Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1381 - 1390 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Vasile Alecsandri - Serb-sărac
... jos Pe fugaru-i cel frumos. Unde negrul nechezea Țarigradul se trezea, Turcii toți că alergau Și pe Serbu-l întrebau: ,,Copilaș de Serb-Sărac! Nu ți-e negrul din Bugeac? De ți-e negrul vânzător, Eu îți sunt cumpărător, Că vreau bine să-l plătesc! Cu aur să-l cumpănesc." ,,Nu mi-e negrul de vânzare, Nici mi-e negrul de schimbare, Că-i voinic și-i pui de zmeu, Și-i fugar pe placul meu ... Din sarai, de la zăbrea, [3] Și din gură-așa grăia: ,,Copilaș de Serb-Sărac, Mult ești mândru și pe plac! Vin' colea, lângă zăbrea, Să-ti dau iuzluci cât îi vrea, [4] Negrul tău să-l primenești Și pe mâini să-l potcovești Cu potcoave de argint Ce sunt spornici la fugit. Că știi, frate, pe la noi Azi e miercuri, mâini e joi, Mâini ies ... de-a-ncăleca Mâini la jocul de halca, Roabă lui Hanul m-a da!" [10] ,,Floricică din zăbrea Răsărită-n calea mea! Să n-ai frică De nimică, Că nu-i cal împărătesc Ca negrul ist voinicesc! Orice-alung Cu el ajung, Oricând plec Păsări întrec!" II Trecea miercuri, venea joi, Turcii mergeau câte doi ...
... de li se văd coastele ca niște arcuri sub piele, boii își încoardă mușchii, își potrivesc bine cerbicea în jug și pornesc, împlântându-și picioarele ca niște țăruși de oțel. Și cum merg așa, aud din urmă fâșâitul cuțitului cum intră în pământ ca într-un miez de pâine, iar, uneori, glasul plugarului, cum îi îndeamnă și-i îndreaptă părintește: — Cea, Duman, tată! Ei îl ascultă ca niște copii; și, mereu, dâra neagră a brazdei se deapână de la un capăt la altul al lanului ca pe un mosor. Se luminează încet, încet, în pas cu boulenii parcă. E liniște. Un stol de grauri se lasă, pieziș, în apropiere. Razele soarelui ... Și boii simt, după cum e purtat plugul de coarne, că puterile stăpânului au mai slăbit: — Hăis, Joian, tată! Iar la glasul lui, răspunde, ca din niște dumbrăvi înflorite în adâncuri, ciripitul gâdilitor al ciocârliei... E cald. Pământul parcă fumegă. Grumazul lui Duman prinde să lucească de sudoare; jugul îl frige. Și din urmă glasul mai mâniat al stăpânului îl zorește: — Hai, Dumane, hai! Boii nu
Vasile Alecsandri - Cântece de stea și povestea vorbei de Anton Pann
... și originale, acele aforisme născute la școala experienței seculare, acele adevăruri de prin lume adunate și iarăși la lume date. Ne pare mult rău că nu posedăm notițe biografice asupra dascălului Anton Pann, pentru ca să le publicăm aici; căci tot ce privește viața unui autor este interesant. Ne lipsește asemene lista completă a scrierilor sale și nu putem înșira deocamdată decât următoarele, pe care ni le aducem aminte. Lăsăm dar altora, mai bine informați, mulțumirea și datoria de a umplea ... Atunci intră în iarnă, Când nori încep să cearnă Și se-nălbește tot. Ca floarea cea uscată, Și-n seamă nebăgată. Se pierde sub zăpadă Ca și când n-a mai fost... Astfel dar este omul De orice stare-n lume, Aibă orișice nume, Astfel e trecător. Cât să ... Dragostea: Ca dragostea mai scump nume Nu e pe acest pământ. Ea-i împărăteasă-n lume, Ei toate supuse sânt. Dragostea în orice casă Stă ca o floare pe masă Și zâmbește tutoror... etc. În cântarea X: Pustnicul: Am lăsat mărire, lume, Am lăsat lux și palat, Am lăsat și rang ... ...
Mihai Eminescu - Pierdut în suferința...
... Mihai Eminescu - Pierdut în suferinţa... Pierdut în suferința... de Mihai Eminescu Pierdut în suferința nimicniciei mele, Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în haos, M-am închinat ca magul la soare și la stele Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos; Nimic să nu s-audă de umbra vieții mele, Să trec ca o suflare, un sunet, o scânteie, Ca lacrima ce-o varsă zadarnic o femeie... Zadarnica mea minte de visuri e o schele. Căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i ... un nume, Ce tÄ›mid se cutează în veacul cel de fier. Mai bine niciodată el n-ar fi fost pe lume Și-n loc să
Vasile Alecsandri - Dumbrava roșie
... de fiare ce se-ntreabă: Spre care orizonturi sălta-vom noi în zbor? În care parte-i hoitul promis l-a noastre gheare Să-l rupem într-o clipă, să-l roadem, înghițim? În care țări: teutone, române sau maghiare Vrea Albert, craiul nostru, pustiul să-l lățim? Așa zicea cu fală a lui Albert oștime, În cete adunată pe câmpul din Dombrova, Când, prin văzduh, deodată, o gură ... pot La glasul țării scumpe ce-i cheamă-n ajutor. Merg unii cu grăbire spre codrii Bucovinei, Ș-acolo se adună la strâmtele potici, Pândind, ca vânătorii, mișcările jivinei, Și tot rugând: .ă, Doamne, să treacă pe aici! Merg alții la Suceava să facă pe Albert A pierde oaste multă și mult timp în deșert; Iar alții la Cotnarul iubit și podgoriu, Pe unde stau cu ... stinși, Căci astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! Ostașii pretutindeni formați în dese grupe Frig boi întregi, rup cărnuri ca lupii flămânziți, Desfundă largi antale, beau lacom fără cupe, Se ceartă, râd în hohot și urlă răgușiți. Ca ...
Constantin Mille - Dați-mi pace
... Daţi-mi pace Dați-mi pace de Constantin Mille Din volumul Caietul roșu Dați-mi pace, dați-mi pace, Sau mai bine, dați-mi vin Ca în el să-mi uit desgustul, Tristul, lungul meu suspin! Vreți să vegetați pe lume Ca și arborii să fiți Si de bine și principii Nu vi-i greu să mai vorbiți? Ce-mi strigați de libertate, De patriotismul sfânt Când vândut-ați mamă, soră Și-al străbunilor mormânt. Libertatea-i punga voastră, Punga-i ...
Alecu Donici - Broasca și zeul
... Așa striga o broască, ce de cu primăvară Din valea cea slotoasă, pe deal s-a fost retras, Și într-o scursură trăia ca pe Parnas. Dar seceta de vară Scursurile-au zbicit, Iar broasca mea zvântată de-a glodului dar mare, Striga la zei așa de ... apa pân' la scursura sa. Când iată! Zeul se arată. Și-i zice: "Ce vrei oare, Urâtă grăitoare? (Era, se vede, Joe în bune dispoziții), Nu pot băga în seamă a tale, eu, capriții, Ca să înec o vale și un întreg norod, Când tu poți singură să te cobori la glod De unde te-ai urcat Pe deal, ce nu-ți e dat". Sunt unii dintre oameni, carei cu sete vor Ca bine să le fie pe lume numai lor; Vânând pe orice chipuri măriri, averi și nume, Măcar să
Constantin Stamati - Leul și țânțarul
... Constantin Stamati - Leul şi ţânţarul Leul și țânțarul de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Leul nu băga în samă cât de puțin pe țânțar, Deci s-au mâniet țânțarul, nemaiputând suferi, Hotărî să-i dea răzbel măcar de ar și pieri; Și fiind însuși ostașul și tot el și trâmbițar, Bâzâiește cât ce poate, cheamă pe dușman la ... Leul face haz și râde; țânțarul mai rău se-ncruntă, Și când pe la ochi îi țipă, când la urechi, când la spate, Căutând loc să-l rănească și timp mai îndemănat. Și apoi ne-ncetat, Ca vulturul se repede și înfige cât ce poate Pliscul său în nări la leu. Leul răsare, răcnește, răsucind coada mereu, Dar țânțarul nici ca cum de leu nu se îngrozește, Bea a vrăjmașului sânge cu gust, și se fudulește. Leul scutură cu capul, și a sa coamă clătea, Iar ... scurma, Iar fiarele de pe munți priveau și se bucurau... Deci leul de-a sa rușine fuge cât poate mai iute, Înapoi făr’ să se uite, Ca
Ivan Andreievici Krâlov - Leul și țânțarul
... Ivan Andreievici Krâlov - Leul şi ţânţarul Leul și țânțarul de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Leul nu băga în samă cât de puțin pe țânțar, Deci s-au mâniet țânțarul, nemaiputând suferi, Hotărî să-i dea răzbel măcar de ar și pieri; Și fiind însuși ostașul și tot el și trâmbițar, Bâzâiește cât ce poate, cheamă pe dușman la ... Leul face haz și râde; țânțarul mai rău se-ncruntă, Și când pe la ochi îi țipă, când la urechi, când la spate, Căutând loc să-l rănească și timp mai îndemănat. Și apoi ne-ncetat, Ca vulturul se repede și înfige cât ce poate Pliscul său în nări la leu. Leul răsare, răcnește, răsucind coada mereu, Dar țânțarul nici ca cum de leu nu se îngrozește, Bea a vrăjmașului sânge cu gust, și se fudulește. Leul scutură cu capul, și a sa coamă clătea, Iar ... scurma, Iar fiarele de pe munți priveau și se bucurau... Deci leul de-a sa rușine fuge cât poate mai iute, Înapoi făr’ să se uite, Ca
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Munca creatoare și munca-exercițiu
... s-o înlăture. La această concluzie, care pare la întâia vedere foarte stranie, Ferrero ajunge prin faptul că face o deosebire adâncă între munca intelectuală ca exercițiu, mai mult automatic, și munca intelectuală adevărată , cum zice el. Fără ca să fim de-o părere în totul cu Ferrero, această clasificare a muncilor ne pare fericită, numai noi am da alte nume la aceleași ... într-un grad foarte înalt amândouă felurile de muncă — astfel e, spre pildă, un sociolog genial care descoperă calea pe care merge și trebuie să meargă societatea și care totodată ajunge cel mai aprig propagandist practic al ideilor create de el. De altfel, aceste feluri de muncă pot să treacă una în alta. Astfel, noi am văzut cum munca creatoare trece în munca-exercițiu, asemenea și aceasta din urmă, acumulată și concentrată, poate să ... impresionat de ele și, se înțelege, în acest tânăr se naște o dorință de a imita pe Eminescu. Pentru aceasta tânărul nostru începe să recitească, să aprofundeze, să studieze o poezie după alta și se oprește, spre pildă, la una cum e Sara pe deal. Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele
Cincinat Pavelescu - Greierul și furnica (Pavelescu)
... Pavelescu La Fontaine Greierul cântând mereu, Vara bine, toamna greu, Crivățu-l găsi calic Și-n hambare cu nimic. Nici măcar o frimitură De viermuși să bage-n gură Atunci pleacă, plin de frică, La vecina lui furnică, Și se roagă, pânla vară Ca de foame să nu moară În hatâru-i să renunțe La vreo câteva grăunțe. Și făcându-și vocea blândă: Jur pe cinstea mea de greier! Ți le-ntorc cam după treier! Și-ți plătesc ... pe trubadur: Vara ce-ai făcut, vecine? Zi și noapte stam la drum Și cântam pentru oricine... Ai cântat? Îmi pare bine! N-ai decât să