Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CE
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 3689 pentru CE.
Ion Luca Caragiale - Convenții cu Rusia
... noi și curge în bună voie. Și dacă Rusia nu ne cere azi o convenție, să nu se prefacă Românul și să întrebe naiv că: ce nevoie mai are Rusia să ne ceară convenție pentru trecerea oștirii sale pe la noi, de vreme ce tractatul dela Berlin îi dă asemenea împuternicire încă pentru nouă luni d'aci încolo ? nu, să nu se prefacă Românul: Rusia de sigur nu numai ... convenție; este ea destul de inteligentă ca să nu ne ceară ceea ce are; dacă ne cere, apoi cu sigur ne cere să-i dăm ce nu are și-i trebue. Pentru aceasta dar, reproducând știrea despre noua convenție, am rostit temerea că guvernul, când i s'ar cere de Rusia ... și a putut să încheie convenția dela 4 Aprilie ? Însă mintosul organ, mintos prin aceea că-și crede cititorii naivi, ne spune pentru ce guvernul radical nu ar voi și nu ar putea să facă un așa ceva. Că guvernul nu ar voi să mai închee o nouă convenție ... un lucru ce nu ne-ar prea importa, dacă am ști că guvernul acesta nu poate face orice vrea. Dacă n'ar putea face rău, ...
Mihai Eminescu - Ca o făclie...
... pururi pe-autori Ce-au spus aceste lucruri de zeci de mii de ori. O, capete pripite, în colbul trist al școlii, Cetiți în foliante ce roase sunt de molii Și viața, frumuseța, al patimei nesaț Nu din viața însăși  din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe ... jind  Am fost un creier bolnav ș-o inimă de rând. Demult de vorbe goale nici voi să mai ascult. Nimic e pentru mine ce pentru lume-i mult. Ce este viitorul? Trecutul cel întors E șirul cel de patimi cel pururea retors. Am azvârlit în laturi greoaie, veche cărți, Cari privesc viața din mii ... a genunii, Icoanele frumoase și dulci a slăbiciunii Ca flori cu veștejite și triste frumuseți: Uitarea le usucă sărmanele vieți... Ș-apoi!? Ce-mi pasă!? Fost-am în lume poate unic Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunec? Mulțimea nu se naște decât spre a muri... Rușine-i al ei ... a cerurilor bolți, Iar de atunci prin haos o muzică de sfere, A cărei haină-i farmec, cuprinsul e durere. O, genii, ...
... Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar ... a lor glasuri bărbate. Arpele-n cântece par că se sfarmă Când gem cu sufletul, când zic de-alarmă. Muzica sferelor: Serafi adoară Inima lumilor ce-o încongioară, Dictând în cântece de fericire Stelelor tactul lor să le inspire. Și cum colorile ce se îmbină Naște a soarelui albă lumină, Astfel prin vocile răsunătoare Curge-astă mistică, dulce cântare: Ondină, Cu ochi de dulce lumină, Cu ... aur Tezaur! Idee, Pierdută-ntr-o palidă fee Din planul Genezei, ce-aleargă Nentreagă! Să-nvii vii Și stânca de care râd timpii Și tot ce mai e-n nesimțire În fire? Vin' dară, Căci ochiu-ți e viață și pară, Și sufletu-ți, blândă magie Ce-nvie. Să cânte Ce ...
Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)
... Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar ... a lor glasuri bărbate. Arpele-n cântece par că se sfarmă Când gem cu sufletul, când zic de-alarmă. Muzica sferelor: Serafi adoară Inima lumilor ce-o încongioară, Dictând în cântece de fericire Stelelor tactul lor să le inspire. Și cum colorile ce se îmbină Naște a soarelui albă lumină, Astfel prin vocile răsunătoare Curge-astă mistică, dulce cântare: Ondină, Cu ochi de dulce lumină, Cu ... aur Tezaur! Idee, Pierdută-ntr-o palidă fee Din planul Genezei, ce-aleargă Nentreagă! Să-nvii vii Și stânca de care râd timpii Și tot ce mai e-n nesimțire În fire? Vin' dară, Căci ochiu-ți e viață și pară, Și sufletu-ți, blândă magie Ce-nvie. Să cânte Ce ...
Constantin Negruzzi - Cârlanii, vodevil într-un act
... au fost gata Ori la ce să te slujească, Numai sapa și lopata Gândem să ne despărțească. Spune ce vrei? boii, carul, Punga? Cere tot ce-ți place. TERINTE: Oh, nu știi, cumătre, amarul Care dragostea ne face. (bis) MIRON: Ce spui? Dragostea! Nu cumva ți s-au aprins călcăile după vro lelică? TERINTE: Ba, ba. MIRON: Nu-i de șagă, ien las. (Cheamă:) Nevastă! Nevastă ... i apuca să spui femeii tale. S-audă tot satul. MIRON: Nu, nu. — Nevastă! Nevastă! Scena 2 Domnica, și cei de sus DOMNICA: E, ce este? Ce strigi așa tare, parcă-i cineva surd. MIRON: Ia, cumătrul, nevastă, nu știu ce are; parcă nu i-s boii acasă. Vrea să-mi spuie ceva. Avem de vorbit. Du-ta de ne adă o oală de vin. DOMINICA ... îmi sare înainte, Ca o turturea. Hopa, țupa, țupa, lupa, Amândoi cântăm, Hopa, țupa, țupa, lupa, Râdem și jucăm. TERINTE: Așa! Apoi dar n-am ce mai zice. MIRON: Bine, măi române, dacă n-ai nici o grijă, pentru ce ești așa de zborșit? TERINTE: Pentru ce? — Pentru tine, dacă vrei s-o știi! MIRON: Pentru mine? Mări ...
Vasile Alecsandri - Balta-albă
... întâmplare mă făcu să blestem impresiile de voiaj din Valahia. Două sprăvălituri într-o zi, fără a socoti tot colbul ce înghițisem, durerile ce câștigasem în tot trupul și mai ales perspectiva ce-mi rămânea de a sta pe jos, singur, în câmpiile acele pustii! Toate aceste împrejurări mă aduseseră într-o astfel de furie, că ... așeză la locul ei; pe urmă, scoțând șaua din spinarea calului celui căzut, o puse pe lăturaș și, mai adăugând vro câteva noduri la frânghiile ce slujeau de hamuri, încălecă și-mi făcu semn să mă sui în căruță. Ce puteam să fac?... Mă urcai de iznoavă, cu capul plecat ca un osândit la moarte ce s-ar sui pe carul ghilotinei, și pornii iarăși în fuga mare, deși căruța nu mai avea decât trei roți și jumătate, deși postașul nu ... mai avea de bătut cu harapnicul decât trei cai, adică doi înainte și unul la oiște, pe care el era călare. Cât pentru nenorocitul dobitoc ce-și sclintise piciorul, el rămase singur în urma noastră, neavând altă mângâiere decât cuvintele ce ...
... streșinile, grajdurile de lîngă poartă, sclipea pe vîrfurile spinilor de pe garduri și se risipea pretutindeni, jucîndu-și fosforescențele în lumină. Singur cum eram, după ce citisem pînă în tîrziu, subt lampă, și ascultasem ce spun tăcerile căzute peste singurătăți, după ce mă încredințasem că străjerul, ce-mi păzea în fiecare noapte curtea, își luase locul obișnuit pe scara balconului de piatră, am lăsat să-mi cadă cartea din mînă și am ... văzusem înainte de a mă culca. Cu pușca lîngă dînsul, pe a cărei oțele albul lunii scria o dungă înghețată, cel ce mă păzea, cu fața întoarsă către mortul astru ce călătorea ca un balon pierdut în înălțimi, adormise demult, cu un braț adus subt cap, iar cu celălalt întins spre arma așezată lîngă el. Să ... părere numai, un joc capricios de umbre și de lumini, o închipuire pricinuită de spaima ce ți-o dă marile tăceri — dar fața celui ce dormea în minutul acela, cînd mă aplecasem peste el, nu mai avea figura străjerului pe care o cunoșteam, ci o înfățișare cu totul aparte, a ... ființi, pe care parcă n-o văzusem niciodată încă. Subt luciul alb al lunii, figura celui ...
Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna
... Prin flori de junie, îi lucesc pe fețe. Căutatu-i dulce, dar umbrit de dor Ca un foc de soare o vedem prin nor. Zeul ce inspiră frageda junie Cu frumoase gânduri de mărinimie, Varsă-n fața-i dulce foc dumnezeiesc, Iar în vorbă-i grații ce pe toți răpesc. Iată cum vorbește: — ,,Mâna voastră scrie Pentru țara voastră moarte și robie. Însă mâna voastră nu s-a veștejit ... Faptele sublime, numele ne-nvinse! Căci tot ce mai poate, sub al nostru dor, Să ne mai consoale, e lumina lor. Astfel sub povara vârstei ce-l zdrobește, Cu trecutu-i dulce, cel bătrân trăiește, Și încins în lanțuri, robul cel străin Anii libertății cântă dulce, lin. VI Într-o sală ... Intră căpitanii, nobilă junime. Nu sunt de părerea sfatului domnesc Actul de-nchinare îl disprețuiesc. Vor ca să lovească armia maghiară Și să spele pata ce-ar pica pe țară. La lumini de candeli ce se-ngân ușor, Ana-doamna vine în mijlocul lor. Ochii săi se lasă peste adunare, Străbătuți de dalbă, nobilă-nfocare. Păru-i spice d-aur ... totd-auna, cela ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... sară-n groapă: L-au închis Pe veci! Mi-a fost și mie scris Să mă deștept plângând din vis, Din lumea mea! Ce urmă lasă șoimii-n zbor? Ce urmă, peștii-n apa lor? Să fii cât munții de voinic, Ori cât un pumn să fii de mic, Cărarea mea și-a tuturor ... Război e, de viteji purtat! Viața-i datorie grea Și lașii se-ngrozesc de ea Să aibă tot cei lași ar vrea Pe neluptat. De ce să-ntrebi viața ce-i? Așa se-ntreabă cei mișei. Cei buni n-au vreme de gândit La moarte și la tânguit, Căci plânsu-i de nebuni scornit Și ... ți, doamnă, viața ta! Și-a morții lege n-o căta! Sunt crai ce schimb-a lumii sorți, Dar dacă mor, ce grijă porți? Mai simte-n urmă cineva Că ei sunt morți? Dar știu un lucru mai pe sus De toate câte ți le-am spus ... Senini de plânset ochii ei, Vedea bărbați, vedea femei, Cu spaimă mută-n jur privea. Din mult nimic nu-nțelegea; Și să muncea să știe ce
Petre Ispirescu - Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul
... ei ceea ce ne-a rămas. - Iată-ne aci și noi, iată-ne aci. Și ieșiră de după coșul bordeiului și mâncară. După ce se sculă tatăl copiilor, vitrega întrebă pe copii cum a nemerit de s-au întors. Iară fata îi povesti tot ce făcuse, și cum se ascunseseră după coș, daca ajunseră acasă, de frică să nu-i bată. Pasămite ei se luase după dâra de mălai ce ... după ce mai șezu nițel, zise moșul să o scoată din spuză că s-o fi copt. Fata se supuse; dară cam cu îndoială. Când ce să vedeți d-voastră? scoase o pâine albă ca fața lui Dumnezeu. Pasămite moșul acela era chiar Dumnezeu, fără însă să știe fata ceva despre ... iară se sui într-un pom nalt, se uită într-acolo și văzu bine că sunt case. Și dacă îl întrebă fata, el spuse ceea ce văzu. Și plecară și merse voinicește până ce ajunseră drept acolo. Când colo, ce să vază? niște palaturi ca de domn: era sălășluința unui zmeu; intrară, dară nu văzură pe nimeni. Atunci se pune fata și scutură, și deretică ... ...
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra celebrului violonist Paganini
... pentru ultima oară frumosul d-tale instrument, căci de acum înainte începe a face parte din averea mea“, și îndată esecută dificultățile ce i se prezentase cu cea mai perfectă esactitate, ceea ce făcu pe Pasini a rămînea estaziat. După d. FĂ©tis, junețea acestui om estraordinar e plină de anecdote relative la diferite materii, însă ... magicul său instrument. Odată promise înamoratei sale că, la primul concert ce va da la curte, îi va da o nouă probă despre ardenta pasiune ce nutrea pentru dînsa. Anunță pentru acel concert o galanterie muzicală intitulată Scene amoroase . Aceea însă ce mișcă curiozitatea auditorilor și îi puse în uimire fu armatura violinei lui Paganini, care nu avea decît două coarde, pe cea de sol și cea ... cînd desperarea, cînd iarăși gelozia, după care venea accentele de bucurie și de reconciliare. Această noutate muzicală produse un mare efect asupra auditorilor, dar ceea ce recompensă mai mult pe Paganini fu sublima impresiune ce produse asupra damei pasiunilor sale, care pe cît ținu esecutarea nu încetă a vorbi inimei artistului prin secretul limbagiu al ochilor ei. Iar ... ...