl apucă o moliciune de nu putea sta ... femeia lui, nu voi să-l crează când acesta îi mărturisi adevărul, spuindu-i că nici prin gând nu i-a trecut una ca asta vreodată. El se făcu dârz, începând a-și teme nevasta. Și așa puindu-i gând rău, se învoi cu Siminoc ca ...
... nu le făcuse Dumnezeu parte de copii, și fără de copii viața, mai ales cea bună, n-are nici un rost. Să fi avut fie măcar numai unul, ca să aibă de cine să poarte grijă și cu ce-și bate capul, căci așa numai ei amândoi își nădeau zilele în sec și nu ... ne ia puțul și să-l aducă-n podul casei! Pe zfripțuroaică o trecură fiorii. Ziua a doua l-au trimis la pădure ca să aducă lemne, așa, copaci întregi, smulși din rădăcină și duși în spinare cu craci cu tot — cum se face-n lumea zmeilor. Ieșit ... și iau pădurea întreagă și-o duc acasă. Zmeul se sperie acum și mai rău, și iar unul una, altul alta, până ce se învoiră ca să mai dea zmeul o găleată de galbeni, iar în schimb să poată duce el copacii în spinare și pădurea să rămâie la locul ei ... o faci? îi zise omul. Adă buzduganul! adăugă apoi scuipând în palme și suflecându-se. El n-aruncă însă buzduganul, ba nici nu-l ridică măcar