Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DRAG
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 910 pentru DRAG.
George Topîrceanu - Somnul Somnul de George Topîrceanu Când numai luna singură din noapte Veghează din întinderea albastră, Și când o rază albă, visătoare, S-a strecurat sfioasă prin fereastră Și-a adormit pe pernă, lângă tine, — Atunci din cer, cu aripi nevăzute, Copilul morții — somnul — tainic vine, Pe ochii-nchiși, ușor să te sărute... Tu, dragul meu, dacă te simți prea singur Și n-ai pe nime-n camera săracă Decât un nou dușman și oaspe: foamea... Închide ochii! Foamea o să-ți treacă, Și fără veste somnul îți aduce O masă cu împărătești bucate, — Belșugul unei lumi mai fericite, Cu soare cald și parcuri, și palate... Și nu te miri, așa firesc îți pare, Când vin din trista lor singurătate Icoane scumpe de odinioară, Ființe dragi, de mult înmormântate. ................ O, înger blând, alinător durerii! De pe cernita sufletului-zare, Ridică-mi vălu-n fiecare noapte Să văd splendoarea lumii viitoare!... Mi-aduc aminte...-n serile de iarnă, La gura sobei, — fără să-mi dau seama, Mă cuprindeai în brațe moi de visuri, Când îmi spunea povești frumoase mama... Și-acuma simt singurătatea rece Și tot pustiul nopților târzii. Te ...
George Topîrceanu - Taina nopții
George Topîrceanu - Taina nopţii Taina nopții de George Topîrceanu În lumina lunii doarme Casa dragii mele, I-au cuprins pridvorul tainic Ramuri de zorele. Dulci chemări nelămurite Tremură departe. Draga mea a dat sfioasă Crengile-ntr-o parte. Și pridvorul parc-așteaptă, Oaspele grădinii, Dar mă bate luna-n față Și mă știu vecinii... — Lună albă, lună mută, Lună călătoare, Cum te-aș smulge de pe ceruri Să te-arunc în
George Topîrceanu - Vecina Vecina de George Topîrceanu Mă cerți mereu, dar nu sunt eu de vină, Ci numai ochii, — ochii tăi, vecină, — Că ți-am făcut potecă prin grădină... Adeseori tu lași la geamuri storul, Și ușa ta e-nchisă cu zăvorul, Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul! Și tot mai des mă poartă necuratul Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul Pe care-l țin ispita și păcatul. De dorul tău, de dragul suferinței, Când amăgit mi-oi pierde rostul minții, — Tu vrei să-mi las și frații, și părinții? Să leg acum ce nu se mai dezleagă, Să ispășesc viața mea întreagă Păcatul greu că mi-ești atât de dragă? Decât să fug cu tine-n largă lume, Ori singur eu, să nu-ți mai știu de nume, — Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume. Zâmbind să-mi vindeci inima rănită, Păstrează calda ochilor ispită, Dar nu mai ține ușa zăvorâtă! Că tu ți-nconjuri viața cu zăvoare Și clipele de-acum le lași să zboare, Când duclea tinerețe-i trecătoare... De ce nu vrei să lași în prag veșmântul De datini grele ce-mi ucid avântul, Că nu ne- ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană
... nu-ți vine bine Să mai fii cu mine? Oița bârsană, Oaie năzdrăvană, Dacă-l auzea, Din gură-i zicea — Stăpâne, stăpâne, Stăpâne jupâne, Drag stăpân al meu, Dat de Dumnezeu, Iarba mie-mi place, Apa rău nu-mi face Și mult îmi e bine Să fiu tot cu tine ... așa, De te-or asculta Când m-or îngropa Și m-or astupa, Să-mi puie la cap Ce mi-a fost mai drag Căvălaș de soc, Mult zice cu foc; Căvălaș de os Mult zice duios; Căvălaș cu fire, Mult zice subțire; Vânt când o sufla, Fluier o ...
Giosu%C3%A8 Carducci - Către copaci
... Giosu%C3%A8 Carducci - Către copaci Către copaci de Giosuè Carducci Traducere de Ștefan Octavian Iosif . Umbrești culmi repezi, largi singurătăți, Dar nu-mi ești drag, întunecat stejar: Cu ramuri verzi tu-mpodobeai barbari Pustiitori de tronuri și cetăți. Tu, laur sterp, și mai prejos îmi pari: Tu minți, oricât de ...
Heinrich Heine - Cavalerul Olaf
Heinrich Heine - Cavalerul Olaf Cavalerul Olaf de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Epoca , 5 martie 1898 I Doi bărbați de-un ceas așteaptă La biserică, în poartă; Rege-i unul, gîde-i altul, Haine roșii ambii poartă. — După cum aud eu, slujba Cununiei e sfîrșită. Regele s-a-ntors spre gîde: — Stai cu barda pregătită ! Orgă, clopote... Norodul Dă năval din catedrală: Lung alai; în mijloc mirii Strălucind ies la iveală. Firavă, nespus de tristă, Fiica regelui privește; Vesel și semeț e Olaf: Gura-i rumenă zîmbește. Cînd spre-ntunecatul rege Gura-i rumenă-și îndreaptă: — Ziuă bună, tată-socru ! Moartea astăzi, știu, m-așteaptă. Rege, pîn’ la miez de noapte Mai amînă-mi ceasul morții; Vreau să-mi văd banchetul nunții, Danțul la lumina torții. Lasă-mi viața pîn’ ce cupa Cea din urmă voi goli-o. Lasă-mi viața, lasă-mi viața Pîn’ la danțul de adio ! Regele s-a-ntors spre gîde: — Viața-i fie-ngăduită Pînă azi, la miezul nopții — Stai cu barda pregătită ! II Stă Olaf la praznicul său nupțial, E ultima cupă, e ceasul fatal, Femeia lui stă ...
Heinrich Heine - Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă...
Heinrich Heine - Păduri şi cîmpuri se-nvesmîntă... Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 23 aprilie 1895 Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă Cu flori, — s-a desprimăvărat... Voioasă ciocîrlia cîntă Sus, în văzduhul fermecat. Tresare inima-mi pustie Din toropeala-i de mormînt, Și tu mă faci, o ! ciocîrlie, Să plîng încet, și trist să cînt... Ea-mi strigă gingaș din tărie: — ce tot îngîni acolo-ncet? — un cîntec, dragă ciocîrlie, Și-s ani de cînd îl tot repet ! Îl cînt pe cîmpuri vara-ntreagă, De mult durerea mi-l urzi, Și chiar, o ! ciocîrlie dragă, Bunica ta mi-l
Iacob Negruzzi - Câte versuri Câte versuri de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Câte versuri de amor Eu am scris pătruns de dor N'aș vra'n lume ca să sboare — Lumea-i prea nesimțitoare. Aș vra, una să le știe, Numai una, dragă mie Și când singuri noi vom sta Să le cânte draga mea S'ascult glasul ce iubesc Ș'ascultând să o
Iacopo Vittorelli - Lament amoros
Iacopo Vittorelli - Lament amoros Lament amoros de Iacopo Vittorelli , traducere de Ion Heliade Rădulescu Traducere de Ion Heliade Rădulescu Publicată prima oară în Almanah literar pe anul 1839 , București, 1839 Vezi, dragă, ce-albă lună, Vezi ce noapte senină, O aură nu suspină, Nu tremulă o stea. Privigătorul singur Ici zboară, ici se pune, Suspină, doru-și spune, Își cheamă soața sa. Dar ea toată îl simte Zburînd din frunză-n frunză Și parc-o să-i răspunză: Nu plînge, sînt a ta. Ce dulci simțiri, Ireno ! Ce gemete de pace ! Dar vai ! Irena tace ! Răspunde-mi, draga
Ioan Slavici - Ileana cea șireată
Ioan Slavici - Ileana cea şireată Este posibil ca această lucrare să necesite standardizare conform indicațiilor manualului de stil . Dacă dorești să ajuți citește pentru început paginile de ajutor . Ileana cea șireată de Ioan Slavici A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odinioară un împărat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era frumoasă, cea mijlocie și mai frumoasă, iar cea mai tânără Ileana atâta de frumoasă încât și Sfântul Soare se oprea în cale, ca s-o vadă și să se desfăteze de frumusețea ei. Într-o zi împăratul primi carte și veste de la vecinul său împărat mare și puternic, cum că iaca, nu e bine, și are să se bată cu dânsul pentru o mare pricină împărătească. Împăratul se puse la sfat cu bătrânii țării și, când văzură cum că nu e încotro, porunci voinicilor să încalece pe armăsari, să-și apuce armele și să se pregătească de bataia cea grozavă ce-avea să se facă și să fie. Mai înainte de a încăleca și el însuși, împăratul chemă pe fiicele sale la sine, le grăi vorbe ...
Ion Heliade Rădulescu - Lament amoros
Ion Heliade Rădulescu - Lament amoros Lament amoros de Iacopo Vittorelli , traducere de Ion Heliade Rădulescu Traducere de Ion Heliade Rădulescu Publicată prima oară în Almanah literar pe anul 1839 , București, 1839 Vezi, dragă, ce-albă lună, Vezi ce noapte senină, O aură nu suspină, Nu tremulă o stea. Privigătorul singur Ici zboară, ici se pune, Suspină, doru-și spune, Își cheamă soața sa. Dar ea toată îl simte Zburînd din frunză-n frunză Și parc-o să-i răspunză: Nu plînge, sînt a ta. Ce dulci simțiri, Ireno ! Ce gemete de pace ! Dar vai ! Irena tace ! Răspunde-mi, draga