Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN TIMPUL
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 646 pentru ÎN TIMPUL.
Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul
... lacul numit Ialpug. ↑ Ființe fantastice care joacă un mare rol în basmele poporului. ↑ În broșura întâi a baladelor tipărite la lași în anul 1852, se zice: Un cort mare și rotat Mult e mândru naramzat, De țăruși de-argint legat Cu sferi albe de mătasă... Parcă-i ... urma morții lui Ștefan-vodă. Câmpiile Bugeacului hrăneau înainte un soi de cai sălbatici ce erau foarte aprețuiți de turci și de tătari. Asemenea și în Dobrogea, pe malul drept al Dunării, în față cu Basarabia de jos, se găseau herghelii de soi bun. Caii cei mai buni însă, cei mai frumoși la faptură și mai spornici la ... vitejiei. ↑ Adică îi taie snopuri, snopuri ca grâul. ↑ Românii sunt foarte bucuroși de cumetri judecând după marele număr de cumetri ce se găsesc în fiecare sat. Ceremonia botezului da loc la serbări voioase cu mese mari și cu hore. ↑ Mănăstirile ce se ridicau în timpurile grele ale luptelor noastre cu vecinii erau destinate a fi și templul lui Dumnezeu și locuri de adăpostire pentru bătrâni, pentru femei ... năvăleau dușmanii în țară. De aceea mănăstirile aveau ziduri mari ca niște cetăți, baște boltite și tainițe pentru ascunderea sculelor, și erau mai mult clădite
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI
... latinii din timpurile vechi; Să cercetez efectul lucrărilor; să-nvăț A ști și a cunoaște din pildele străine, Ce au urât în ele și ce au de plăcut, În traiul meu pe lume eu nu doresc mai mult. Averi, înalte ranguri ce strălucesc în ochii Prostimei ne-ncercate, aduc supărări multe Și celor ce le cată, și celor ce le au. Cine n-a râde oare de ... ar pizmui suita, caleasca strălucită. Dar ești liniștit oare? Nicicum. O casă mare Îți ia odihna toată; nu gustă dulce somn Acela ce se culcă în aurit crivat. În inimă bogatul în veci repaos n-are; Nici marea răscolită din ale sale-adâncuri De cel mai strașnic vifor nu se izbește-atât. Zavistia asupră-ți cârtește ne ... Nu ne-ar părea atâta oamenii de nerozi Văzându-i cum urmează nebunele lor pofte. O mică parte-a vremii vrând să-ntrebuințeze În lucru și în muncă, ar fi prea folosiți; Și zile îndestule atunci le-ar rămânea, În ...
... să-și vestească norodul că e mulțumit a fost atunci cînd a murit. Domnu' Hube era și el teuton, dar clopotul în viața lui a jucat cu totul un alt rol. El, în sunetul clopotului s-a deșteptat, în sunetul clopotului a mîncat și în sunetul clopotului a adormit toată viața lui. Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. Gălăgia infernală a ... i sta dinainte, și tot visul trebuia să se destrame, toate elfele și cobolzii să dispară, tot norodul învechit al romantismului german să se reîntoarcă în țara lui. Ființele supranaturale iubesc liniștea, pasul lor abia lasă urmă, atît de ușor calcă ; și clarul de lună, în care-s muiate vechile balade, numai singurătăților li se potrivește... În arca lui Noe n-aveau ce căuta astfel de ființi, și domnu' Hube, avînd poate o ureche mai muzicală decît patriarhul Noe, la cel mai ... odraslele, un alt crîmpei al hidrei, un alt eu chinuitor, un alt specimen pe care domnu' Hube trebuia să-l boteze, căutîndu-i un nume în vasta-i nomenclatură. El singur rămînea locului după catedra lui ca îndărătul unui fragment de baricadă, ...
Ion Luca Caragiale - Românii verzi
... luat un mare avânt la noi. Numărul deosebitelor societăți române, pe față sau secrete, este astăzi aproape incalculabil. Românul cît trăiește trebuie să fie membru în mai multe societăți; ba ceva mai mult, sunt români cari, chiar înainte de naștere, sunt membri în " Cornelia , societatea mamelor române pentru ajutorul mutual în caz de naștere"; iar alții, chiar după ce mor, continuă a fi membri activi în societatea de îngropăciune mutuală: în schimbul unei neînsemnate cotizațiuni, orice membru, la caz, doamne ferește, de moarte, are dreptul a fi îngropat cu muzica. Ca orice român, am ... românii înțelegem nu pe toți levantinii, cari se dau drept români, ci pe românii adevărați - se vor grăbi să se-nscrie împreună cu familiile lor în rândurile noastre." După această esențială expunere de motive, ne grăbim a da aci, în strâmtul spațiu de care dispunem, câteva extracte din Cuprins 1 Statutele societății "Românii Verzi" 1.1 Cap. I - Despre numele, membrii și emblema societății 1 ... să încredințeze educațiunea copiilor la alte guvernante decât românce verzi. Art. 48 - Ele sunt datoare a da singure să sugă copiilor, alăptându-i în același ...
Constantin Stamati-Ciurea - Sofia Karpov
... de odinioară ce-a rămas acum? Numai un munte de moloz acoperit cu omăt și ici-colea se mai zăreau niște văgăuni căscate în pereți, iar capetele bârnelor tăciunite se distingeau din albul cerceaf de omăt. Bătrâna, după ce făcu o mică rugă, prinse iarăși frânghiuța în mâna-i tremurătoare și începu să sune. Printre crăpăturile unui oblon ce astupa fereastra, străluci deodată lumină și după scârÂțâitul unei uși se auziră ... spre a le dezamorți. — Of! Doamne, ce viscol e afară, zise ea. Mai că nu am fost îngropată de vie în omăt. Dar, în fine, iată-mă, m-am întors. Păcat numai că alergătura mea a fost degeaba, nedobândind nimică. — Și ce să facem noi acum ... să umbli prin acea ruină drăcească? Și bătrâna, cu o convingere religioasă, își făcu cruce de câteva ori. Da știi tu, dragă, adause ea, că în momentul când am voit eu să sun cu cloÂpoțelul, o înfricoșată detunătură se auzi în ruină, și să nu-mi fi deschis în grabă ușa, muream de spaimă pe prag. — Pentru că ești fricoasă, mămucă, răspunse copila zâmbind. Ce alta putea fi zgomotul, decât numai dărâmarea vreunuia ...
Alexandru Macedonski - Rondelul ctitorilor
... Alexandru Macedonski - Rondelul ctitorilor Rondelul ctitorilor de Alexandru Macedonski În zugrăveala-nvechită, El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse, Biserica de ei clădită O țin cu degete întinse. Năluci din vechiul timp desprinse, Știu viața lor că e sfârșită În zugrăveala învechită, El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse. Și nu-și blesteamă-a lor ursită... Dar orice candeli când văd stinse, Și sfânta ...
Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil
... ai simțit apropierea unui pericol serios. Totul e să fi fost condamnat să pui pe umeri haina de proscris a petrece câtva timp în centrurile cele mari ale civilizației, în Paris, în Viena, în Londra etc., a-ți lumina mintea la focarul științelor și al artelor frumoase, a deveni pe nesimțite un om nou... îndopândute ... a acelui exil, nu mă pot apăra de o ironică zâmbire. Unde ne-am exilat de bună voie, noi, pretinși eroi ai acelei epoci? Unii în Paris, alții în Viena, adică în orașele care ne atrag mai mult pe noi, românii; alții în Constantinopol, pe malul Bosforului feeric, unde tu avuseși mulțumirea de a da ospitalitate cu pâinea amară a exilului și cu alte ... dreptul a fi tot ăi dintâi și la împărțeala plăcintei. Acum însă nu mai pare destul de avantajoasă cariera de ăl dintâi; lumea e în progres, ambițiile au crescut odată cu poftele. Astăzi a ieșit în piață o nouă bandă, care, neavând cu ce să atragă ochii lumii, își pun pe cap pâinea amară a exilului ca o cunună ...
... acest material să se prezinte, sau sub formă de narațiune oarecum anonimă, sau sub formă de scrisori, de jurnal, de amintiri proprii ale povestitorului, care, în acest caz, ni se angajează direct autobiografic. Este fatal ca, în materie de artă, termenii generici să devină tot mai de prisos; și artistul și opera vor să fie fenomene din ce în ce mai înverșunat individuale. Până la definitiva sa uitare, cuvântul roman figurează ca un jeton comod pe tabla jocurilor literare. Am notat acestea pentru a ... scriam numai pentru mine. Acum, în maturitate, după ce a dat la lumină o sumă de cărți, între care un Cesar Borgia (și în oglindă, liricul își încearcă delicat asemănare fizionomică cu acel prestigios specialist al voinței), revine în treacăt la scrisul pentru sine. Mă plimb și acum în pădurea scumpă copilăriei mele... Acum minunea se desprinde la fiecare pas sub îndemnul privirii mele creatoare... Artistul a răscumpărat cu prisos dezamăgirile vieții ... acră poftă, diletantul. Diletantismul nu e fatalitate, numaidecât; din fericire, el poate fi numai stadiu, una dintre bolile de formațiune care se pot socoti salutare. În ...
Gheorghe Asachi - Nestatornicia lucrărilor lumei
... Gheorghe Asachi - Nestatornicia lucrărilor lumei Nestatornicia lucrărilor lumei de Gheorghe Asachi Cântec de societate, compus în emigrație Schimb toate ce s-află sub soare, Pre toate ce s-a născut, Că timpul pe aripi ușoare Nu stă pe loc ... apusul l-agiung. Acea fantazie ușoară, Învăpăietă de dori Ca fluturul schimbă și zboară Să pască plăceri din flori. Dar cela ce floarei se-ncrede, În loc de dulce nectar, Ah, prea târziu simte și vede, Buzele pline d-amar. Noi toți dineoară în pace În dulce patrie am trăit, Dar astăzi fortuna desface Cele ce ieri a urzit. Voioasa plăcere ni ține În a ei cerc astă zi; Aleu, cine știe de mâine Unde și cum noi vom fi? Dar tot așa n-a să ...
George Coșbuc - Legenda trandafirilor
... Că de lumină vei fugi, Fiind d-a pururi supărată, Că n-ai să râzi cât vei trăi Cel mort atunci va fi în viață! Și cu nădejdea scrisă-n față Ea pleacă, și din sat în sat Prin toate casele-a-ntrebat. Și a găsit în casa ceea Că p-un fiu mort plângea femeia, Și-ntr-altă casă plini de dor Copiii plâng pe mama lor, Și un bărbat în ... o-nțelegi? Vrei pentru tine alte legi? Dar pentr-un om stricat la minte Nu schimbă zeii ce-au făcut Ce-a fost în veci ce au trecut, În veci va fi de-acu nainte, Și cei vii de vor înceta Să râdă, blestămându-și soartea, Cei morți din groapă s-or scula Și ... întreagă mama, Mormântu-n brațe ea l-a strâns, Și-o noapte-ntreagă a tot plâns. Și-a tresărit în zorii zilei Și-o clipă s-a pierdut în vis: O mângâiere i-a trimis Din ceruri Brama, mila milei! Din lacrimile plânse-n zori A răsărit o albă floare ...
Andrei Mureșanu - Glasul unui român
... pe lume, născuți pentru nevoi! Eșiți, voi umbre moarte, eroii gintei mele! Și dați dovezi la lume, ce atât v'a înegrit; Strigați în gura mare, că voi de-atâtea rele, Ce cercă strănepoții, nu v'ați vinovățit! Să spuie Retezatul, acel asil de pace, D'a fost ... n'a vrut toate-a face, Să scape numai țara din curse de războiu! La undele de sânge, ce-au curs în Câmpul Pânii, Vărsat prin iatagane și paloș de Osman: Au n'au învins Corvinul p'acel cumplit dușman? Au n'au avut în parte amestec și Românii? Ah ! căci nu-mi pot răspunde străvechile morminte! Spunând, ce țin în sînuși: Român, au gen străin? Atunci s'ar frânge cearta, ce curge acum fierbinte, S'ar șterge atunci ca ceața și vechiul meu suspin! De ... va da stânca'n munte, Și apele nu vuet prin ton nepomenit. Nu mai e timp s'apuie un gen, ce-a mers în frunte, La toată năvălirea, ce țara-a copleșit. Numai e timp s'apuie un gen faimos ...