Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L����I
Rezultatele 1381 - 1390 din aproximativ 2105 pentru L����I.
... Imn de George Coșbuc Regelui nostru și-acum Și-apururi mărire și-onoare! Din cer serafimii scoboare Cu săbii de foc să'nconjoare Și sfânta-i persoană și tronul, Și pace să fie-al său drum! Și pace-al său drum Să-i fie, Și faima-l urmeze 'n vecie! Glorie-urmașilor săi! Să poarte prin veacuri cu fală Coroana și haina regală, S'oprească dușmanii 'n năvală Și, mândri, Române, să ...
Grigore Alexandrescu - Prieteșugul și amorul
... Emiliei Zici c-ai vrea prietenește Să iubești, să fii iubită; Zici c-amorul te-ngrozește, Că e patimă cumplită; Zici că este trecătoare Flacăra-i cea arzătoare! Și ce nu e trecător? După vara cea bogată Vine iarna-ntărâtată, Bate vânt îngrozitor. Trandafirul din grădină, Înflorit de dimineață, Zace veșted ... Când din hora încântată, Ce viața ta cuprinde, Cu o față întristată, Grațiile s-ar desprinde Când odată și-or lua zborul Tinerețe, bucurie, De-i pofti atunci amorul, L-om numi o nebunie: Îți voi fi prieten, frate, Îți voi fi orice îți place, Și de lume și de toate Împreună ne-om desface ...
George Coșbuc - Gramatica și medicul
... el gramatic și retor, căci feciorul Isteț era la vorbă și gând, un îndrăcit, Da-n lună cu piciorul. În școală eu, firește, voind să-l introduc În taină de gramatici, încep cu poezia; Iau versul Iliadei: Să-mi cânți, muză mânia, Căci ea pe mulți trimite la iad, apoi apuc ... muză mânia, căci ea pe mulți trimite La iad; vestitul doctor a prins să criște-n dinți Ca cei scoși din sărite. Atâta i-a fost școala baiatului; de-atunci El n-a venit la mine, căci tată-său pesemne Ținea c-aceste versuri sunt ... de ostăneală! Tu vrei să-nveți pe fiu În ce mod se trimite la iad? Să plătesc taxă La școală? Dar acasă nu pot să-i
Ștefan Octavian Iosif - Despărțire (Iosif)
... națională , 19 noiembrie/12 decembrie 1903 Daină din Litvania O, uite, draga mea copilă, La poartă cine stă și scrie? Sunt ofițeri cari vin să-l ducă Pe fecioraș în cătănie. Cu păr bălai, cu-obrajii rumeni, Cînd îl vedea, rîdea cîmpia; Și, ridicîndu-se-n văzduhuri, Cînta voioasă ciocîrlia. Și ... Nu suspina și nu mai plînge, Tu, mîndră floare de grădină. Ți-oi scrie un răvaș, mîndruțo; Rămîi acasă tu și toarce, Căluțul meu ți-l va aduce, De cumva nu m-oi întoarce. În ladă să-mi grijești răvașul, Drăguța mea, frumos mi-l
... fire, Viteaz spătar fu-n lupte, dar azi când barba-e sură, Cu dreapta se închină, cu stânga smulge, fură, Despoaie și ucide în setea-i de hrăpire. De neam e Basarabă, și rudă cu Voievodul, De bogății e putred și-l blastămă norodul, Dar, la Stambul, îl sapă Cislar-Aga harapul. Și tocmai de Rusalii, când plin de veselie Așteaptă să-i sosească fermanul de domnie Îl prind cu pâri ascunse și-armașu-i
Dosoftei - Din Viața și petrecerea svinților
... PENTRU SFÂNTA MUCENICĂ EPIHARA, UCISĂ PRIN SABIE] Îndrăzneață Epihara cătră lance, Agiutori având dumnezăiasca pace. STIH [PENTRU DREPTUL AVRAAM ȘI NEPOTUL SĂU LOT] Lui Avraam i-au datu-i Dumnezău pre lume Și-n ceri de să slăvește cinstitul lui nume. Și Lot încă se vede, pentr-a lui ticală, C-au ... ta știi și pizma pentru carea-m fece Leon. Sârguiește de-mi agiută și-mi isțelește direapta. A Celui de Sus direaptă, ce-i dintru tine-ntrupată, Multe puteri ce ști face, și pentr-a ta rugăminte, Și direapta mea aceasta roagă-l să o isțelească, Să-ț fac cântări cum îți place, și-ntrupatului din tine, Cu-ncheieturi socotite să le scriu, precum să cade, De sprejineală ... Isidor prin foc ce le-au dat stima. STIH [PENTRU SFÂNTUL AMUN, EPISCOP DE NITRIA] De svântul Amun NitrĂa-i neuitată, Că i-i de dvorbă, ca un sufletesc tată. * STIH [PENTRU SFINȚII MUCENICI GAIAN Șl GAIE] În foc aruncaț, cu Gaie-mpreună, Luă Gaian de la Hristos cunună ... „Vino la noi, într-a ceriului frâmsețe“, Pre Evsevie strigă îngerești fețe. STIH [PENTRU SFÂNTUL MUCENIC VICHENTIE] Pre Vichentie lăudând, cum ...
Dimitrie Anghel - O victimă a lui Gutenberg
... acela la al cărui capăt se găsește o diplomă drept recompensă, pentru a putea cîștiga o existență cinstită, am luat acela pe care l-am găsit ca să nu mor de foame. Aspirațiile mele, ambițiile, visurile ce le-am avut, ca o apă care scade nealimentată de izvoare, le ... un instrument ce se termină printr-un vîrf ascuțit, ce poate de multe ori fi o armă mai periculoasă decît un pumnal ce știi să-l mănuiești, îndoliază albe pagini, înregistrează vești ce viu din tot universul, înseamnă vești triste și vești bune, înscrie dezastre ori bucurii, senzaționale fapte ori indiferente ... desface foaia și o aruncă vînturilor, plopilor, soarelui, furtunilor, înstelatelor nopți, drăgostitoarelor raze de lună, palidelor amurguri, ca și nesigurilor zori, căci niciodată viața nu-i aceeași și nu stă pe loc și nici o minută nu este la fel cu cealaltă. Nepăsătoare cade foaia care spune un ceas, care a ... stat multă vreme sunt absente, stau enigmatice în fața ramelor din care sunt absenți ochii mei, și atunci mă înspăimînt față de neantul pe care-l întîlnesc și mă înfior de goalele ferești pe prichiciul cărora nu se mai reazimă și nu mai poate privi viața de afară. Sonerii clare cheamă ...
Ion Luca Caragiale - Manifestul "claponului"
... și lase toate daraverile, să fie în București, la fața locului ca portăreii, pentru a încheia procesul-verbal — și după aia să-i și bea aldămașul chestiei Orientului. Mai întâi are să vie țarul rusesc — și are să iasă la paradă ocolit de 600 de cavaleri închivărați ... vă cază în cap bețele tăciunite ale artifițiilor; să nu vă pierdeți copiii mai mici la înghesuială! Dacă v-o ciupi cineva prin lume dați-i cu pardon, și dacă cumva vrun monșer galant v-o face loc ca să vedeți pe țarul drept în față, tratarisiți-l cu mersi. Când or trece pe lângă dumneavoastră ofițeri muscali, zor cu paroldoner[xiv] , că dacă-i vorba la adică, vă pricepeți doară la franțuzească. Drept aceea, v-am dat de știre din vreme, să scoateți la maidan toată gardiropa. Gătiți-vă ...
George Topîrceanu - Manon și Des Grieux
... şi Des Grieux Manon și Des Grieux de George Topîrceanu Ea-și pune voalul cu mișcări discrete. El stă cuprins de-o presimțire gravă. Cerșindu-i mut o clipă de zăbavă. Sărută brațul zâmbitoarei fete. - Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă... Atât șopti, cu fața la perete, Căci se temea ... s-a dus... În clipa asta mare I-a aruncat din prag o sărutare Și n-a-nțeles durerea-i
Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale
... Deci într-un an ele douăsprezece fiice Îi născură lui, Dar el le gonește și de a lui sânge Milă într-însul nu-i. Însă toți sărmanii au scutar puternic, Înger păzitor, Ce-i adăpostește în lăcaș cucernic, Liman scăpător; Deci în mânăstire el le mistuiește, Pe mume și fiice, Unde Ziditorul etern se slăvește Cu smerite rugi. Sub ... umbre de morți; Ne-ncetat aude urlete, suspinuri, Iar când toți dormeau El fugea cu groază de-al său pat de chinuri Și somn nu-l prindea. Se teme de umbra codrilor nămornici Ca de arătări, Sau de sună clopot, de preoți cucernici Și de-a lor cântări! Îl ... de groază șuierul furtunii, Nourii tăcând, Frunzele de pică, vuietul pădurii, Șipotul curgând. Iar clocotind tunet pe cer când burează, Era sperios... Ca și când i-ar zice: “Omule, veghează, Căci ești păcătosâ€�. A lui fiici amate îl înfiorează, Când la el privea; Fiind totdeauna blânde, mângâioase, Dar ... a lor grai dulce lui îi cășunează, Dureri îndoit. Deci ele ca raza, ce le pria umbra, Frumos înflorea... În mănăstiri sânte, neștiind ce-i ...
Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale
... Deci într-un an ele douăsprezece fiice Îi născură lui, Dar el le gonește și de a lui sânge Milă într-însul nu-i. Însă toți sărmanii au scutar puternic, Înger păzitor, Ce-i adăpostește în lăcaș cucernic, Liman scăpător; Deci în mânăstire el le mistuiește, Pe mume și fiice, Unde Ziditorul etern se slăvește Cu smerite rugi. Sub ... umbre de morți; Ne-ncetat aude urlete, suspinuri, Iar când toți dormeau El fugea cu groază de-al său pat de chinuri Și somn nu-l prindea. Se teme de umbra codrilor nămornici Ca de arătări, Sau de sună clopot, de preoți cucernici Și de-a lor cântări! Îl ... de groază șuierul furtunii, Nourii tăcând, Frunzele de pică, vuietul pădurii, Șipotul curgând. Iar clocotind tunet pe cer când burează, Era sperios... Ca și când i-ar zice: “Omule, veghează, Căci ești păcătosâ€�. A lui fiici amate îl înfiorează, Când la el privea; Fiind totdeauna blânde, mângâioase, Dar ... a lor grai dulce lui îi cășunează, Dureri îndoit. Deci ele ca raza, ce le pria umbra, Frumos înflorea... În mănăstiri sânte, neștiind ce-i ...