Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA ÎN
Rezultatele 1391 - 1400 din aproximativ 1575 pentru DA ÎN.
Dimitrie Bolintineanu - Sora Ana
... Fără frică de păcat, Pruncul meu cu cosicioare, Cine mi l-a deocheat? Sora Ana cea plăvie? Sora Ana negreșit!... S-o zidească în chilie!..." Și chilia s-a zidit. Sora Ana, Anioară, Asfel roagă pe zidari — ,,Să-mi lăsați o ferestioară, În ferestrele mai mari, Ca să nu se veștejească Fața mea ca-ntr-un mormânt; Până să se dovedească Că nevinovată sânt! Eu sunt tânără, le ... se poate, copiliță! Doamna astfel a voit. Tacă-ți draga ta guriță! N-ai nimic de dobândit!" — ,,Spuneți, dară, maicei mele Că în
Gheorghe Asachi - Repegiunea timpului
... neam merge, altul vine, Cu cel mare cel mic piere, Noroc trainic nu mai ține, Dar nici vecinică durere. Timpul fuge... De ce-avem înțelepciune În o viață atât de mică, Când ea alta nu ni spune Fără că nu știm nimică! Timpul fuge... De vreu ochii ca să vază Pe ...
Ion Luca Caragiale - Om cu noroc
... de familie. Cu atâtea calități trebuia să reușească în lupta pentru viață: invidioșii, cu toate clevetirile lor, n-au putut nimic în contră-i. Odată, în vremea primei sale căsnicii, el avea o mare întreprindere publică, - aceea a fost începutul prosperității lui, deoarece din câștigul acelei afaceri a ... O noapte de septemvrie limpede ca sticla curată... vreme dulce și lună plină... zece trăsuri mergând la pas și banda roșiorilor cântând un marș triumfal în frunte - de neuitat. Familia Guvidi cu nașul ne-a condus la gară. Ne-am suit în vagon cu toții, după ce am mulțumit gazdelor și îndeosebi doamnei, care făcuse onorurile cu grația ei obișnuită etc. N... care n-avea ca noi ... la Moara-de-Piatră. Guvidi, așteptat a doua zi negreșit în orașul P... unde-l chemau niște afaceri urgente, a rămas în gară să apuce trenul ce venea din București și cu care noi ne încrucișam la întâia stație. Se înțelege că în tren am vorbit toată vremea numai de petrecerea minunată de cu ziuă, și am fost unanimi în ...
... Vasile Alecsandri - Bobii Trage, mândro, cu bobii, [1] Nu-ți mai lăcrima ochii. De-or cădea bobii în zece, Să știi că dorul nu-mi trece. De-or cădea bobii în opt, Să știi că mi-e dor de tot. ↑ A trage în 41 de bobi este un obicei foarte răspândit la români. Bobii prevestesc viitorul fetelor și al flăcăilor, și când, după deosebitele împărțeli în zece grămezi, și în opt, și în cinci, și în trei, rămâne unul pe dinafară, bobul sositor, atunci negreșit persoana dorită vine, dorul se împlinește. Babele prin sate sunt foarte dibace în tragerea bobilor pe sită. Mai sunt însă și țigance vrăjitoare, care se poartă din loc în loc și spun sorții cu oglinda sau cu cercetarea palmei de la mâna dreaptă. Românii, ca și strămoșii lor, au mare plecare a crede ... antice, atingătoare de aflarea soartei. Pe timpul romanilor, amorezii mai cu deosebire dau o mare însemnătate unor crederi copilărești. Lucrurile cele mai nedemne de băgat în seamă le umpleau inimile de bucurii sau de descurajare. De pildă, pocneau în ...
Ion Luca Caragiale - Culisele chestiunii naționale
... destul de cunoscute publicului, precum procesul Memorandului, secuestrarea Tribunei ș. a.; și vom da la lumină numai părțile ascunse ale acestei nenorocite chestiuni, în care partidul și guvernul liberal au jucat un rol așa de îndoios - zicem îndoios, nu atât din punctul de vedere al patriotismului, cât din punctul ... violență poate mai mare decât a centralei. Toată lumea-și explica această atitudine a gazetei sibiene prin speranțele că partidul liberal în opoziție promisese un puternic sprijin cauzei naționale în cazul unei eventuale căderi a conservatorilor și venirii liberalilor la putere. În adevăr, toate confirmau acele speranțe: discursurile liberalilor la Ligă, faimoasele declarațiuni ale șefului liberalilor în chestia națională, concursul material și moral pe care liberalii îl dedeau la toată agitația - toate trebuiau să explice în bine atitudinea extrem de parțială, și prin urmare destul de puțin convenabilă, a Tribunei față cu situația politică dela noi, și să confirme ... adesea premii la expozițiile ținutului, în Cisnădia; iar în privința fabricațiunii brânzei a fost totdeauna invidiat de toți concurenții. Se pare însă că în politică procedeurile după care poate cineva face vreo brânză sunt altele decât
... George Coşbuc - Chindia Chindia de George Coșbuc Publicată în Tribuna poporului , Arad, 1900, nr. 52 (16/29 mart.) Stau acum pe-o buturugă Și mă uit prin văi, Nu-i mai mult decât de ... prindă Toate cad pe ea deodată, Din grămada-ncăierată Nu le mai alegi. Multe guri acum se-ngaimă, Vălmășag nespus; Paiele de câmp, de spaimă, În vârtej acolo prinse Se rotesc și joacă-mpinse, Se ridică-n sus. Liniștite-n urmă toate Tac și stau pe loc. Nu stiu, de-obosite ... n gură: Jocul ăsta nu-l știură! Cerule, fă loc! Unu-ncepe-acum să-și bată Aripele-n vânt, Iată-i toți acum deodată Ciripind în zări senine: Iar pe sus pe-acolo-i bine, Nu ca pe pământ! Și se-ncinge-o veselie, Toate sar mereu, Flori și ierburi din ... După cum mai bun e locul Printre crengi să vadă jocul Cel așa de drag. Iată-i iepurii, nebunii Coarne-n cap își pun, Stau în două labe unii, Alții peste cap s-aruncă, Sturzii hohotesc pe luncă, Și, de râs nebun, Pitpalacu-n grâu sughiță Iar nepoții lui După mama ...
Ștefan Octavian Iosif - Un cântec
... i suspin de-aramă, Nici glas de om... E dincolo de moarte... Sunt alte lumi de care nu-mi dau samă, Viază-n noi, trăiesc în altă parte ? Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deșarte ! E doina ta cea dulce, dulce mamă !... E vocea ta... Mă strigă cîteodată De sus ... Și unde toți ne-om întîlni odată... — De ce se zbate pieptu-mi cu putere ?... Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată În
Ștefan Octavian Iosif - Un cîntec
... i suspin de-aramă, Nici glas de om... E dincolo de moarte... Sunt alte lumi de care nu-mi dau samă, Viază-n noi, trăiesc în altă parte ? Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deșarte ! E doina ta cea dulce, dulce mamă !... E vocea ta... Mă strigă cîteodată De sus ... Și unde toți ne-om întîlni odată... — De ce se zbate pieptu-mi cu putere ?... Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată În
Petre Ispirescu - Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei
... puse capul pe perină, adormiră îndată, parcă-i lovise cineva cu muchea în cap. Nu trecu mult și împărăteasa dete un țipăt, răsărind din somn. - Da ce ai, draga mea împărăteasă, zise împăratul, de țipi așa de grozav? - Ce să am, mărite împărate, iacă am văzut un vis frumos și minunat ... într-o grădină, frumoasă, frumoasă, cum n-am mai văzut. Erau niște pomi înalți, stufoși și bine potriviți de părea că erau scriși, și așezați în trâmbă pe drumul pe care mergeam. În dreapta și în stânga era o pădure tot cu de astfel de pomi de îți plăcea să-i privești. Tot mergând și minunându-mă, m-am pomenit către ... care păștea calul său, și se pusese pe gânduri. Se uita pe cer la drumul robilor, vedea cum se mișca carul, fata care duce apa în donițe pe cobilițe. Se mira de razele ce ieșea din luceafăr, și căuta cu mare dorință să cunoască care din candelele atârnate în cer ar fi aceea a fetei împăratului ca să se închine la ea. Pe când era cufundat în ...
Vasile Alecsandri - Melodiile românești
... competent și nepărtinitor, un pianist de mare talent ce a petrecut câțiva ani printre noi, dl Hanri Erlich. lată ce zice acest artist în prefața colecției de arii românești ce a tipărit în Viena, la 1850: „Strigătul de naționalitate și de drepturi egale a aflat un răsunet puternic în poporul român care locuiește Valahia, Moldova, Basarabia, Bucovina, precum și cea mai mare parte din Transilvania și Banat și câteva comitaturi din Ungaria“. â ... alteori e cu totul simplu și chiar monoton. Și cu toate acestea nu ne sfiim de a spera că, cu cât își va da cineva osteneala de a le juca, cu atât va prețui expresia de melancolie, dulce, și dureroasă chiar, care se pronunță mai în toate ariile de cântec ale românilor. Sunt în muzica națională a acestui popor de acele pasaje misterioase care fac să se presimtă dorințe înfocate și ascunse în fundul inimii și care se manifestă prin plânset numai. De altă parte, ariile de dans răsună acea veselie nebunatică, zgomotoasă, la care nenorocitul se aruncă ... naționale române. Ariile române se împart în ...
... a găsit întins în pat, fără suflare. Și doar aseară, când s-a coborât din trăsurică, a vorbit cu mine: om în toată puterea, în toată sănătatea. Că doar și tu erai acolo, măi ista. — Păi. — Și tu, măi Simioane. — Și. — Ei, îți place! — Lucru ... Nicu era om harnic, priceput și omenos ca și tată-său. Oamenii începură a-l iubi cu tot dinadinsul și ar fi fost în stare să se deie în foc la un cuvânt al lui. Altminteri, și la trup, la față, conul Nicu era leit tatăl. Scurt, lat în spate, sângeros peste măsură, obrazul plin și înflăcărat ca para focului, ochii mici, rotunzi și galbeni, ca doi bănuți noi. Când îl zăreau, țăranii socoteau ... după ce mâncase mult și băuse tot așa, la târg, unde se dusese să petreacă și el ca orișicare muncitor cum petrecuse și conul Iordache în decuvremea nopții în care se stinsese, se întoarse la moșie și se culcă. A doua zi, vechilul, venit să-l scoale, îl găsi mort în ...