Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AL MEU
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 996 pentru AL MEU.
Alexandru Macedonski - Se duce...
... Alexandru Macedonski - Se duce... Se duce... de Alexandru Macedonski Se duce noru-n al său zbor Ca gândul meu rătăcitor, Aci de lună poleit, Aci de noapte înnegrit. Se duce râul pe costiș, Încolăcit pe sub frunziș, Aci șoptind un cântec blând, Aci umflat ... lucruri vechi și noi, Se duce tot ce e de dus, Pământul jos și luna sus. Dar când e totul călător, Schimbat mereu sau schimbător, Al meu
Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți
... Și zburând peste-a lor vârfuri drepănate sau căzute, Pân-în locuri depărtate ducea viscol șuierând. Iar scârboasa cucuveică ținterimul părăsește, Și cu-al său fioros țipăt, vaiet și moarte vestește. Tocmai atunci și Gafița de-al său amat interită, Se trăgea mai de tot moartă spre bordeiul părintesc, Căci neprihănita fată, de Iancu ademenită, Pentru dânsul înșelase pe părinții ce-o ... s-ajungă cerșetoare la mine pâine cerând. Ușa mea, ce totdeauna săracilor primitoare, Ei numai se va închide, fără o a milui; Ș-al meu blestem s-o ajungă la sfârșitul vieții sale, Precum m-au ajuns la suflet fapta ce m-a necinstit..." Acest blestem, o, Gafițo ... Primește și hrănește vie orice călător?" Deci s-apropie, ridică și cunoaște... ah! pe cine? "Ah, fiică, fiică amată, păcatul tău te-au ajuns, Ș-al meu blestem cu cruzime întărtă cerul pe tine"... Atunci și bătrâna maică vine cu răcnet și plâns Strigând: "Aceasta-i Gafița, draga mamei copiliță, Speranța vieții ... a sale brațe, Și iată că ea învie la pieptul tatălui său; Dar amețeala de moarte orbindu-i ochii cu ceață, Nu cunoaște pe- ...
George Topîrceanu - C. Hogaș: Note din călătorie
... lor singuratice. Iar peste tainica însuflețire a florilor, care-și ridicau deasupra ierburilor subțiri și mlădioase potirele lor strălucitoare, din mozaicul verde-auriu al livezilor revărsate peste coline ca fermecatele grădini ale Semiramidei, se așternea ca un văl străveziu, țesut din fire de lumină, pulberea de argint a ... ridicai de pe așternutul meu mirositor de fânaț moale, care rămase culcat sub neclintirea frunzișului negru, și intrai în casă. — Scoală-te, nevrednic strănepot al lui Pitagoras, alungă din încăperea strâmtă și întunecoasă a ochilor tăi de motan somnoros fantasmagoriile molaticului Morfeu și spune-mi în câte miliarde ... de cuviință să-și împodobească obișnuitul ei drum aerian în noaptea aceasta? zisei vârând o mână sub pocladă și alta în părul încâlcit și aspru al tovarășului meu. Convins de tăria acestui argument, el scoase o clipă la iveală năsoasa și mirata lui persoană, mormăi ceva clipind cu iuțeală dintr-un ochi, apoi ... atunci sunetele haotice în întunecoasele guri de tartar ale nasului supranatural cu care Cel-de-sus împodobise făptura somnoroasă și hulpavă a tovarășului meu ...
Constantin Stamati - Hăulitul închisului
... Constantin Stamati - Hăulitul închisului Hăulitul închisului de Mihail Lermontov Traducere de Constantin Stamati Oh! deschideți-mi prinsoarea, Ca să văd seninul soare, Ș-al soției boi frumos, Și calul meu cel comos. Atunci pe amata soață Am s-o strâng la piept în brațe, Ș-apoi să m-arunc pe cal, Și să zbor pe ...
Mihail Lermontov - Hăulitul închisului
... Mihail Lermontov - Hăulitul închisului Hăulitul închisului de Mihail Lermontov Traducere de Constantin Stamati Oh! deschideți-mi prinsoarea, Ca să văd seninul soare, Ș-al soției boi frumos, Și calul meu cel comos. Atunci pe amata soață Am s-o strâng la piept în brațe, Ș-apoi să m-arunc pe cal, Și să zbor pe ...
Mihai Eminescu - Din când în când...
... când... de Mihai Eminescu Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când, Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când. Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ; Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar ... mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit, Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când, Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când. Nu! Ai trecut din mâni în mâni ... ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când. Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău. L-al
Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri)
... câmp... Sub pași răsună Câmpul sec și înghețat. Un păr mare stă drept lună, Cu corbi negri încărcat. Totu-i mort!... Sunat-au oare Pe al cerului cadran Ora stingerei de soare În al morței ocean? Numai eu să fiu pe lume Rămas singur trăitor, Ca-n pustiiuri fără nume Un nemernic călător? Dar ce văd? ce se strecoară ... vestitul din poveste Statu-Palmă-Barba-Cot! Iepurașu-n trei picioare Saltă, fuge ușurel, Pe zăpada lucitoare Săpând urme dupe el, Pe când barba argintie Al uncheșului străbun Se târie pe câmpie Ca o coadă de păun. Unde pleacă, unde zboară?... Iată-l vine spre Siret Și pe deal mi se ... dor. Lunca-ntreagă se răsună! Din copaci, din văgăuni, Mii de veveriți de lună Ies, aleargă pe aluni, Și din fagul nalt și falnic, Vechi al luncii împărat, Iese-un glas plăpând și jalnic, Care blând a cuvântat: „Cine vine? Cine bate La locașu-mi friguros? Ești tu ... un lung vaier necurmat, Și drumețu-și face cruce, Căci se crede urmărit De-ale codrilor năluce Prin văzduhul oțelit. Note ↑ Prier: numele poporal al
... Mihai Eminescu - Ondina Ondina de Mihai Eminescu (fantazie) L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute Și noaptea din nori Pe ... ușor de pe el Sub mantă-i purtând mandolină, Cu inima plină de-amoru-i fidel, Cu mintea de visure plină, De grile de fier Al meu cavaler S-avântă cătând pe fereastă Și-adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Zboară danțândele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zefirii ... chinuri ce mă-neacă, Eu sorb mirul cel curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Și cu moartea cea adâncă Am schimbat al vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă, Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele, Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins ... arde-a vieții-mi tort Și prin neguri mormântare Privesc fața mea de mort. Dar atunci când albe zâne S-or privi-n sufletul meu, A! Gândiți, gândiți la mine Că am fost în lume eu. Un murmur feeric dezmiardă doios A salei tăcere senină, Prin ...
Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)
... Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie) Ondina de Mihai Eminescu (fantazie) L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute Și noaptea din nori Pe ... ușor de pe el Sub mantă-i purtând mandolină, Cu inima plină de-amoru-i fidel, Cu mintea de visure plină, De grile de fier Al meu cavaler S-avântă cătând pe fereastă Și-adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Zboară danțândele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zefirii ... chinuri ce mă-neacă, Eu sorb mirul cel curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Și cu moartea cea adâncă Am schimbat al vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă, Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele, Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins ... arde-a vieții-mi tort Și prin neguri mormântare Privesc fața mea de mort. Dar atunci când albe zâne S-or privi-n sufletul meu, A! Gândiți, gândiți la mine Că am fost în lume eu. Un murmur feeric dezmiardă doios A salei tăcere senină, Prin ...
Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)
... Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. - "Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborât cu-al meu senin Și m-am născut din ape. O, vin'! odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce ... Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. - "Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ș-acuma, Și soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin', odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O, vin', în părul tău bălai S-anin ... se nasc spre a muri Și mor spre a se naște. Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu de-ntâi - Să-ți dau înțelepciune? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia munții cu păduri ...
Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe
... prin Decembrie, murindul foc, din umbre Fantastice pe ziduri, svârlea contururi sumbre, Iar eu cătam, zădarnic, în cărți vreun ajutor. La chinurile mele, la vechiul meu amor La dânsa, tot la dânsa zbura a mea gândire, La palida Lenora, a cărei strălucire În lume n-are seamăn ... sepulcrală din lampa suspendată, Ce n-o va mai aprinde Lenora: “Niciodată!â€� Atunci oftai mai liber, părea că prin văzduh Plutește ca parfumul, al îngerilor duh; “Oh! Crud și mizerabil! – strigai atuncia – Domnul Din toată omenirea pe mine m-a ales? Oh! Bea, fără ... “Tu pasăre sau demon, profet, te jur pe zei, “Pe zeii-n care credem și eu și tu cu mine, “Oh, spune, al meu suflet așteaptă de la tine. “Voi mai vedea în ceruri pe tânăra curată, “Lenora?â€� Însă corbul răspunse: “Niciodată!â€� “Te ... mut și rece, cu aripile grele, Pe bustul divei Pallas, deasupra ușii mele, Încremenit rămase, iar ochii lui de foc Lucesc ca ai Satanei și al