Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru E APA
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 740 pentru E APA.
... Atunci repede-te și adu pe tătuca. Luați și o frânghie. Rămas singur, călărașul se apropie să se uite. Privi îndelung. Înecatul fusese izbit de apă în mâncătura malului și se prinsese între niște rădăcini. Șuvoiul îl bătea, mai să-l smulgă, să-l ducă la vale. Călărașul auzi niște glasuri ... Peste puțin, sărea de pe cal un țăran cărunt, dar voinic. — Uite-l colea, tată, între rădăcini. Țăranul își scoase opincile și intră în apă până la brău, de veni lângă feciorul său. După ce privi, se scutură și zise: Haidem! Călărașul descălecă, cei doi flăcăi nu se mai codiră ... mie? Și dumneata, bade Dumitre, doar ești om bătrân, și te potrivești copchiilor! Tatăl călărașului se apropie de moșneag și-i răspunse: — Nu ți-e rușine la obraz să grăiești așa? Da ista n-o fost și el om, ca mine și ca dumneata? Ce-i câine, să-i dau ... și dinăuntru sări, speriat, galben la față, un țăran. De-abia putu întreba: — Unde-i frate-meu? Primarul îi ieși înainte: — Înecatul ți-e frate? Ești din Săbăoani? — Mi-i frate, îngână venitul, căutând cu ochii spre mal. — Apoi să-i facem hârtiile în regulă, o să ...
... al meu! Doinește și vântul prin grâne, Iar apa-n izvoare murmură Și spune tot, tot spune din gură, Tot spune mereu. Sub paltin aici e răcoare, Ies umbre pe dealuri și pier, Născute din dungi plutitoare De nori ce-n grăbire s-adună Pe munți, aurită cunună La margini de ... Și-n urmă-l înghite lumina Din largul senin. S-aude pe coasă cum sună Ciocanul; pe margini de râu Poporul de pasări s-adună. E cântec de luncă, pe creste; Flăcăi ce cosesc, și neveste Prin lanuri de grâu. Iar norii-și tot schimbă făptura, Se zbuciumă-ntr-înșii-arătări ... ating; O pânză eu simt pe pleoape, Părând d-un păianjen țesută. Și-n urmă pe ochi mă sărută, Iar ochii-mi se sting. Mi-e teamă să-l sperii; și-alene, Vrând ochii de vrajă să-i scap, Mă-ncerc să duc mâna spre gene. El simte, ștrengarul, se-ntinde ...
... ochii-s izvoare, Ca-n vânt se leagănă zveltele poze Prin păr ce flutură cununi de roze... Și beți de muzică plutesc ca vântul, Jocul e repede, încet e cântul Și pe când sufletul stă de beție Plutesc ființele... o vijelie... Până ce aria dispare, trece... O rază timidă în ziua rece. Apoi perechile ... Doresc cu popoare de stele Să merg drumul mare din cer. Ce caut eu nu vă știu spune, Eu singură nu știu ce vreu, Atât e de tainic ascunsă Dorința în sufletul meu. Mi-e ciudă pe frunza cuminte, Pe vorbarețe valuri de râu, Ele-mi spun ce dorește-al meu suflet, Ce singură eu nu știu. Și flori și ... Și unul pe altul, măiestru urcat, Ei par o cetate în lună. Și bolțile-n muri Și stâlpii sunt suri, Lumina prin arc de fereastră E-albastră. În halele-albastre  ănstelatele bolți  Te uiți prin coloane de nouri Și luna ieșind dintr-a stâncilor colți Le împle ... Și se-ncheagă prin naltele dome Fantome. În hainele albe de neguri de-argint Și creții de roze purpure, Și părul pe frunte cu stele e
... ochii-s izvoare, Ca-n vânt se leagănă zveltele poze Prin păr ce flutură cununi de roze... Și beți de muzică plutesc ca vântul, Jocul e repede, încet e cântul Și pe când sufletul stă de beție Plutesc ființele... o vijelie... Până ce aria dispare, trece... O rază timidă în ziua rece. Apoi perechile ... Doresc cu popoare de stele Să merg drumul mare din cer. Ce caut eu nu vă știu spune, Eu singură nu știu ce vreu, Atât e de tainic ascunsă Dorința în sufletul meu. Mi-e ciudă pe frunza cuminte, Pe vorbarețe valuri de râu, Ele-mi spun ce dorește-al meu suflet, Ce singură eu nu știu. Și flori și ... Și unul pe altul, măiestru urcat, Ei par o cetate în lună. Și bolțile-n muri Și stâlpii sunt suri, Lumina prin arc de fereastră E-albastră. În halele-albastre  ănstelatele bolți  Te uiți prin coloane de nouri Și luna ieșind dintr-a stâncilor colți Le împle ... Și se-ncheagă prin naltele dome Fantome. În hainele albe de neguri de-argint Și creții de roze purpure, Și părul pe frunte cu stele e
... de nici un val. Călătorii spun, că lacu-i o minune nestimată, Resfrângând și stânci și arbori în oglinda sa curată, Fără ca de când e lumea cine-va să-i fi zărit Apa tulbure vre-odată și-al său luciu încrețit. Lac-oglindă 'n nepăsare și 'n eternă liniștire! Cred ...
Duiliu Zamfirescu - Levante și Kalavryta la Missolonghi
... Unde aurul se leagă cu granitul african, Unde stau, ieșiți din ziduri, sfincșii dormitând pe labe, Ce port vase de-alabastru, stâlpi cu capiteluri albe, E întinsă-o masă mare de porfir egipțian. Pe sub negrele arcade, mii de candele ușoare Imitând floarea de nufăr, dau lumini scânteietoare, Ale căror slabe ... să stăpânească un necunoscut fior... Sânul însă n-o ascultă, alba-i față i s-aprinde Și oftând, mai fără voie, zice: “Ah, mi-e dor!... mi-e dor...â€� III După capul Kalogria, pe o coastă,-ntre lagune, Doarme dusă Missolonghi la al mării glas ușor, Iar legenda ei măreață veacul veacului ... cum bate, sufletul cum îi tresare; Iar în fund pierdut de lume, el aude-ncetișor Un glas tainic ce-i șoptește: “Vino... ah, mi-e dor, mi-e dor...â€� Un pas, înc-un pas... și iată-l! Iată cleftul la intrare Pironit de gelozie, rămas mut de întristare... El privește la englezul ... și capul, tot ce poate da un grec! Cum îl vede, ea spre dânsul tremurând mâna-și întinde: — Vin, îi zice cu privirea, Kalavryta e
Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată
... oropsi pe fie-sa cu urgie. Porunci de făcu o corăbioară, puse pe fată într-însa, și lângă ea cinci pâini și un urcioraș cu apă, și îi dete drumul pe gârlă spre a se duce unde mila Domnului o va scoate. Mergând corăbioara pe apă, ea se ruga lui Dumnezeu cu zdrobire de rărunchi ca să o scoață la liman bun, ca unul ce cunoaște nevinovăția ei, și ca pe ... zile, pe când voinicul era la vânătoare, și o întrebă, dară se prefăcu că vorbește cu sfială: - Cum bag de seamă, stăpână, nu prea ți-e bine? - Nu mi-e bine, mă băiete, căci mi-e dor d-alde tata și d-alde mama, și de țara mea. Vezi că eu sunt fată de împărat, și pentru o năpaste ce a ...
... desfaci ca pe o marfă, Când cu sete cauți forma ce să poată să te-ncapă, Să le scrii cum cere lumea, vro istorie pe apă? Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume, Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară, Să-mi ... pe coardă dulce, că de voie te-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos? Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școală, Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială; La aceste academii de științi a zânei Vineri Tot mai des se perindează și ... vedem ce stearpă și ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste; Iar în lumea cea comună a visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul. Și de-aceea de-azi nainte poți să nu mă mai întrebi De ... ispită de la trebi, De ce dorm îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile... De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ...
Mihai Eminescu - Scrisoarea II
... desfac ca pe o marfă, Cînd cu sete cauț forma ce să poată să te-ncapă, Să le scriu, cum cere lumea, vro istorie pe apă? Însa tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume, Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară, Să-mi ... pe coardă dulce, că de voie te-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos? Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școala, Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială; La aceste academii de științi a zînei Vineri Tot mai des se perindează și ... vedem ce stearpă și ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste; Iar în lumea cea comună a visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul. Și de-aceea de-azi-nainte poți să nu mă mai întrebi De ... ispită de la trebi, De ce dorm îngălbenite între galbenele file Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile… De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ...
... ating covorul moale Chinuind papucei de-atlas cari stau jos... L-a patului ei mărgini, cu fruntea n-a ei poale E în genunche dânsul ... Amar și-ntunecos. Sub umeri-unei-fețe, ca marmura de pală Sunt umbrele-ntristării vinete și adânci, În ochii mari și negri ... o ascundă sub genele lor lungi. Și mâna-i tremurândă boțește învoluntară Gazu-argintos din haina, din creți ce se deșir În jurul gurei sale e o trăsură-amară Și o zimbire crudă pe buzele-i subțiri. Nu te iubesc? zici crudo  ce zici îți pare-o șagă... Nu te ... Cometul urmărească în calea lui greșită Neliniștind în zboru-i evii vecii-ntregi. Ș-acel comet puternic cu coama lui zburlită, Ce exilat din ceruri e prin blestemul său Etern-anomalie în lumea liniștită Zburând cu-a lui durere, adâncă-neghicită Acela să fiu eu! Nu-i asta... zise ... taine neghicite Ce nu le pot pricepe, deși le simt  și plâng! Nu este-așa că-n ochi-ți trăiește o veche vină Că e-o durere veche în vorbele-ți ce-ascult? În inima-ți
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul
... falsă calea pozitivismului. Se vede că un mare adevăr, la trecerea sa din natură în noi, nu se supune la aceeași lege generală. Și nu e adevăr care să fie perfect identic în toate capetele; dovadă despre aceasta e că în vreme ce acest adevăr rămâne în stare de abstracție, oamenii se înțeleg, iar când e vorba să-l aplice, același adevăr se preface în fapte deosebite în parte, ba chiar pe d-a întregul deosebite. La asemenea cuvinte ... că a plesnit ceva de lângă mine. De trei zile dorm câte zece ore. Mă deștept și mi se pare că odaia cu cărțile e în vis. Mi-e frică să mă mișc. Numai când mă spăl cu apă rece, încet-încet, se trezește în mine știrea de viață, de mișcare, de lumină. Sunt obosit. Aș vrea să ne odihnim. Sărirăm un șanț plin ... m-ați putea înțelege. Altfel, orice v-aș spune se va izbi de cine știe ce credință a voastră dobândită cu multă străduință. E greu să mă înțelegeți fără să vă sfărâmați metoda voastră d-a judeca, d-a înțelege și d-a simți ...