Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI
Rezultatele 1371 - 1380 din aproximativ 2740 pentru NU MAI.
... scuturi, S-a veștejit în mâna ta. Acu-n zadar îmi ceri săruturi, Aleargă iar: vei prinde fluturi Și alți obraji vei săruta!... Nu-ți mai cerșesc, ca-n altă vreme, Îngenuncheat surâsul tău. O, nu, — cu tainice blesteme, Din calea ta n-or să te cheme Nici lacrimi, nici păreri de rău. A mea a fost ... visul meu te-arată, Eu te iubesc... Dar niciodată Pe tine, umbră care pleci! De-aceea, împăcat cu mine, În urma ta, străin mă vezi. Nu-ți zic decât: te du cu bine! .......................... Și zâmbitor mă uit la tine, Cum tot mai
Vasile Alecsandri - O noapte la țară
... Pășind peste-orizonuri, zburând peste câmpii. Ferice care poate, departe de cei vii, Să uite-a sa ființă, să peardă-orice simțire, Să nu mai facă parte din trista omenire! * Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte, Ce răvărsa în lume armonioase șoapte Și multe glasuri blânde în inimi ... Plutind ușor în aer, ca vântul ce adie, Se coborî prin stele din leagănul ceresc. Duios era și gingaș acordul îngeresc, Căci inimele noastre săltară mai ferbinte La dulcele său cântic, l-aceste-a lui cuvinte: „Ferice de acela ce cu-o simțire vie Slăvește armonie și-nalta ... El poartă pe-a sa frunte un semn dumnezeiesc, Și geniul său gustă plăceri încântătoare Zburând la nemurire ca vulturul în soare; Dar mai ferice încă ființa de iubire Ce simte cu-nfocare a dragostei pornire Și nencfetat e gata cu drag a să jertfi ...
Alecu Donici - Pizmătarețul și șarpele
... Alecu Donici - Pizmătareţul şi şarpele Pizmătarețul și șarpele de Alecu Donici Degeaba vorovesc că nu-i la draci dreptate, Când ei o și păzesc cu mare scumpătate Și cel ce au făcut în lume rău mai mult La Tartar purure-i mai bine cunoscut. Acestui adevăr am fabulă dovadă. Mergînd în șir la o paradă, Un șarpe prea înveninat Cu pizmătarețul s-au fost împricinat; Căci șarpele ... pizmătarețul își da a lui cuvinte, Precum că are El drit mai mare. Când iată, Velzevul la ei s-au arătat Și dând mai înapoi pe șarpe, înciudat Au zis: "Eu recunosc a tale vrednicii, Dar după drept cuvânt, în urma lui să fii. Ești rău în ... pe toți au pizmuit, Și limba lui cea rea străbate Oriunde, de departe. Așadar de acum, vă hotărăsc să știți: Că pizmătareții în iad sunt mai cinstiți Și de la locuri voi să nu vă mai
... eu, te las pe pământ în locul meu, în împrejurările mele, și eu mă duc de-aicea să-mi petrec câtăva vreme în lună. Unde nu-s oameni, nu poate fi ură, și de-aceea am decis de-a-mi petrece undeva singur, fericit, fără grijă, iar tu să petreci pe pământ ... de lună, cu perdele albe. Bătui încet în ea. — Tu ești? răspunse o voce dragă și molatecă ca de copilă. — Eu, deschide fereastra, nu e nimeni pe strade, nu te poate vedea nimeni, ș-apoi chiar de te-ar vedea... Fereastra se deschise încet, perdeaua se dede într-o parte și dintre creții perdelei ... care, rămâind pe sânul ei, străluceau pe albul ei corp până ce, uscându-se într-un cerșaf țesut din argint, corpul ei alb era și mai neted, și mai dulce, și mai strălucit. Adesea ea se prefăcea că se supără și se ascundea prin tufișele labirinticei grădini. Deși o strigam, ea nu răspundea până ce nu-mi prefăceam vocea în privighetoare, astfel încât, plângând dureros prin frunze, o vedeam cum vine în extaz și cu ochii umezi, până ce o prindeam ... ...
Mihai Eminescu - De-aș muri ori de-ai muri
... mă-nvață Când ținem fericirea pe sân cum s-o iubim. Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare, Crezi c-o să-ncet din stele mai mult a te iubi Și-o să petrec în pace prin lumile de soare, În care-oi dăinui? Nu, nu, copilă scumpă!... De-i auzi în noapte, Când vei veghea în rugă la candela de-argint, De-i auzi cum tristă aripa unei șoapte Te ... pustii tăcute  Prin nourii din cer. Pân-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai
Vasile Alecsandri - Visul lui Tudor Vladimirescu
... visat-o ruptă-n două, Pușca mea cea ghintuită Am visat-o ruginită! Maică! pistoalele mele Le-am visat făr' de oțele, Apoi încă-am mai văzut Șarpe galben prefăcut Ce purta coarne de țap Și creastă roșie-n cap, El avea ochi vânzător, Avea grai lingușitor Și mă tot ruga ... al viteazului Tudor Vladimirescu s-a împlinit! Fiind mișelește tras în lagărul lui Ipsilanti, șeful volintirilor greci, Tudor a fost și mai mișelește ucis de dânșii. Nu mai
Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)
... prăpăstii, Ajunge ca vântul în câmp de nisipuri, Ce se dezvelește ca și oceanul, A căruia margini cu marea s-încheagă. Iar vântul nu mișcă acele nisipuri Și zăduh fierbinte usucă gâtlejul; Nu-i de leac verdeață, nu-i de izvor stiglă, Ce firea îi moartă ca și țintirimul. Nu-i măcar nici urmă de vro vietate În câmpul acela pustiu și sălbatic, Ce spre apus numai se zărește munte, Și pe el, în zare ... Și cu a lor gheară vor să-l spârcuiască. Iar Dragoș țipară cu fluierul zânii... Și iată că zmeii cad jos ca butucii! Nu mai pot să zboare, nu mai pot să zbiere, Zac făr’ de simțire, ca două movile. Deci învingând Dragoș, la temniță merge Cu dor ca să strângă pe Dochia-n brațe ... și boiul, Ce prin el se vede chiar zăpadă albă, Iar statul ei gingaș ca molidul tânăr. Deci Dragoș se miară de ceea ce vede, Nu știe: aievea, sau nălucă este? Aleargă la dânsa cu învăpăiere Și se teme foarte să nu se înșele. Ah! dar nu ...
Emil Gârleanu - După asemănarea lor!
... l rugase că, decât ar mai face un dobitoc pe lume, mai bine i-ar lungi lui urechile, doar-doar o putea prinde un sunet mai armonios. Dumnezeu știa că fiecare din vietățile aceste își vor avea pe pământ menirea lor; că, cu cât vor fi mai multe, cu atât se vor înlesni mai bine una pe alta; că nici urechea măgarului n-o să prindă nota privighetoarei, după cum nici mărimea elefantului n-o să poată batjocori micimea ... cum și ce înfățișare să-i alcătuiesc. Mergeți de vă sfătuiți dintru-ntâi între voi și veniți cu lucrul gata. Cele patru viețuitoare se traseră mai la o parte, în sfat. — Bine, dragilor, se umflă broasca, nu-i ajunge preasfântului că ne are pe noi? O să lase atâtea ființe pe pământ, că nu ne-o ajunge cu ce ne hrăni. Ia să-i croim noi o dihanie cum n-a mai văzut nimeni, doar l-om sătura. Și șu-șu-șu, șu-șu-șu, se sfătuiră! Apoi, câteșipatru, veniră în fața Domnului. — Ei? le întrebă ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer
... se sculă de pe pătura sură și, dreaptă și nemișcată, ca o stană de piatră, zise pe gânduri: — Cum mi se bătu inima... și nu știu pentru cine. Nu-i bănuiesc nici partea, nici chipul, nici soarta. Dar-ar Domnul, de-a fi băiat, câmpul lui să dea nouă spice dintr-un ... la văzul lumii; și potera și ciocoii să se ducă cum se duc stolurile de lăcuste, mânate de vânturi, în pustii locuri. Dar — cum nu se mai pomenise — cel din urmă fulger dezlegă începutul iernii. Răcoarea se schimbă în frig. Fulgii de zăpadă cad împestrițând întunericul. Vântul amorți. Niculina întrebă iar ... căldările, ceilalți merg cu privirea în jos, ca într-un alai de jale. Tolopan, Cătănuță și Deliu poartă pe umeri sarcină, ce, de-ar fi mai mare decât pământul, nu i-ar strivi mai greu. Parcă numără pașii, parcă dibuie locul în mersul lor. Să ducă ei, pe patul de tufani, cerb trântit din muchie de stâncă, ori mistreț ... și de belele... — Vin! zise Șuer, sărind de lângă masă. — Vin, fătul meu, răspunse Kira. Spune-mi mie, Șuere, ce-ți lipsește? Ce ...
George Topîrceanu - Demostene Botez: Cobe
... Necunoscut prieten inocent, Tu vei muri la noapte, peste-o lună Sau peste zece ani, — indiferent. Un mare potentat ce stă departe (Și nimeni nu-i mai mare decât El) Te-a osândit nevinovat la moarte, Rostind sentința-i fără drept de-apel. Și dacă, liber ca într-un ospiciu ... lasă încă-un pic să mai respiri, O face doar așa, dintr-un capriciu: Tu nu poți evada pe nicăiri. Zadarnic l-ai ruga, că nu te-aude, Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic. La EL nu merge cu protecție, cu rude; Nu te salvează nimeni și nimic... Tu vei muri și-n urma ta ograda Va sta sub soare-a doua zi la fel. Și ... Tokalon"... Iar tu, ca o momâie-ncremenită În fundul gropii umede și reci, Vei sta privind în bezna nesfârșită Cu ochii ficși, întunecați și seci. Nu vei vedea apusurile roșii, Nici nu vei ști de-i noapte ori e zi. Și-n veci de veci tu nu
George Topîrceanu - Panait Istrati (Topîrceanu)
... stil fad, pomădat și pedant, era gata să uităm că, la urma urmei, chiar atunci când scrie numai articole și spune prostii, talentul e ceva mai rar și mai scump decât o arhivă sau o bibliotecă ambulantă. De la o viață sufletească intensă, generoasă, tot se mai pot înfrupta și cei de pe delături cu câte ceva, — pe când de la egoismul ascet, oricât de cultivat ar fi, nimenea nu s-a ales niciodată cu nimic. Am mărturisit de la început că nu cunoaștem încă opera literară a lui Panait Istrati. Cuvântul lui Rolland și mai cu seamă succesul larg și spontan, pe care l-a obținut în Occident, sunt însă chezășii mai presus de îndoială că ne aflăm în fața unui mare talent de povestitor și-a unui puternic creator de viață. Ar fi inutil ... de vulpe care nu ajunge la struguri sau (breaslă păcătoasă ce suntem) prin graba cu care-i aruncăm piatra din mâna altora, — ar fi mai bine să-i trimitem lui Istrati salutul nostru unanim de dragoste și încurajare și să-l revendicăm, cît