Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA UN PĂRINTE
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 423 pentru CA UN PĂRINTE.
Ion Luca Caragiale - În Nirvana
... vie la directorul lui — astfel puteam să-l văz. Eram foarte curios să-l cunosc. Nu știu pentru ce, îmi închipuiam pe tinărul aventurar ca pe o ființă extraordinară, un erou, un viitor om mare. În închipuirea mea, văzlndu-l în revoltă față cu practica vieții comune, găseam că disprețul lui pentru disciplina socială e o dovadă ... tipar de lux, nu din acela din care se trag exemplarele stereotipe cu miile de duzine. Deși în genere teoria de la care plecam eu ca să gîndesc astfel — că adică, un om mare trebuie in toate să fie ca neoamenii — era pripită, poate chiar de loc întemeiată, în speță însă s-a adeverit cu prisos. Tînărul sosi. Era o frumusețe! O ... nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutîndu-i; nepăsător ca un bătrîn stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! — fericită pentru artist, nenorocită pentru om! Primăvara următoare a plecat cu o trupă ambulantă de teatru prin ... ...
... zi, și nencetat, Iar Matei în stuf a stat Și-altă noapte, mai amară, Mort de foame și-nsetat. Dat-ai prin Hristos, Părinte, Cele nouă fericiri! Scapă-mă de prigoniri Și-ți voi ridica, preasfinte, Tot pe-atâtea mănăstiri! Ruga nu i-a fost primită Nici ... stat Matei Ocolit de agarei Înc-o noapte-așa cumplită, Și plângea, gândind la ei: Vai, Părinte-al îndurării, Depărteaz-acest pahar, Și scăpând dintr-un amar, Mănăstiri voi face țării Câte slujbe-n sărindar. Și-apoi fu, că tot plecară Nechemații venetici. Iar Matei a strâns voinici Și ... Și i-a dat Dumnezeu gând Într-o zi să le sfințească, Toate-același hram având. Iar în urmă ridicat-a Un altar după altar, Domnului cel sfânt ca
Mihail Zamfirescu - Cerșetorul
... vă dea Cerul viață și putere, Și sfînta zi de mâine să fie d'ajutor! Să vă 'ndulcească traiul și oricare durere, Să n'ajungeți ca mine, s'aveți orice veți cere Pentru copiii voștri. — Dați, dați la cerșetor!â€� Așa plângea într'o seară de iarnă viscoloasă Un
Constantin Negruzzi - Pirostia Elenei
... a ascunde. Eu am cercat să fac foc cu apă, dar eu sunt încă de a înțelege cum în soare apa face un iaz de lumină. Sufletul care am vrut să-l dau lumii pentru ca să regularisesc mișcările și să mișc orânduielile sale, ar fi fără îndoială un frumos lucru, dacă eu aș putea să-mi tălmăcesc cum acest suflet lumesc este tot același în vultur și în cioară, în tigru și în ... de a vedea la mine un mic obraznic pe care îl iubește și care tot una umblă primprejurul casei mele. îndată cum ies pentru ca să mă duc la Sfat sau la Lichion, într-același minunt sosește; el este primit și, când îi prind împreună, ea îmi zice pentru dezvinovățirea ... el își stăpânește sufletul în pace și este fericit cu sine însuși. — Noi de la dânsul am început, au răspuns deputații, dar și el ca și tine, ne-au mărturisit nebunia sa. — Și oare are și el o mică roabă care să-l facă să turbeze, un rău care să i-o desmierde și un ...
Jean-Fran%C3%A7ois Marmontel - Pirostia Elenei
... a ascunde. Eu am cercat să fac foc cu apă, dar eu sunt încă de a înțelege cum în soare apa face un iaz de lumină. Sufletul care am vrut să-l dau lumii pentru ca să regularisesc mișcările și să mișc orânduielile sale, ar fi fără îndoială un frumos lucru, dacă eu aș putea să-mi tălmăcesc cum acest suflet lumesc este tot același în vultur și în cioară, în tigru și în ... de a vedea la mine un mic obraznic pe care îl iubește și care tot una umblă primprejurul casei mele. îndată cum ies pentru ca să mă duc la Sfat sau la Lichion, într-același minunt sosește; el este primit și, când îi prind împreună, ea îmi zice pentru dezvinovățirea ... el își stăpânește sufletul în pace și este fericit cu sine însuși. — Noi de la dânsul am început, au răspuns deputații, dar și el ca și tine, ne-au mărturisit nebunia sa. — Și oare are și el o mică roabă care să-l facă să turbeze, un rău care să i-o desmierde și un ...
Alecu Russo - Cântarea României
... tare cade de oboseală... și moleșirea a intrat în lăcașul voinicilor!. 13 În vremea veche... de demult, demult... cerul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tânăr... câmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decât putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind de ... umbla mândru, fără să-și plece capul la alt om; când umbra văilor, pământul și aerul cerului erau deschiși tuturora; iar viața se trecea lină ca un vis; și când ajungeau pe om nevoile bătrâneților și moartea, el se ducea, zicând: "mi-am trăit zilele", și era sigur că viața lui se ... pustia, a bărbăției cu mintea, a slobozeniei cu puterea. Din această rudire frământată cu sânge și sfințită prin foc se naște un popor nou. Astfel povestesc bătrânii. 14 Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou... oamenii cresc în îndestulare și se înmulțesc ca nisipul mării... pământul se acoperă cu holde aurite... volnicia domnește ca mai înainte, dar nu acea volnicie pruncă, floare plăpândă a pustietății, ci slobozenia cea bărbată și luminoasă, sau puternică și cu rădăcina țeapănă ... e în mâna norodului... și sabia atunci mănâncă carne și nu cruță pe nimene, de la sugătorul până la cel desăvârșit bătrân. Și sângele curge
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VII
... Stând gata în tot ceasul din spate a-l zvârli. A sa ușoară slavă s-a veștezi în grabă: Un om neplăcut lumii curând se dă uitării. Când soarta-i se preface și zile negre vin, Uitat e de oricine ca și când n-ar fi fost. Virtutea poate numai a liniști pre cuget, Și stavilă a pune l-a poftelor ... deprindem mintea cu-acele-nvățături, Ce lor sunt potrivite și pot să-i folosească; Atunci prin fiii noștri de orice treaptă vrednici, La patrie aducem un dar de mare preț. De-ar fi în a mea voie ca singur să aleg Din două minți pre una, atunci cu bună seamă Aș prefera îndată pre care-ar fi mai simplă, Decât pre cea isteață ... stingi pe nesimțite ambiția din ei. Le lasă de joc vreme; folos n-aduce graba, Și când cu ei ești singur atunci îi sfătuiește. Pre un copil blândețea îndreaptă într-un ceas; Mai mult decât asprimea și frica într-un an; Purtarea aspră seacă curajul de la tineri. Ferice de acela ce știe să deștepte A laudei dorință în gingașul copil! Mai greu ...
... greșește Adeseori pe altul se dezvinovățește; Iar dacă nu-i rămâne alt chip de îndreptat, Apoi ori întâmplarea, ori dracu-i vinovat. În India bogată Un cuvios bramin, Deși era în faptă De rele patimi plin, Însă prin iscusința acea de ipocrit, El da încredințare Că ar avea purtare Întocmai cum ... Sunt lupi în piei de oi?) La astă întrebare Chiar fabula mea poate să facă dezlegare. Braminii împreună cu toții viețuiesc Și se povățuiesc De un păstor mai mare. Ei sunt pilduitorii de lege în popor; Au multe slujbe grele, Au post nu prea ușor Și aspre rânduiele. Deci, într-o ... de post Braminul meu la slujbă, hrănit cu totul prost, Socoate cum s-o deie Ceva la fruptișor Și-i vine-n gând să ieie Un proaspăt oușor Și să-l cam învârtească la para lumânării. Urmând aceasta, iată pe ușile cămării Păstorul se ivește: — Ce faci, cinstite frate? De ... se dezvelește Oricât de mic păcat. — Oh! dreptule părinte, braminul au răspuns. Întru așa ispită vicleanul m-au adus! Iar dracul de sub pat, Ca ...
... sărac și vecinic Prigonit de creditori, Doar în păhăruț mai află Mîngîiere uneori ! La o bună-nsurătoare, El, nici vorbă, s-a gîndit, Ca să puie burlăciei Și nevoilor sfîrșit; Și mereu a dat tîrcoale, Dichisit, pe sub ferești; Ochii lui păreau a zice: "Ce ... ba ici, ba colo, De cuprinsul tuturor, Și-a aflat că-i cea mai dragă Fata unui negustor. Deci, el mrejile-și întinde, Ca un ager militar... Însă vede, cu durere, Că sunt toate în zadar: Căci, mai ager decît dînsul, Îi stă-n cale-un arendaș... Foc se face căpitanul. Că-i din firea lui abraș ! Și-ntr-o seară la grădină, Să vedeți ce s-a-ntîmplat ... infamul mitocan". Și-i aruncă o privire De insultă și dispreț: Furios el cată ceartă Și duel cu orice preț. Arendașul, stînd pe bancă, Întinsese un picior; Nici nu se uita la bravul Patriei apărător. Dar cînd îl izbi strigîndu-i "Ia-ți picioarele din drum !" Arendașului, se vede, Nu-i ...
... Toullerii cânța-n vioară Încet și plângător, un cald suspin Ca ruga unei mame la mormântul Copiilor. Simfonic sună cântul; Iar ochii lui zîmbesc de-un cald fior, Dar tot mai mult își pierd seninul lor Strîngând în ei furtuna. Sarcastic coardele vibrând Sub mâna cea cu joc îndemânatic Gemeau acum ... scârbos, urlau sălbatic, Și-artistul lor urla și ci, rîzând — „S-aduci pe Enric!â€� strigă el și lasă Vioara lângă el pe-un colț de masă, „Pe Enric, mai curând! Nu pot cânta!â€� Plimbându-se grăbit, el aștepta. Și-n urmă vine Enric. „Ce-i ... mor pe drum, sunt hughenoți; Eu vreau să scap de ei, să piară toți Pricepi ce-i asta Enric?â€� Cu pașii largi și tremurând Ca o moul beat de-o clipă bestială, Carol trecea înviforat prin sală, Și-n urmă pept la pept cu Enric stând L-a prins ... am mântuit-o, Sdrobește-o dar acum cu pept cu tot!â€� Carol a tresărit. „Nu, nu pe tine! Dar dă-mi un om, un
Ion Luca Caragiale - D.C.A. Rosetti la Roma%3F
... I. C. Brătianu. Împăratul, care era om bun și generos, cu toată condamnarea tribunalului, rostită asupra d-lui I. C. Brătianu, a ordonat ca închisoarea să fie îmblânzită pe cât se putea, iar fructul șederii la răcoare a actualului ministru-prezident a fost - precum se ... atentat cu cuțitul, România se va grăbi să trimită ministru plenipotențiar la Roma pe d. C. A. Rosetti, părintele celor desmoșteniți cu duhul, ca să-și exprime părerile de rău că atentatul n-a izbutit, și pe când ieri duminică s-a celebrat dimineața un ... cornul de frunte pentru a se ruga la statua rațiunii să păstreze zilele prietenului Passamente. Nouă ne pare rău, că în vremi grele ca cele de astăzi, România trebue să rabde un guvern, precum nu-l are nicio altă țară din Europa, un