Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L����I
Rezultatele 1391 - 1400 din aproximativ 2105 pentru L����I.
Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale
... Deci într-un an ele douăsprezece fiice Îi născură lui, Dar el le gonește și de a lui sânge Milă într-însul nu-i. Însă toți sărmanii au scutar puternic, Înger păzitor, Ce-i adăpostește în lăcaș cucernic, Liman scăpător; Deci în mânăstire el le mistuiește, Pe mume și fiice, Unde Ziditorul etern se slăvește Cu smerite rugi. Sub ... umbre de morți; Ne-ncetat aude urlete, suspinuri, Iar când toți dormeau El fugea cu groază de-al său pat de chinuri Și somn nu-l prindea. Se teme de umbra codrilor nămornici Ca de arătări, Sau de sună clopot, de preoți cucernici Și de-a lor cântări! Îl ... de groază șuierul furtunii, Nourii tăcând, Frunzele de pică, vuietul pădurii, Șipotul curgând. Iar clocotind tunet pe cer când burează, Era sperios... Ca și când i-ar zice: “Omule, veghează, Căci ești păcătosâ€�. A lui fiici amate îl înfiorează, Când la el privea; Fiind totdeauna blânde, mângâioase, Dar ... a lor grai dulce lui îi cășunează, Dureri îndoit. Deci ele ca raza, ce le pria umbra, Frumos înflorea... În mănăstiri sânte, neștiind ce-i ...
Ștefan Octavian Iosif - Gorunul lui Horia
... Cînd, iată, tînăr crai ridică steagul... Și sub gorun aceleași jurăminte Răsună : „Moarte domnilor nemernici !â€�. * Dar n-au vrut cei de sus să-l înțeleagă Și, după mari izbînzi și zile-amare, Într-o colibă, făr-o lumînare, S-a stins, pustie, viața lui pribeagă. Îl îngropară ... Pe cînd ai lui umplură lumea-ntreagă Cu-al doinei vaier fără de-alinare. Bătut de ploi, de nopți vijelioase, Cercînd zadarnic pe urmași să-i cheme La luptă nouă, stăruie și azi Gorunul falnic, neînfrînt [1] de vreme, Ci trist își pleacă crengile-i stufoase, Umbrind mormîntul marelui viteaz. * Ce-nseamnă însă-a cerului mînie ! Ce-nseamnă norii vajnici de s-adună ? Gorunul azi mai greu din ... și învie ! În hohote de plîns ar vrea să-i spună C-ai lui uitară drept și datorie ; El cere-un semn din ceruri, să-i îmbie La luptă sfînt, ca în vremea bună... Și iacă ! Trăsnet zguduie gorunul Și val de crengi acopere mormîntul, În care mîndrul crai își doarme ...
... are în cea mai de rînd și mai banală ascunzătoare. Ei sufăr, dar cu cît sufăr, cu atît mai vie lumina lor arde. Cei ce-l împresoară își pun în fața lui opacele lor ființe pe care natura le-a dăruit cu o frumuseță trecătoare, neștiind că ele nu ... întinde aripele, rumenește mai întii zarea, luminează umbrele cele mai apropiate ce dormitează așternute în preajma lui, își tremură apoi fantasticile vîlvătăi și acoperă întreaga-i ființă într-un giulgiu de flăcări, dezvălește infinituri în adîncuri, fulgeră culmi și luminează crestele, urcă în spirale spre cer și recade apoi împrăștiindu-și ... meditînd să lumineze cu ea, cînd va veni timpul, alte orizonturi nebănuite, alte adîncuri în care lumina nici unei torțe nu-și jucase încă despletita-i văpaie. Cu mica lui scînteie ascunsă în suflet, pe care știa că atunci cînd va voi poate s-o împartă în înmiite fărîmituri de lumină ... ce veniseră cu fărașurile în urma incendiilor ce le aprinsese, ca să aprindă la rîndul lor altele efemere, pe cari puternicul și nemilosul vînt, ce-i o putere și el, un concurent, o mîndrie ce caută să se afirme necontenit și izbutise să le stîngă, reînsuflețit de mîndrie, ieși din nou ...
Dimitrie Bolintineanu - La lampa mea
... bine într-un mormânt să piară Decât a se pleca! Tu știi, o, dragă lampă! acele nopți amare, Trecute în veghere, ca să-i aflăm cântări, Prin care să-i aprindem, în sufletul ei mare, Frumoasele-aspirări! Dar vântul de la dânsa au dus aceste cânturi; Ea nu le-a ascultat. Tot astfel ... pe vânturi Și lacrima-i cu sânge în râuri a picat! Cântarea libertății acum e înecată De strigătul acelor ce cheamă arzător, Să-i urce la putere și să devie-ndată Tirani, la rândul lor! Și sufletele slabe și fără de mărire, L-a patimilor voce, mai repede alerg, Tirani și robi în noaptea de moarte rătăcire, Deopotrivă merg. Lumină încă lampă o odă, o cântare ...
... sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce își moaie aripa-n amar, Astfeli ai trecut de al lumii otar. Trecut-ai când ceru-i câmpie senină, Cu râuri de lapte și flori de lumină, Când norii cei negri par sombre palate, De luna regină pe rând vizitate. Te văd ... ploaia de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cântec te duce, Cu brațele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint e pe ape și aur în aer. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și ... lumină, În haină albastră stropită cu aur, Pe fruntea ta pală cunună de laur. O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Când viața-i o baltă de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când viața-i un basmu pustiu și urât. - Dar poate... o ! capu-mi pustiu cu furtune, Gândirile-mi rele sugrum cele bune... Când sorii se sting și când ... gonind după vise, Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise, Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng Să râd ca nebunii? Să-i ...
Dimitrie Bolintineanu - Bârlad
... Turcii intră-n țară, trec, se grămădesc, Alții totd-odată la hotar murgesc. Dar Ștefan cel Mare cu oștile sale Spre Bârlad se duce și-i așteaptă-n cale. Un boier îi zice: — ,,Doamne! Mulți mai sânt, Mulți se varsă turcii pe acest pământ!" Ștefan îi răspunde: — ,,Și mai ... răspândesc teroare. Unul ia d-a fuga... Toți îl urmăresc, Ca pulberea în vânturi toți se risipesc. Ștefan îi preurmă, fuga lor nu-i scapă. Mulți, cuprinși de spaimă, sar și pier în apă. Alții, între dânșii singuri se ucig, Alții-n spada noastră, năvălind, să-nfig. Astfel multe ... prin furtuni turbate, Zboară risipite, par înspăimântate! Unele s-aruncă peste râpi și mor, Altele pe sânul celor ce le-omor. Râul spumă sânge. Turburile-i valuri, Strânse de cadaveri, se revars pe maluri. Ștefan pretutindeni îi doboară-amar, Dându-le gonire până la hotar, Cum pe calea coasei, pe întinse ... a sa lumină foarte lucitoare, Să nu ne răpească prin a sa vulvoare. Fala e un soare mândru, strălucit, Ce orbește ochiul care l-a privit." Astfel zice domnul. Cupele-aurite Cheamă, prin toaste, zile strălucite. Tinere fecioare cununau cu flori, Cu-a lor dulce ...
... George Coşbuc - Faptul zilei Faptul zilei de George Coșbuc Publicată în Literatură și artă română , 1900, nr. 3 Ca lacrima-i limpede cerul Și-aproape de ziuă. Frumos Stă-n mijlocul bolții Oierul, Luceafăru-i gata s-apuie, Iar Carul spre creștet se suie Cu oiștea-n jos. Și doarme și apa și vântul. Iar spaima și oștile ei Țin ... s-aprinde Pe șesuri, pe drum. Și parcă străbate-o săgeată De-a lungul câmpiilor reci - O dungă de soare s-arată, Și-i crește pe șesuri lucirea, Și iată-l în toată mărirea Puterii pe veci! Murmurul din dealuri pătrunde Prin văi, și din vale-n păduri; Ca-n farmec, eu nu știu de unde ...
George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale
... venit și de astă dată în număr mare ca să sărbătorească niște piese atât de cunoscute. Publicul acopere cu aplauze entuziaste cuvântarea dlui Sadoveanu, căruia i se fac ovații de simpatie, ca director și ca scriitor — și pânza se ridică asupra primului act din Scrisoarea pierdută . Pristanda și cu Tipătescu ... mai ales prin modul cum le-a zugrăvit Caragiale. Prefectul Tipătescu e un om modern. Lustrul manierelor îi acopere fondul de necinste și-i dă aproape aparența unui occidental. El e mai cult și mai inteligent decât toți oamenii din Scrisoarea pierdută . S-a mai spus că ... iubire aproape conjugală. Chiriac e nu numai sergentul din garda civică, dar și tipul șarlatanului aciuat în casa omului căruia a reușit să-i câștige toată încrederea și pe care-l înșală fără rușine. ... Toate acestea vor să vă spună că, chiar dacă comediile de moravuri sunt menite să aibă în mod fatal numai o anumită ...
Mihai Eminescu - Ce te legeni...
... Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ?" - "De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. Bate vântul frunza-n dungă - Cântăreții mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte - Iarna-i ici, vara-i departe. Și de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele, Ducând gândurile mele Și norocul meu ...
Alexei Mateevici - Spre lumină!
... alegerilor sfaturi prietenești cu țăranii și la aceste sfaturi să se lămurească însemnătatea (văjnicia) alegerilor, cum ei să se poarte la alegeri, pe cine să-l aleagă alegător și multe altele, care sunt în vremea de astăzi la rândul zilei. Am avut prilej să atingem oleacă întrebarea asta, când am vorbit ... însuși Hristos apără pe cei obijduiți, lipsiți de drepturi și de hrană, făgăduindu-le că, dacă vor cere, vor primi cele trebuitoare. Și asta mult i-ar îmbărbăta și le-ar da tărie în lupta lor cea grea pentru o viață mai omenească. Ca lucrul luminător, despre care vorbim, să meargă ... nimeni dintr-înșii n-ar fi zăpăcit (amăgit) și n-ar sta mult la gânduri în înaintea alegerilor, căci ar ști bine pe cine să-l aleagă. Asta ar fi hotărât mai dinainte. În sfârșitul tuturor celor spuse mai sus, găsim de cuviință să spunem că felul cum poate să fie ... și vrednic de mirare va fi lucrul acelora care, știind datoria lor și având-o întotdeauna în vedere, vor porni cei dintâi înaintea poporului, ducându-l spre lumină. Spre lumină dar! Semințele aruncate acum vor încolți și vor da roada lor de știință obștească la vremea lor. Iar cei ce vor
... nouă Calea lor se face-n două. Doi pe rîu în jos s-au dus, Costea, el, pe rîu în sus. Singur și pustiu ce-i malul! Și-ndemna cu vorbe calul: —„Zboară, murgule, cu mine! Zboară, că să zbor îmi vine! Tânăr ești de patru ierni, Câmp ai ... dorul, Zboară calul rândunel— Costea tot cu jalea-n el. Când a fost pe la răstoace, Ochiul stîng a prins să-i joace. În sat Costea când intra, Cucuvaia-n turn cânta. Iar când a bătut la poartă, Mâ-sa-n casă caldă-moartă! Cât ... pară. El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun. Parcă de-și iuțea el pașii, Mai curând piereau vrăjmașii. Și-l mânĂ¡ un singur gând, Să se-ntoarcă mai curând. Și la ce? Pustiu și gheață! Mă-sa-l mai ținea-n viață. Când era sub plumbi și fum, Numai ea! și-acum, acum? De-ar începe iarăși toiul, Ah, de-acum de-ar ...