Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN CELE DE FATA
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 417 pentru ÎN CELE DE FATA.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... tulburi, te roșești, Nu îndrăznești să lauzi pre cei care sunt vrednici, Și nu vrei să-ți pierzi vremea cu măguliri deșerte. Noi nu suntem în stare a lăuda de-ajuns Pre oamenii de merit; povara este grea, Căci omul în viață adese se preface. Abia vrei s-arăți lumii o faptă lăudată, Când vezi c-acea virtute era numai un fum, Și cel ce ca omătul ni se părea de alb Cu totul ni s-arată pătat de mârșăvii. Atunci a mea lucrare zadarnică rămâne, Și trebui altui idol s-aducem tămâiere, Sau de găsesc schimbare în caracter, să tac Și să-mi câștig prin asta rușine și dispreț; Căci oamenii mai lesne vederea lor vor crede, Decât a unor ... anilor meu număr. Viețuind cu cinste și fără-nvăluiri, Voi trece spre sfârșitul acel neapărat; Pe poarta veciniciei eu voi intra acolo Unde dorita pace de-a purure domnește. În scurt, a scrie satiri suntem numai deprinși, Nu izbutim în altă; iar după firea mea, Cu tine făr-a scrie nu pot trăi în lene. Cârtească cui nu place; cu mână îndrăzneață Noi să-nfruntăm în față năravul prihănit.
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Ștefan Octavian Iosif
... libertății (1894) Năframa (1902) Fîntîna vrăjită (1902) Doi voinici Gruia Credință Cîntecul (1903) Domnița (1903) Isus Harpistul Legendă Zmeoaica Traduceri Un imn francez lui Eminescu (de Lucien Bazin ) Lenore (de Gottfried August BĂ¼rger ) În ciudă (de Robert Burns ) Către copaci (de Giosuè Carducci ) Ucenicul vrăjitor (de Johann Wolfgang von Goethe ) Stropi de nectar (de Johann Wolfgang von Goethe ) Loreley (de Heinrich Heine ) Grenadirii (de Heinrich Heine ) Aș pune cruce sărăciei (de Heinrich Heine ) Cavalerul (de Heinrich Heine ) Copii eram... (de Heinrich Heine ) Ca visurile (de Heinrich Heine ) Ce tristă mi-e inima... (de Heinrich Heine ) Stai și-asculți sub ramuri... (de Heinrich Heine ) Arborii-nfloriți răsună... (de Heinrich Heine ) Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă... (de Heinrich Heine ) În saloane de pictură... (de Heinrich Heine ) Cavalerul Olaf (de Heinrich Heine ) Pe-o dimineață (de Heinrich Heine ) Nimfele (de Heinrich Heine ) Solia (de Heinrich Heine ) Amurg (de Heinrich Heine ) Furtuna (de Heinrich Heine ) Noaptea-n cabină (de Heinrich Heine ) Sărbătoare de primăvară (de Heinrich Heine ) Pe nouri luna strălucește... (de Heinrich Heine ) Vedenia (de Heinrich Heine ) BelsĂ zar (de Heinrich Heine ) Închinare (de Heinrich Heine ) În vis... (de Heinrich Heine ) N-am împotriva ta nimica... (de Heinrich Heine ) Din basme vechi... (de ...
... mai mare, O rază îngînată de slabă luminare Subt un troian albit. Troianul era casă, cășcioară locuită, Ce-i astupa nemeții intrarea umilită — Bordei de muncitor ; Și raza îngînată venea dintr-o lumină D-o flacără-n cenușă ce vălvăia în tină Pe un uscat cotor. Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, Întind cît pot cu fusul din caiere stufoase Două femei cîntînd. Bătrînă este una, ca iarna de albită, Iar alta este jună, bălaie și iubită De cîți o văd rîzînd. P-un pat de paie numai un biet bătrîn bolește. Femeile, cu rîndul, cînd el se dezvelește, Se duc de-l învelesc. Și rîd cînd văd că fierbe în oală o găină Ce-au căpătat pe lucru de la a lor vecină : Căci tortu-i omenesc. Oftă bătrîna însă și zise către fiică : — „Cînd am luat pe tat'tău ... oricare, afla ceva pe masă Cînd s-abătea la noi. Era fruntaș bătrînul, ca el puținu cu stare, Abia-nvîrtea prin curte cu carul său cel mare — Un car cu șase boi. Pe orice puneam mîna ieșea în ...
... i fecior născut din babă și-ntr-un an crește ca-n trei, El aruncă buzduganul ca și-un măr, ucide zmei Și-apoi, urmărit în urmă de curaj și de norocuri, El pe-o pajură călare părăsind aceste locuri, Capătă pe cea mai mică fată de-mpărat soție... Pipăruș-viteaz! Curajul întrupat în vitejie! Tip eroic, suflet nobil și-n veci braț neostenit, Tu porți flamură de-nvingeri! Susținut de-a tale-ncrederi, Ești rubin mitologiei: cap încoronat cu iederi! Văd apoi pe-împărat-Roșu și pe Verdele-mpărat, Văd zăbrelele pe care ... ca-Pământul; Văd aici pe Mama-Nopții, iele văd și văd moroi, Și văd pe Fata-Pădurii cu lungi taberi de strigoi. Văd apoi Gerul în straie trecând pe hotarul Ciumii; Văd pe Foametea și-n urmă mă bufhesc de Toarta-Lumii, Eu de-aici mergând la vale prin păduri de siminic, Eu ajung în țara unde, când scuipești, scuipi în nimic! Tipurile drăgălașe toate-mi trec pe dinainte Și-mi revoacă-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte Și-mi revoacă timpuri bune, zile
... și numa Cel-de-sus știe când m-oi întoarce. Să te găsesc sănătoasă! Dar să știi că la-ntoarcere trebuie să găsesc și copil în casă; de unde nu, pâine și sare cu mine nu mai mănânci! Pe urmă a-ncălecat și a plecat cu oștile. A ... a dracului care o mai... De prisos să ne mai lungim la povestit cu de-amănuntul toate... Destul să spunem că, peste un an de la plecare, întorcându-se împăratul biruitor de la război, a găsit acasă mare mulțumire: cocon împărătesc de trei luni în vârstă, dar crescut cât unul de un an... și doica» o mândrețe de fată oacheșe, îmbrăcată numa-n mătăsării, ca orce doică de cocon împărătesc... și sânul!... și s-a bucurat foarte mult împăratul despre toate. S-a făcut botez cu paradă mare și ... l însoară? — Ei cine!... împăratul și împărăteasa. — Cu cine? — Cu fata unui crai vecin. — Asta nu se poate! auzi? coșcogea fecior de-mpărat să ia o fată de crai... Asta nu se poate! — De ce nu? — Fiindcă trebuie să ia
George Coșbuc - Doina (Coșbuc)
... flăcăi la oaste Cu lacrimi tu-i petreci Și stai cu ei, ți-e milă Să-i lași pustii, să pleci. Cântând le-aduci aminte De-o fată din vecini, De mame și de-ogorul Umplut acum de spini. Și când i-omoară dorul Și-n jurul tău se strâng, Pui fluierul la gură Și cânți, iar dânșii plâng. E plin de oameni câmpul, Tu, Doino,-n rând cu ei. Moșnegi și oameni tineri Și tinere femei Adună fânu-n stoguri Și snop din spice fac Din ... văzut odată Frumoasă ca un sfânt, În jur stăteau bătrânii Cu frunțile-n pământ. Cântai, ca-n vis, de-o lume Trăită-ntr-alte vremi, De oameni dragi, din groapă Pe nume vrând să-i chemi. Și-ncet, din vreme-n vreme, Bătrânii-n jur clipeau Și mânecile hainei La ochi ... Grăbit, când prind ei pușca, Scoți plumbii de la brâu: Iar când ochesc, cu hohot Tu râzi, căci plumbii moi S-au dus în piept de-a dreptul Spurcatului ciocoi. Ai tăi suntem! Străinii Te-ar pierde de ...
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele
... a stâncelor coaste de fier Și 'n ceruri se 'ncurcă, auritele zodii Și dracii la râuri adun licapodii Și iarna mugește călare pe ger. De-asupra-ăstui munte cu fruntea sterpită, De-asupra de lume, de-asupra de nori, Stă magul; privește furtuna pornită: De-asupra lui soare cu raza iubită, Desupt iarnă, ploae, zăpadă, fiori. El cartea-și deschide, la ceruri privește Și zodii descurcă în lungul lor mers. E-o carte ce nimeni în veci n'o citește Cu semnele strâmbe întoarse - arabește : Sunt legile 'n semne din ăst univers. Cu barba lui albă de vânt răscolită, Aruncă pe lume el ochii lui suri Și chiue vântul cu - aripa sburlită, Adună și sparge o turmă cumplită De nori ce aleargă trăsnind în păduri. Prin noaptea bătrână, ursuză, voinică, Prin nori ce se clatin, se luptă, se sparg, Feciorul de rege trecea fără frică— Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie 'ntunerecul larg. În van la picioare-i fug râuri spumate Și stâncele rupte în cale-i s'ațin, Nimic nu-i în stare s'oprească v'odată: Cu pasul lui sigur prin râuri înnoată, Se 'ndreaptă spre țelul cel mic și senin. Stejarii cei rupți
... cu ea. Să te ferească Dumnezeu să nu cazi pe gura satului. Pentru aceea, când Safta începe să facă gură, nenea Mihu își pune mâinile în cap și-i zice: — Nevastă! nu mă da pe gura golanilor. Iar apoi caută să-i facă pe plac, numai să scape de urechile veci- nilor. Astfel, cam într-un chip și cam într-altul, Safta face să treacă de stăpână în casă. Dar se zice că nu-i stăpân fără stăpân. E cineva și mai presus de Safta. Nenea Mihu are doi feciori voinici și o fiică frumoasă. Feciorii, fiindcă sunt doi și feciori, oricât de voinici ar fi, stau sub porunca părintească; Marta însă e una singură, adică nu mai are în casă pe nimeni deopotrivă cu dânsa. Încă pe când era în fașe, Marta avea obiceiul de a pune toată casa în mișcare. Nenea Mihu, auzind-o plângând, alerga plin de îngrijare din grădină ori din curte în casă. Și cu cât creștea, cu atât i se lățea stăpânirea, căci — vorba lui nenea Mihu — fata mare-i cinstea casei. Dar tot ... să puie mâna pe piept, gata
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... e cea mai drăgălașă țară din lume, și neamul românesc unul din neamurile cele mai înzestrate cu daruri sufletești! Ce puternice simțiri se deșteptaseră atunci în noi, la dulcele și sfânt nume de patrie! Ce entuziasm măreț ne cuprinsese la falnicul nume de român! Cât eram de veseli; cât eram de fericiți atunci! Îți aduci și tu aminte? În ceasurile acele de scumpă nălucire, munții noștri ni se păreau cei mai nalți și mai pitorești de pe fața pământului; văile noastre, cele mai îmbelșugate cu holde și cu flori; apele noastre, cele mai limpezi; cerul nostru, cel mai senin; frații noștri de la munte, cei mai voinici și copilele românce, cele mai frumoase la privit, cele mai drăgălașe la iubit decât toate zidirile lui Dumnezeu. În ceasurile acele de patriotică pornire, oricare faptă istorică a strămoșilor creștea în închipuirea noastră cu proporții uriașe; oricare faptă vitejească a vreunui român din zilele noastre, fie măcar hoț de codru, ne insufla o tainică mândrie; orice se atingea, într-un cuvânt, de România: obiceiuri naționale, port național, dansuri naționale, cântece naționale... toate aprindeau în sufletele noastre o electrică scânteie și ne făcea să zicem cu fală: Sunt român! și tot
Alexandru Macedonski - Psalmi moderni
... trăiesc De cine n-am lăsat să moară, Aleargă toți și mă-nnegresc, Ah! Viața nu este ușoară. V - Zburam Zburam pe aripi strălucite... Copilul cel de altădată Nevinovat ca și o fată Neveștejită de ispite, E azi mocirla noroioasă Cu adâncime-ntunecoasă Și cu miasme otrăvite. Sunt eu de vină, sau nu sunt, Oh! Dumnezeule preasfânt, Auzi-mi glasul pocăinței, Redă-mi puterea biruinței, Refă-mă omul care-am fost Sau dă-mi obștescul ... sufletească poezie, Prin tinerețe, prin mândrie, Prin chip de înger întrupat. Mi se-mplinea orice dorință, Era o lege-a mea voință; Râdeam de orice dușmănie... Prin sufletească poezie, Domneam de soartă nencercat. Eram puternic împărat. IX - N-am în ceruri N-am în ceruri nici o stea... Soarta mea e soarta rea, Am pierdut orice credință Înecată-n suferință, Am pierdut orice putere Nimicită de durere; Însă viața nu-mi blestem Și nici moartea nu mi-o chem; Fără scop trăiesc în lume Nu mai sunt decât un nume, Nu mai plâng, nici nu mai gem, Iar cuprins de griji amare, Nu mai sunt decât răbdare... N-am ...
Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb
... Cum văd eu, frate-meu se poate culca pe o ureche din partea voastră; la sfântul Așteaptă s-a împlini dorința lui. Halal de nepoți ce are! Vorba ceea: La plăcinte, înainte Și la război, înapoi. Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roș cum îi gotca, iese afară în grădină și începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. Și cum sta el pe gânduri și nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de rușine, numai iaca se trezește dinaintea lui cu o babă gârbovită de bătrânețe, care umbla după milostenie. — Da' ce stai așa pe gânduri, luminate crăișor? zise baba; alungă mâhnirea din inima ta, căci norocul îți râde ... că nu-mi văd lumea înaintea ochilor de necaz. — Luminate crăișor, să nu bănuiești, dar nu te iuți așa de tare, că nu știi de unde-ți poate veni ajutor. — Ce vorbești în dodii, mătușă? Tocmai de la una ca d-ta ți-ai găsit să aștept eu ajutor? — Poate ți-i deșanț de una ca aceasta? zise baba. Hei, luminate crăișor! ...