Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE��I
Rezultatele 1391 - 1400 din aproximativ 2247 pentru DE��I.
George Ranetti - Ca și odinioară...
... George Ranetti - Ca şi odinioară... Ca și odinioară... de George Ranetti Informații despre această ediție Am revăzut moșiea iar in floare... Blagoslovitul grâu prăjit de soare. Ca ș-altădată-ntinde pe câmpie O nesfârșită pânză aurie, Și numai ici și colo mici șuvițe De flori îmbălsămate și pestrițe: Iar printre ele țanțoșii, făloșii Maci roșii. Ca marea dup-o groaznică furtună. Așa părea azi câmpul potolit, Că nimeni n ... nebună. Deslănțuitu-s-a revolta celor mici. De-au tremurat palate uriașe Și s-au simțit mai mici, mai nevoiașe. Ca niște mușuroaie de furnici!.... Cine-ar ghici că un vulcan a fost aici?... Ca și odinioară, subt arșița de vară. Țăranul strângc snopii belșugului străin: Și-i calm, și-i harnic, bietul... Ce vită de povară ! Dă zece înainte chiar boului blajin... Ca și odinioară, el jalea doar și-o plânge Cosind, în resemnatul și blândul doinei viers... Dar, - rătăciți ...
Constantin Stamati-Ciurea - Sofia Karpov
... pentru a răsufla și a orienta la palidele raze argintii ale lunii dinspre cărarea ce avea s-o apuce între troienele de omăt. Ulicioara în care ea se afla era cu desăvârșire pustie. Oftând, biata femeie porni înainte și după un drum greu de tot obositor, ea se opri dinaintea unei căscioare. Aici se așeză pe scări nemaiÂputând de osteneală; capul îi se slobozi pe piept și ea rămase câtva timp fără mișcare, ca și când grele gânduri i-ar zbuciuma mintea. Dar iată că sculându-se întinse mâna ei uscată după frânghiuța clopoțelului atârnat dinaintea ușii; ea de câteva ori se sili să prindă mănunchiul clopoțelului, zbuciumat de furtună, și când îl prinse și voi să-l tragă, deodată la spatele ei se auzi o detunătură. Tresărind speriată ea scăpă din mână mănuncheșul ... astupa fereastra, străluci deodată lumină și după scârÂțâitul unei uși se auziră pași repezi ce coborau pe scări până la intrare și un glas de femeie, de un timbru plăcut, răsună în tăcere. — Cine-i acolo? întrebă de ...
Alexandru Macedonski - Rondelul cercetașilor
... Alexandru Macedonski - Rondelul cercetaşilor Rondelul cercetașilor de Alexandru Macedonski Mai mari, mai mici, trec cercetașii, Un prinț din suflet i-a desprins, Pe toți în ochi cu foc nestins, La tot spre-a fi cu el părtașii. Ca mâine ei vor ... fi ostașii Sub steagul țării neînvins, Cu mici, cu mari, trec cercetașii -- Un prinț din suflet i-a desprins. Oricât le suntem naintașii, De
Constantin Negruzzi - Cucoșu și puica
... Constantin Negruzzi - Cucoşu şi puica Cucoșu și puica de Constantin Negruzzi De o tânără puiculiță, un cocoș amorezat O ruga să-i fie milă, de al său amor înfocat Și să-i dăruiască aceea ce amorezații vor. — Nu te-ndura, îi zice el, fie-ți milă! iacă mor! El era isteț, galant și frumoasii îi plăcea ... îl știa Ca tainele nu păzește. — Gustul să ți-l împlinești, Îi zice ea, numai cauți și apoi, cântând în glas mare, Vei da de știre în tot satu că nu mai sunt fată mare. — Ah, nu te teme, copilo! Eu sunt un cucoș cuminte Și de vrei, mă jur pe cinste Sa nu cânt cât oi trăi. — Jură-te dar, și te-oi crede ș-apoi și eu te-oi ...
Mihai Eminescu - Palida Madonă
... Mihai Eminescu - Palida Madonă Palida Madonă de Mihai Eminescu Înconjoară cu-a lui braț Mijlocu-i subțire Și sărută nebunit Sânii de zăpadă. Este ea... amanta lui, Dulce, blândă, pală, El se uită-atunci la cer, Ca un leu se scoală. Când dușmanii sfarmă-n porți Și ... respinge-nvingător Neagra lor urdie. Dar lovit în luptă grea La pământ s-oboară; Mai murmură încă lin Numele-i și moare. Și orașu-eliberat De-namice săbii SlobozÄ› oceanului Cârduri de corăbii. Pintre crenge strălucesc Pete de lumină, Peste vârfuri cari cresc Trece luna plină. Și sub arborul cel gros Și în umbra deasă La mormântul marmoros Doamna cea frumoasă, Ți se ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de noiembrie
... murisem... Zăceam sub crini și roze, suflare nu aveam, Și mumă, frați, prieteni, și toți pe câți iubisem, Cuprinși de-o jale-adâncă plângându-mă-i vedeam. Intrau în curte cioclii cu fața uscățivă;... Călări intrau în treapăt și doi sau trei ostași;... Veneau la urmă popii, ca buturii de grași, Cu pântece rotunde umflate de colivă. În albe sovonite sub flori de lămâițe, Vin fete-nchiriate să-mi țină de panglici; Apoi o-ntreagă ciurdă de-orbeți și de lelițe... Pomană când se face, se află și calici! Dar muzica e gata și popii s-află gata, Și toți vor să mă ducă mai ... urmează oriunde — viu sau mort. Alături cu coșciugul zăcea un sac de oase... Era un Babel groaznic de craniuri hidoase Pe care stau șuvițe de păr înțărânat; Iar unul dintre ele, zdrobit de-al vremii dinte, În lume îmi zâmbise cu fața-i de părinte, Lăsând deschisă ușa l-al inimii palat. Deșertăciune-a lumii!... — O mumă ce-l născuse, O soră ce pe brațe-i ... fără cuvânt, Pe buze v-au scris viermii răspunsul în mormânt. De
Mihail Cuciuran - O zi și o noapte de primăvară pe ruinele Cetății Neamțu
... • • • • • • • • • • • • • • • • • • Soarile după dialuri abia mai purpurează, Roșața-i să întinde pe ceriuri însărînd, Și luna să ivești, și rîul scîntează A ei razi albie în undă-i oglindînd. Acum toată mișcarea în cuibu-i să tîrăști, Să trage în lacașu-i, spre a se odihni, Numai păstoriul turma spre cîmpuri o pornești, Ș-în rădiu privighitoare începi a concerti. Buciumu lui răsună ... începusă, Dar ce-i ? Nu știu pricina, că iar a încetat. Și numai murmurare rîului ce curge, Care ca o oglindă era el de curat, În răpidile-i mers părè că îmi spune Ca cîte mii de dușmani adîncu-i a-ngropat. Eu obosit de trudă vrem să mă odihnesc ; M-am suit sus pi o piatră ca s-adorm un menut, Și cînd să închid ochii atunci din nou ... îmi alină ; Vulturul să înalță prin falnicul său zbor. Plugarii să arată cu mare răpegiune, Păstoriul iar pornești turma înspre cîmpii, Și stînd pleacă genunchii, de-și faci rugăciune Cătră cel ci- ...
... răsărise adineoare. Mincu dădu din cap: — Numai chelner să nu fii! Șerbescu răspunse cu îngâmfarea lui de glas, veșnic batjocoritoare: — Chelner... și cântăreț de operetă. — Prea ne terfelești și tu breasla. — Ba nu. De câte ori, ca și ăsta, pentru un cuplet nerod, care a plăcut publicului, nu ți-ai deschis gâtlejul de cinci-șase ori pe rând? — Nu-i totuna. — Haide... Prosit! — Prosit! Șerbescu își aprinse o țigară. Prietenii tac o clipă și se privesc. Șerbescu e plin la față; poartă mustățile ... Știucă, a fost o glumă... Am glumit, bătu-m-ar Dumnezeu să mă bată! Uite, întreabă și pe Mincu dacă n-am glumit. De ce să-ți dai demisia? Păi noi, știi dumneata, cum tragem pe dracul de coadă? Crezi că-i ușor să rămâi așa, fără cinci parale? Noi am vrut numai să râdem, așa, prietenește. Haide, Știucă băiete, haide, de hatârul nostru, dacă ne iubești, lasă demisia încolo. Vezi-ți de slujbă. Hai și te culcă, mă duc eu la directorul prefecturii, că-l cunosc, să spun că ți-
Alexei Mateevici - Hristos la Martha și Maria
... Alexei Mateevici - Hristos la Martha şi Maria Cu-ncetul asfințea frumoasa zi de vară, Când au intrat Hristos în satul cunoscut. Răcoarea se lăsa, și umbrele de seară Albastre, în ograda Marthei au căzut. Și prin văzduh cântarea, ciripitul Au încetat, când a grăi au prins, De parcă asculta și însuși asfințitul Învățături cerești, în focul lui aprins... Nespus de-nsuflețit era Învățătorul Și plin de adevăr era al Lui cuvânt; Maria nu putea de la Mântuitorul Să-și ieie ochii ei, pe Dânsul ascultând, Și inima-i ardea de dragostea cea sfântă, Și alte lumi mărețe-i deschidea, Privirea Lui cea iertătoare, blândă, Ce dragostea în inimi aprindea. Iar Martha, ce gândea la lucruri pământești, A zis, apropiindu-se de ... multe, dar Maria de asta e departe, Ea una și-a ales, dar cea mai bună parte Îi este partea ei cea mai de
Alexandru Macedonski - Între frunze
... Alexandru Macedonski - Între frunze Între frunze de Alexandru Macedonski Grădina este plină de taina fericirii Și nu e fir de iarbă de-alt fir nendrăgostit; E mai, când nu e frunză să n-aibă al iubirii Fior nedeslușit. Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată, Garoafa râde-n ... Strâng vișinul, și cracă cu cracă-l cuceresc, Cireșele, alături, sub frunze-mperecheate, Roșesc și se iubesc. Din totul se înalță un cântec către soare De dragoste nespusă, de dulci îmbrățișări, O falnică poemă de strofe arzătoare, De tainice oftări. Ascultă: e grădina întreagă, ce unește Simțirea ei suavă cu cântecul din noi, Și cerul din adâncu-i de
Mihai Eminescu - Copii eram noi amândoi...
... al ei mijloc înotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des și mare, Cetate mândră la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid împresurată. Și frate-meu ca împărat Mi-a dat mie solie, Să merg la broaște neapărat, Să-i chem la bătălie  Să vedem cine-i mai tare. Și împăratul broaștelor, C-un oacaca de fală, Primi  poruncÄ› oștilor. Ca balta s-o răscoale. Și am pornit război. Vai! multe broaște noi am prins  Îmi pare chiar pe ... revie. Noi am pornit spre casă. Atunci răsplata am cerut Pentru a mele fapte  Și frate-meu m-a desemnat De rege-n miazănoapte Peste popoare-ndiane. Motanul alb era vistier, Mârzac cel chior ministru  Când de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. Cordial i-am strâns eu laba. Și împăratul milostiv Mi-a dat și de soție Pe fiica lui cu râs lasciv Și țapănă, nurlie, Pe Tlantaqu-caputli. Am mulțămit cu-n umil semn, Drept mantie o-prostire  M ... O batistă într-un băț, Steag ...