Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MARE
Rezultatele 1381 - 1390 din aproximativ 1828 pentru MAI MARE.
Ștefan Octavian Iosif - Apă beu!
... de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Priviți la mine, oh, prietini, Și vă cruciți de fapta mea: La noi așa minune mare Cam rar s-a mai putut vedea ! De-așa ceva Mă mir și eu, Dar adevărului mă-nchin: Nu vin... ci apă beu, Da, apă beu ! Mă întrebați, nu cumva ...
Ștefan Octavian Iosif - De cântece Parisu-i plin...
... plin... De cîntece Parisu-i plin... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție De cîntece Parisu-i plin Ca marea de sirene, Și nu mai pleacă cei ce vin Pe țărmul mîndrei Sene. La Napoli, grădinele Nu știu ce e zăpada, Și-n golfuri mandolinele Îngînă serenada. Suspină țitera-n ...
Dimitrie Bolintineanu - Năvala lui Țepeș
... Dimitrie Bolintineanu - Năvala lui Ţepeş Năvala lui Țepeș de Dimitrie Bolintineanu Noaptea-i furtunoasă, și superbul domn În deșert mai cheamă fugătorul somn: O gândire mare sufletu-i îmbată; Printr-o faptă rară să triumfe cată. Printre noapte, ploaie, tunete de foc, Cu cinci mii de roșii el își face loc ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Apă beu!
... de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Priviți la mine, oh, prietini, Și vă cruciți de fapta mea: La noi așa minune mare Cam rar s-a mai putut vedea ! De-așa ceva Mă mir și eu, Dar adevărului mă-nchin: Nu vin... ci apă beu, Da, apă beu ! Mă întrebați, nu cumva ...
Vasile Alecsandri - Hora (Alecsandri)
... Nălucă![2] Sună bine-n cobză, sună, Să nu-ți fac spetele strună Și chica măciucă. Tu, fes-Roș cu giubea lungă! Din arcuș trage mai tare, Căci în gard am un par mare Și mulți bani în pungă! Tot așa pân-în deseară! Mult frumoasă-mi e puicuța, Ca o zi de primăvară, Maria, Măriuța! Tot așa, tot ...
Matilda Cugler-Poni - Întâi Maiu
... această ediție Dup'atâtea zile grele, sorele iar s'a ivit, Și pădurea, sbuciumată de furtuni, s'a liniștit; Printre crengi mai trece încă un suspin de ușurare, Apoi pace obosită ca după o luptă mare. Toporașul [1] , ce stătuse plin de spaimă tupilat, Dintre umedele frunze capul iar l-a ridicat; Mii și mii de păserele prevestesc cu ... frunză încet nu ar tremura; Dacă ici cole, prin iarbă, n'ai zări strălucitor, Ca o lăcrăma uitată, câte-un strop căzut din nor. Soarele mai sus se 'nalță și c'un dulce sărutat, De pe florile duiose, piscurile le-a uscat; Și pe razele lui dalbe, ca un ...
Ion Luca Caragiale - Petițiune
... la oblonul lăsat. Se uită la ceasul său, regulat adineaori după cel oficial: 7 fără 5 minute… Dă din umeri, se șterge iarăși și gândește mai departe… Ciocăniturile de afară au trecut; dar peste câteva momente iar încep cu mai multă tărie și insistență. Impiegatul dinăuntru se uită iar la ceas: 7 fără 2 minute. Dă din umeri, se șterge de sudoare și-și urmează ... paharul și-l soarbe întreg pe nerăsuflate, apoi, ridicând niște ochi foarte dulci și plini de mulțumire, cătră aprod: — Mersi... Daca nu te superi... mai îmi dai unul? Aprodul pleacă. Domnul, după ce s-a căutat prin toate buzunarele, cătră impiegat: — S-a dus dracului ... care va să zică? Merge la sonerie, apasă butonul; soneria zbârnâie foarte lung. — Destul, domnule! Uite ce e: dacă nu te superi, te-aș mai ruga pentru un pahar cu apă. Aprodul intră. — Uite ce e, drăguță, dacă nu te superi, te-aș mai ruga pentru un pahar cu apă. Aprodul iese. Impiegatul bufnește și scrie cu ochii aplecați în registru: — Așa?... care va să zică, la pensii ...
Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu)
... A lor deșertăciune. Adun, ascund comori Din biruri înfocate, În sfaturi tot greșite, Mii izvodiri fac nouă ; Vor să dezgroape morții, Cînd nu le mai ajunge A viilor avere. În lupta desfrînării Iubirii de domnire, Se-nșală între dînșii, Se rod în vicleșuguri, Se luptă să apese Strigarea ... floare ; Rodul al ei, dreptatea, Puțin ca dînsa ține : Abia cît rugăciunea Către cerescul tată. Îndată zdrevenia, Frumoasa bărbăție Se duce, piere, Nu i se mai află urma. Nenumărate rele Ca norii se răscoală. În suflet-se-mbuibează : O zmreduire Ca-n trupuri încuibată, Suflet lipind de suflet, Le dă turbarea ... nu lipsească ! Voi, cei d-aproape mie, Românii să dea pilda Ca cei ce se coboară Din neamu-ntîei pilde ! Cunoaștem pre mulți oameni Cu mare-nțelepciune Ce-au săvîrșit științe, Arte și meșteșuguri. Sînt monumente, vrednici Dovezi de nemurirea A duhului de om ; Dar n-au făcut ispravă ...
Vasile Alecsandri - Păsărica mărei
... Vasile Alecsandri - Păsărica mărei Păsărica mărei de Vasile Alecsandri De trei zile-acum pe mare, Navigînd fără-ncetare, Noi pămîntul l-am zărit ! Vîntul suflă și ne-mpinge; Orizonul ne încinge Ca un cerc nemărginit. În ce parte se răpede ...
Gheorghe Asachi - Giudecată nouă a lui Paris
... a lui Paris Giudecată nouă a lui Paris de Gheorghe Asachi Între timpul vechi ș-acuma, oare cine nu-nțălege Că e mare diferire la nărav, la gust și lege? Plin de gară și proțesuri neastâmpăratul om, Astăzi pentru milioane, dar atunce pentr-un pom. Ca femeia-atunci ... care Ida se numea, Unde Paris, păstor tânăr, turma sa de oi păștea, Au venit pe-ascuns tustrele, Ca să giudece pre ele Și la mai mândră femeie Dorit pomul ca să deie. Deci l-acela păstorel, Tânăr, blând și frumușel, Toate zânele jaluze Se ruga prin ochi și buze. Una ... Mult nu cred c-a fi zis ea, Că triumful unei fete E d-agiuns ea să s-arete. În asemene minut Cel mai drept giudecător Paragraf-ar fi pierdut. Chiar ș-al nostru matador, Pe când sta ca fermecat, Zân-a treia au intrat. Era asta ... De ani nu pre timpurie, Era-n rochie strălucită, Dar la față cam urâtă, Și în spate, ascuns de vel, Firea-i dădu un muncel. Mare nas, cam roșă coamă, Dar de tot îmbrilantată, Și-n casetă ferecată D-olandeji ducea o soamă. Toate aceste, ea zicea, Cu mine-mpreună ia ...
Gheorghe Asachi - Patima (Asachi)
... Răsunat-au păn la istru patimile cele grele, Ce nu vindecă Igea, nici Fântâna Aganipă. Din a lor somn se treziră ațipite păserele, Mai duioase se făcură fiarile-n ascunsa ripă, Înalțară a lor frunte tupilate floricele, Zefirul cel mai zburdatic înfrână a sa aripă. Mai lin curseră atunce ale râurilor unde Și naiadele duioase au ieșit din râu, din mare, Acea patimă s-aculte care inima-mi pătrunde. Toate-n giurul meu suspină, numai zâna pentru care A mea inimă s-încinde la ...