Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ VOIE
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 359 pentru FĂRĂ VOIE.
Ion Heliade Rădulescu - Sânta cetate (Terța rima)
... Iartă, le șterge; seamănă cuvântul: Când prunc orfan, plângând, mendicând viață, Când muribund ce n-are nici mormântul, Când june discolor cu moartea-n față, Fără mâine și azi, și fără lumină, Iarnă și vară,-n seară, dimineață; Ori ca om, ori sub forma sa divină, Tot proletar la câmp și la cetate, De la altar ... justiția este domnitoare, Aci frăția e realizată, Aci virtutea e putere, valoare Ș-orice nevoie este ușurată. Unul pentru toți, toți iar pentru unul: Liberă voie, soartă nivelată, Verul, frumosul, marele și bunul, Eternă pace, viața socială, Propriul sacru, rezolvat comunul. Cetate! rezidență-imerială Mirelui-popol, d-angeli custodită, Tindă cerească ...
Mateiu Caragiale - Singurătatea (Caragiale)
... mult mândre, mult înalte, Zguduitoare patimi cu foc mărturisind. Umbroasa-le poveste măreață se-mpletește La murmurul ei sumbru plutind în depărtări, Nostalgică gândirea în voie-mi pribegește Și nesfârșit de tristă, se pierde, se topește Într-un noian albastru de mistice visări... Din crudele cătușe, ce încă mă mai leagă ... în nimeni și nu cred în nimic! Iubirea e robie; trădarea - umilință; Nădejdea? ce-mi rămâne a mai nădăjdui? Precum în nepăsare trăiesc fără credință Voi ști deopotrivă să mor fără căință, Chiar clipa ce-a din urmă o voi disprețui. Cât mai curând ea vie, aducă-mi alinarea De veci și voi primi ...
George Topîrceanu - C. Hogaș: Note din călătorie
... George Topîrceanu - C. Hogaş: Note din călătorie C. Hogaș: Note din călătorie - Un popas de George Topîrceanu ...Fără multe marafeturi, făcurăm cinstea cuvenită borșului de chitici, din care începurăm a sorbi cu iuțeală, înghițind repede și încrețind sprâncenele deasupra aburului fierbinte ... anume pe măsura persoanei sale lungi și deșirate, iar eu ieșii în cerdac și de acolo coborâi în livadă, ca să mă pot încânta în voie de priveliștea măreață a nopții aceleia. Din înalta împărăție a umbrelor, luna și stelele care înotau în negrele și depărtatele adâncuri ...
Dimitrie Anghel - A. D. Holban
... marcă, nu avea nici un secret pentru dînsul. El mînca, el bea, el vorbea. Nimănui nu-i era îngăduit să-l întrerupă, nimeni n-avea voie să emită o părere personală în fața acestui etern musafir, la care se uitau toți ca la o spaimă a vremii. La noi ... pe cari obiceiul, întîmplarea sau cine știe ce interes îl aducea la masa noastră nu scăpa de fulgerile lui... Toți îl temeau și-l tolerau, fără să-l poată suferi, văzînd în el un viitor "om mare". Tatăl meu avea o adevărată slăbiciune pentru el. Într-un moment dat, chiar îi ...
... vedeți d-voastră, cinstiți boieri, parcă fusese d-acolo. Începu a alerga iară după jucării, ca un copil ce era. Ea luase condurul fără să știe al cui este și pentru ce stă pe masă. Când văzură boierii una ca aceasta, rămaseră înmărmuriți de uimire. Ce să facă ei ... găinăreasa de la bucătăreasă cu rugăciune ca să o lase să se ducă și ea prin cetate, să se mai răsufle puțintel. Bucătăreasa îi dete voie. Găinăreasa se îmbrăcă cu hainele de aur și zicând: "Lumină înainte, întuneric înapoi, nimeni să nu mă vază ce voi face", se duse ca vântul ... de împărat. Fiul împăratului se duse și el cu tată-său și cu mumă-sa. Găinăreasa se ceru și ea de la bucătăreasă. Și căpătând voie se duse, ca și întâi, îmbrăcându-se în hainele cu mărgăritare. Se prinse în horă, iarăși lângă fiul împăratului. Până seara nu jucă cu altul ... fel de lâncezeală îl coprinse. Găinăreasa, îndată ce se întoarse acasă, iute, iute, se îmbrăcă iarăși cu pielea de măgar, și căuta de găini cu voie bună și tot cântând. Mai trecu ce mai trecu, și iarăși fu chemat împăratul la o nuntă a altui împărat. El se duse ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... Urechea-mi face să asurde La cârmuirea-ncredințată; Chemarea lor neîncetată Cu foc nestins gândirea-mi arde Și-mi face pasul meu nemernic... Dă-mi voie, craiule puternic, Să plec din curtea ta departe"... * Și drept răspuns aude-ndată: ,,Te bucură, iubită slugă, Și fie-ți scârba vindecată; Dorința ta, ce ... depărtările albastre, Și valul mării cel spumos, Și munții nalți, ce dorm în cețe, Pământul, soarele și luna Și toate stelele mărețe, Cu însuși cerul fără fund — Sunt numai slabe oglindiri, Ce-n mintea omului pătrund, -- Sunt umbra veșnicei măriri... Dar mintea unui cântăreț Nu umbra, chipul ei îl vede ... lumilor zidește Și-n care firele se torn, Acum în mintea mea lucește. Simțirea inimii mă arde Și-mi face pasul meu nemernic, Dă-mi voie, craiule puternic, Să plec din curtea ta departe!" Și-a zis haliful: ,,Dorul tău Îl înțeleg. Și iată-a noastră hotărâre ... pleci spre a chemării tale împlinire!" * Și curțile lui Damaschin Rămas-au pradă a uitării, Ș-averea marelui creștin În oarba voie a-ntâmplării: Haznaua lui nenumărată Pe la săraci de mult îi dată; Paingul țese pe perete, Căci slugi ca altădată nu-s, Și ...
Alexei Mateevici - Ioan Damaschin
... Urechea-mi face să asurde La cârmuirea-ncredințată; Chemarea lor neîncetată Cu foc nestins gândirea-mi arde Și-mi face pasul meu nemernic... Dă-mi voie, craiule puternic, Să plec din curtea ta departe"... * Și drept răspuns aude-ndată: ,,Te bucură, iubită slugă, Și fie-ți scârba vindecată; Dorința ta, ce ... depărtările albastre, Și valul mării cel spumos, Și munții nalți, ce dorm în cețe, Pământul, soarele și luna Și toate stelele mărețe, Cu însuși cerul fără fund — Sunt numai slabe oglindiri, Ce-n mintea omului pătrund, -- Sunt umbra veșnicei măriri... Dar mintea unui cântăreț Nu umbra, chipul ei îl vede ... lumilor zidește Și-n care firele se torn, Acum în mintea mea lucește. Simțirea inimii mă arde Și-mi face pasul meu nemernic, Dă-mi voie, craiule puternic, Să plec din curtea ta departe!" Și-a zis haliful: ,,Dorul tău Îl înțeleg. Și iată-a noastră hotărâre ... pleci spre a chemării tale împlinire!" * Și curțile lui Damaschin Rămas-au pradă a uitării, Ș-averea marelui creștin În oarba voie a-ntâmplării: Haznaua lui nenumărată Pe la săraci de mult îi dată; Paingul țese pe perete, Căci slugi ca altădată nu-s, Și ...
Ion Luca Caragiale - Repausul duminical
... mergem cu prea mari închipuiri de veselie, și nici să stăm la îndoială când, pe negândite, ni se ivește prilej de petrecere; să mergem cu voie bună, daca n-avem altă treabă mai serioasă de făcut - zic mai serioasă, fiindcă, în viața noastră scurtă și trudită, nici petrecerea nu e ceva ... Bine; dar s-au recreat... au petrecut... - Da! s-au îmbătat! - Dar ce să facă?... să citească psalmii proorocului David?... Și pe urmă, dă-mi voie să-ți spun că-mi pare rău să te aud pe tine, spirit modern, suflet așa de uman, vorbind astfel despre lumea muncitoare... și asta ... Unde poftești. Pornim amândoi la vale. Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu... În dreptul lui Capșa, întâlnim pe alt prietin; îl luăm, fără vorbă multă, ca de rechiziție; la răspântia bulevardului, încă doi; îi înhățăm; în dreptul legațiunii rusești, încă unul; e prizonier... Curios lucru! toți foarte plictisiți ... ne strigă, ridicind pe al său: - Jos repausul dominical!... Să lucrăm!... lucrați, domnilor! Iar noi, împărtășind părerile lui, lucram cu stăruință... Ce activitate! Cinci ore fără-ntrerupere, pe nerăsuflate... Cam pe la deșteptatul rânduricilor - țal!... Aperitive, 18; baterii, 8; șampanii, 12, și 22 pachete de regale... și 5 rânduri de marghilomane ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII
... mare Sau tocma doar' mătanii cu coadă! Și-în zădar zice: dracu mă-împinsă! Căci pentru ce el fuga nu-întinsă! Deci nici țiganii sunt fără vină, Măcar și pe dânșii dracu-împinsă, Căci ei dederă-întia pricină. Arătându-și chief și voie-adinsă, Cumcă-au inimă de-a să și bate Împrotivă-a tot feliu de gloate. [3] Multă-acuma ei cale mersese ... spinare. O, câte minuni face-o tâmplare! Iacă tocma-întracea-învăluială, Străjile s-aud strigând: ,,Stăi... care!... Care ești, măi!..." și gătând năvală, Nu de voie bună, ci de frică, Căci încă nu văzură nimică. [8] Dar peste puțin și pe dânșii iacă Vine tot aceaiaș' belea neagră; Călăban nu știea ... vază cruda pierire, Țipa și să văieta morțiși Socotind că doară vor sosire Ceialalți a lui spre-ajutorință, Să-l scoață din mâni fără credință. Întracea de-atâta strigătură Tot codrul răsuna pe-împregiur, Iar' ursul după cea căzătură, Mănios și mormăind mur! mur! Purcedea nainte prin desiș, Căutând ... ce cătră miază noapte Cetele-împrăștiate s-adunasă Ș-a călători spre noao fapte Pe câmpul de-alung ei apucasă, De iznov și ...
Constantin Negruzzi - Cârjaliul
... Cantacuzin, pentru care se poate repeta tot acele ce s-au zis de Ipsilant. în ajunul bătăii de la Sculeni, Cantacuzin ceru la guvernul rusesc voie să intre în carantina noastră. Oștile lui rămaseră fără comandir; dar Cârjaliul, Sofiano, Contoguni și ceilalți n-avea trebuință de comandir. Pare-mi-se că bătaia Sculenilor nimeni n-a descris-o ... la răniți, pentru cele de apoi încărcături, bumbi, cuie, lanțuje și mânere de iatagane, eu i-am dat douăzeci beșlii ce aveam și am rămas fără bani, știe Dumnezeu că eu, Cârjaliul, trăiesc cu milostenia! Apoi pentru ce rușii mă dau acum la dușmanii mei?“ Zicând aceste, Cârjaliul tăcu ... biciușca, și căluții lui merg destul de iute. Dacă vrunul din ei stă de osteneală, el îl deshamă suduind grozav, și îl lasă pe drum, fără a se mai griji de soarta lui. La întoarcere e sigur că-l va găsi la acelaș loc, păscând în ticnă iarba verde ... copiii lui, care lăcuiesc într-un sat bulgăresc nu departe de Chilia. El să temea vezi dumneata, să nu pătimească și ei pentru dânsul ; oameni fără ...
Vasile Alecsandri - Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența
... de când te cunosc, niciodată nu te-am văzut așa de tulburat, și-mi pare rău că tocmai acum, când după multă vreme te întâlnesc fără veste în patria ta, te văd într-o amărăciune așa de crudă. V*** îmi strânse mâna și ne îndreptarăm spre cafeneaua numită Donne. Pe drum ... începui a-i vorbi de frumoasele monumente ale Florenței și a-i aduce aminte de norocita vreme când ne găseam la Paris, fără a lua seama că el nu mă asculta și că mintea lui era cufundată în gânduri cu totul deosebite de ale mele. Deodată ... unei lene poetice, cunoscută în Italia sub numire de dolce far niente. Pare că, întins pe un leagăn de flori, te cobori din nouri încet, fără a vedea măsura care te desparte de pământ. Ne puserăm la o masă de marmură albă. Îndată un botega (fecior de dugheană) îmbrăcat ... tot locul cu înfiorare, și pe urmă apucându-mă de mână: ,,Haideți degrabă, îmi zise, haideți să o găsim... Cecilia mea trăiește!" Ieșirăm din cafenea fără a ști unde mă va duce; trecurăm iute vro câteva ulițe unde toți ne luau de nebuni și ne îndreptarăm spre o primblare ...