Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CAL / CAI
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 444 pentru FĂRĂ CAL / CAI.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Palatul de cleștar
... eu văd că stema e cum era, și tot la locul ei. Cât despre vorba muierească, cea de pe urmă, ca și cea dintâi, tot fără noimă și fără de înțeles rămâne. — Tatăl meu, urmă împăratul, mi-a zis: "Fătul meu, în cal îți las goana voinicului, în inima ta vitejia, în paloș biruința, iar la temelia «palatului de cleștar», odihna norodului tău. Acolo zac, la umbră ... de diamant, sora împăratului împietri de spaimă... în prag se zvârcolea o namilă de balaur și-și despica fălcile cât să înghită un călăreț cu cal cu tot. Limbile lui, ca niște săgeți pârjolite, le azvârlea din beregată și le înfigea pe nările nasului, scuipând clăbuc, care se închega și se ... la zid de trei belciuge groase. Cea dintâi ar fi fost frumoasă de n-ar fi zâmbit și n-ar fi mișcat gura necontenit, clevetind fără noimă. A doua bolboșea ochii săi verzurii, scăpărând scântei de mânie. A treia, groasă ca o butie, rumenă și voinică, și ... din temelie peștera de diamant, mușcând din carnea lor de le țâșnea sângele. Lângă ele sta una neclintită, senină, pe gânduri, cu privirea dulce și ...
... dânsul, își șopteau așa: El să fie Groza cel vestit în țară Și-n sânge-ncruntat! El să fie Groza, cel ce ca o fiară, Fără nici o grijă de negrul păcat, A stins zile multe și lege-a călcat! Un moșneag atunce, cu o barbă lungă ... Și nici o putere!... eram prăpădit! Nu așteptam altă din mila cerească Decât a muri, Când creștinul ista, Domnu-l odihnească! Pe-un cal alb ca iarna în deal se ivi Ș-aproape de mine calul își opri. Nu plânge, îmi zise, n-ai grijă, române, Fă piept bărbătesc ...
George Coșbuc - Voci din public
... Isuse, cu tine! Dar vrui ca să nasc creștinismul. Voi ce-aveți de spus? Exploatații Plec capul puternic, iar jugul Îmi geme pe gît, Dar fără de mine nici plugul, Nici carul! Din negur-adîncă Prin mine se nalță popoare. Eu ar, gîfîind pe răzoare, Ovăzul. Dar caii-l mănîncă, Nu ...
Cincinat Pavelescu - În goana artei
... Cincinat Pavelescu - În goana artei În goana artei de Cincinat Pavelescu Lui Caragiale Nebun, sălbatic, fără frâu, Prin arătură și prin grâu, Peste livezi, peste câmpii, Sărind bariere și hotare Și șanțuri largi și garduri vii, Fugea un cal, fugea mai tare Ca vântul prin pustii. Sub el pământul tremura Și orice piatră scăpăra Scânteietor, Dar el, în vraja unei ținte Pe care nimeni ...
Ion Luca Caragiale - Poveste (Caragiale)
... măriilor-voastre, am venit... să îndrăznesc... dacă nu vă e cu supărare... să-mi dați mie pe Ileana de nevastă... că... mi-e dragă și fără ea nu pot trăi. Împăratul răspunde: - Fătul meu, asta nu se poate. Ești fecior de împărat și ai să fii împărat. Nici inima ta n ... și maică, măriile-voastre, am venit să vă fac o rugăciune: eu vreau să mă însor și vă rog să-mi dați pe Ileana, că fără Ileana eu mor. - Fătul meu, zice împăratul supărat, asta nu se poate. - De ce, măria-ta? - De ce, de ce... Uite pentru că nu vreau ... pân lumea largă de colo până colo, și ce să vezi? Când mai erau vreo trei luni până să li se împlinească termenul, ajung ei, fără să se caute, într-un târg mare, unde se ținea iarmaroc vestit odată la zece ani. Și ținea iarmarocul ăsta o sută de zile în ... le vază ochii? Văd aievea pe Ileana culcată-n pat cu părul despletit, albă cum îi varul, cu ochii ca sticla duși în fundul capului fără o rază de viață – broboane mari de sudoare pe frunte – stârlici la-ncheietura mâinilor încucișate pe piept – și sughite rar – sfetnicul ...
Nicolae Filimon - Omul de piatră
... face copii și am adus buruieni pe care, cum le-o bea, rămîne grea. Împăratul luă buruienile de la arap și porunci să-i dea cal împărătesc și un rînd de haine de aur ce-ți lua vederile de frumusețe, apoi chemă pe împărăteasa și-i dete buruienile să le fiarbă ... Frumos, știu că ai plecat să cauți pe doamna Chiralina, s-o iei de soție; dar nu vei putea să ajungi pînă la împărăția ei fără ajutorul fiului meu. Rămîneți aci, dar trebuie sa vă ascunz foarte bine, căci cum o simți fiul meu că se află la mine oameni după ...
Panait Istrati - Chira Chiralina
... E o nedreptate revoltătoare pentru bietul Mihail! Eu îl iubesc pe omul ăsta, fiindcă e mai deștept ca mine, mai învățat, și fiindcă rabdă mizeria fără să se plângă. Cum? Pentru că nu vrea să-și strige pe acoperișuri numele, țara și numărul dinților care îi lipsesc, nu e decât o ... bogată, frumoasă și sentimentală), din care ieși după un an acoperit de rușine, cu inima sfâșiată, cu caracterul falsificat. Adrian cunoștea vag povestea. Mamă-sa, fără a intra în amănunte, i-o da exemplu de ticăloșie, dar Adrian trăgea incheieri cu totul opuse; și nu o dată, cu instinctul ... era în adevăr, voia să fie. În costumul său prăpădit și boțit chiar când era nou; cu înfățișarea sa de țăran orășenit, cu cămașa necălcată, fără guler, cu aerul său de geambaș hoțoman, el se deda la o paradă de vorbe și de gesturi care amuzau pe oameni, dar care lui ...
Cincinat Pavelescu - Sic transit
... Cincinat Pavelescu - Sic transit Sic transit de Cincinat Pavelescu (LEGENDĂ ARABĂ) Principesei Maria D. Ghika Omagiu respectuos Pe un cal el străbătuse lumea veșnic zgomotoasă, Când în farmecu-nserării o cetate întâlni Și mulțimea de pe strade ca o mare furtunoasă Se ducea încoa și ... Nici un arbor să-ndulcească dogorelile de foc, Peste tot deșertul galben nesfârșind decât în zare, Ici nisip, nisip acolo și nisip în depărtare... Călătorul fără preget, întâlnind un beduin, Vru să afle de când marea fu-nghițită de pustie? Mândru-acesta îi răspunse: E aici de-o veșnicie Sub același ...
Vasile Alecsandri - O noapte la țară
... zgomot, de-a ei fumuri deșarte! Când inima hrănește o tainică dorință, Când omul simte-n sănu-i o crudă suferință, O jale fără margini, un dor fără hotar; Când zâmbetu-i ascunde ades suspin amar Și mintea-i se deșteaptă din vis de fericire, Perzând orice credință, oricare nălucire, Ferice de acela ...
... ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi, Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei ... acele pietre scumpe ochi focoși sub geana serii Credeți voi că sunt podoabe? Nu! sunt lăcrimile țării! Dar te-a-ncălecat de-acuma, cal, te du unde te mână Călărețul, o maimuță, care ține-n a ei mână Frâul tău a ta viață. Du-o ... gură, Te oprește: să răsufle vrea scârboasa pocitură. Vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns! A lor gheare-nfipte-n pieptu-ți fără milă l-au străpuns Și-n bucăți împart, infamii, carnea ta, avutul tău! Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni
... fac, Plecăm făr-a deschide gura. Birjarul, eu și caii tac. Căci dobitoacelor cu minte Degeaba le mai ții un spici, Când ele fără de cuvinte Pricep mai repede un bici. Vreau să vorbesc, dar cu nebunii În falansteru-n care unii Sunt mari poeți și mari tribuni. Deci ... a doua oară Din ceruri Tatăl mă coboară. Căci răul bântuie mai reu; Mai rău ca orișicând alt’ dată Icoana lumii e scăldată De sângiuri fără Dumnezeu! M-arăt, strigând să stângă Văpaia cea nătângă A groaznicului tun... Vorbesc, și-ndată gloata Mă-mpinge’ la Golgoata Și țipă că ...