Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1371 - 1380 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Titu Maiorescu - Poeziile lui Octavian Goga
... a-ncins cu lanțuri,.împăratul, Ca unda ta strivită, gemem Și noi, tovarășii tăi buni. Dar de ne-om prăpădi cu toții, Tu, Oltule, să ne răzbuni ! Să verși, păgîn, potop de apă Pe șesul holdelor de aur ; Să piară glia care poartă înstrăinatul nost tezaur ; Țărîna trupurilor noastre S-o scurmi de unde ne-ngroparâ Și să-ți aduni apele toate, Să ne mutăm în altă țară !" Dar unde se vede arta scriitorului nu este în patriotismul simțit, ci în manifestarea lui mănținută în dreapta măsură a frumosului. D.e., strofa citată mai sus nu întrebuințează vorbe exagerate „în contra tiranilor barbari", ci zice numai : „Neputincios pari și tu astăzi — Te-a-ncins cu lanțuri ... mult ne petrecea : Între stelele de pazâ Am avea și noi o stea !" Cînd suntem mișcați de puterea unui limbagiu poetic care e în stare să dea cetățenia literarî și unor nume proprii așa de familiare; cînd mai cetim strofe ca acestea: „Domol purcede glas de schije De la clopotnița dm deal, Să povestească lumii jalea înstrăinatului Ardeal", sau „Și cîtor cîntece la joc Țineam cu glasul meu ison, De cîte ori am spus povestea Lui Alisandru ...
... a Ta făptură, Chiar de-ar putea o minte tare, Tu n-ai nici număr, nici măsură. Nici duhurile luminate De Tine-n ceruri așezate, Nu cercetează a Ta fire. Gândirea doar spre Tine zboară, Ca în măria Ta să piară, Cum piere-n veacuri o clipire. ,,Naintea vremilor chemat-ai Din bezne-a lumii plămădeală, Iar vecinicia-ntemeiat-ai În Sine, spre ... vecinice desăvârșiri, Căci zugrăvirea Ta cea vie O port în gânduri și simțiri. Nimic! Dar Tu mi-ai dat viață Și gând — cu dânsul ca să zbor Prin înălțimea Ta măreață Și să te cat cu mare dor. În tine sufletul meu crede, Pre Tine, cugetând, Te vede, În fire, în fapte omenești; Și mintea mi se-nseninează ... a să-mi coboare Spre moarte firea vecinic vie, Ca ea din haina pământească Prin moarte să se slobozească Și iar în slava Ta să vie! O, Duh Preasfânt și negrăit! Eu știu că-a mele închipuiri Sărace sunt de zugrăvit, Chiar umbra vecinicei măriri; Dar dac-a ... mări se cade, Apoi cel muritor nu poate Altmintrelea să Te mărească Decât cu gându-n înălțime Mărturisind a sa micime, Cu lacrimi
Gavril Romanovici Derjavin - Dumnezeu
... a Ta făptură, Chiar de-ar putea o minte tare, Tu n-ai nici număr, nici măsură. Nici duhurile luminate De Tine-n ceruri așezate, Nu cercetează a Ta fire. Gândirea doar spre Tine zboară, Ca în măria Ta să piară, Cum piere-n veacuri o clipire. ,,Naintea vremilor chemat-ai Din bezne-a lumii plămădeală, Iar vecinicia-ntemeiat-ai În Sine, spre ... vecinice desăvârșiri, Căci zugrăvirea Ta cea vie O port în gânduri și simțiri. Nimic! Dar Tu mi-ai dat viață Și gând — cu dânsul ca să zbor Prin înălțimea Ta măreață Și să te cat cu mare dor. În tine sufletul meu crede, Pre Tine, cugetând, Te vede, În fire, în fapte omenești; Și mintea mi se-nseninează ... a să-mi coboare Spre moarte firea vecinic vie, Ca ea din haina pământească Prin moarte să se slobozească Și iar în slava Ta să vie! O, Duh Preasfânt și negrăit! Eu știu că-a mele închipuiri Sărace sunt de zugrăvit, Chiar umbra vecinicei măriri; Dar dac-a ... mări se cade, Apoi cel muritor nu poate Altmintrelea să Te mărească Decât cu gându-n înălțime Mărturisind a sa micime, Cu lacrimi
Dimitrie Anghel - În expoziția lui Verona
... Dimitrie Anghel - În expoziţia lui Verona În expoziția lui Verona de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul VI. 47. 18 nov. 1907, p. 961—963. Nu țin să precizez o formulă de artă. Sînt destui critici savanți cari, din două linii și trei culori, vor zidi un sistem, vor înjgheba o problemă, opunînd ... subt braț, aud trosnind gătejele uscate subt pasul lui puternic, acum se-ncovoaie un ram, dat de mîna lui în lături, acum coboară un hîrtop ca să apuce pe o potecă știută numai de dînsul ; simt din ce în ce răcoarea pădurei, singurătatea devine fioroasă, luminișurile se-ntunecă, amintirile vechilor hoți ce ... mă oprește. Zările sînt umede, viorii, și aburi ușori se-nalță, dezvelind orizontul dispus în coline. Parcă un miros reavăn de pămînt te obsedează, și nu e nimic cu toate acestea care să-ți oprească ochiul. Sînt contururi vagi, e o expresie a naturii... Acum vin ape, apele mari revărsate din matcă, e Dunărea vrăjmașă celor ... în strada tristă și întunecată de neguri, mă strecor încet, evocînd înc-o dată viziunea delicată a florilor de nalbă, ce se aprind ca niște lampioane minunate, și mă duc cu regret
Ion Luca Caragiale - Karkaleki
... Karkaleki de Ion Luca Caragiale Odinioară, când era vodă nemulțumit de administrație, chema la palat pe ispravnic, pe magistrat și sfatul: — Bine, mă! da nu vedeți voi ce murdărie? Voi trăiți ca vitele, mă ! — Ca vitele, măria-ta! — O să vă dau afară, mă! — Să ne dai, măria-ta! — Mari ticăloși sunteți, mă! — Ticăloși, măria-ta! — Afară! Astea se petreceau pe vremea de tristă memorie când națiunea ... vorbă, șart-part! câteva palme și pe urmă trage-i pe spinare cu ciubucul. — Știi pentru ce te-am bătut? întreabă vodă ostenit. — Nu, să trăiești, măria-ta! răspunde amețit Karkaleki. — Pentru că ești un ticălos! — Ticălos, măria-ta. Iartă-mă! E drept că întemeietorul presei noastre politice ... poruncă, era luminată cu lumânări de spermanțet, dăruite de vodă. Era multă lume — boieri și cocoane de toată mâna și negustorime de seamă, cari nu avuseseră parte să fie poftiți la prima experiență făcută la palat. Lumânările făceau mare senzație. Deodată se simte în sală o cletinătură puternică — cutremur. Vodă și toată ... slujbași și isnafi, ispravnici, zapcii, magistrat, sfat, mai înțeleg; dar tu, tu publicist, tu om politic să mănânci palme și ciubuce, ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de septembrie
... cer nu se-ndoi! Mi-ai zis: Poetul are o misiune sfântă... El trebuie să creadă și n-am mai cercetat. Poetul e o harpă: nu cugetă, ci cântă Chiar el nu se-nțelege, dar este ascultat! Prin lumile luminii se-ntraripă să zboare Și-n urma sa deșiră frumoși mărgăritari, Pământu-n depărtare îl lasă sub picioare Și-mbrățișează totul cu aripile-i mari! Și m-am ... au vorbit, Eternul în tot locul vibra pe întrecute, Iubită nălucire, de ce m-ai părăsit? În sufletu-mi de tânăr era-ntuneric mare, Eram ca și o barcă lipsită de cârmaci, Veniși, făcuși lumină! Suflași, și c-o suflare Făcuși să-ntindă pânze vâslașul nedibaci! Prin funii, făcuși vântul să treacă-n armonie, Și fiecare notă zbura pe câte-un val, Priveam... și fermecată, cereasca Poezie Îmi surâdea voioasă șezând pe-un verde mal! În ... Aș fi putut chiar cerul atuncea a-l desfide, Cu cerul eram însă, și cerul mi-era blând! Zâmbeam la orice rază venea să mă mângâie, Eram senin și vesel și Orient și-Apus, Și sufletu-mi întocmai ca
Dimitrie Bolintineanu - Consiliul secret
... zdrobesc; Intră prin familii, pe copii turcesc; Mume și fecioare rușinos insultă; De nici o putere barbarii n-ascultă. Suflete-njosite ce-n lume trăiesc Ca să rușineze neamul omenesc, În această țară calea lor arată Și de dorul țării fierbântat se-mbată. Neamul nostru piere; dar ce e mai rău, Cade ... rușine pe mormântul său! D-astăzi înainte numai cu arma-n mână Va scăpa de moarte patria română. Între viața sclavă ș-un mormânt fălos Nu-întârzie-un suflet nobil, generos. Astfel totdauna țara liberară Vechi eroi ce-n fală se glorificară. Inima lor mare să vieze-n noi! Să pierim sub arme ca străbunii-eroi!" Astfel zice domnul. Un boier răspunde — ,,Dorul țării noastre sufletu-mi pătrunde. Vorbele-ți sunt mândre, dulce mă răpesc Din amare gânduri ... înalte doamne! mult ar fi mai bine Să-mblânzim pe heară prin cuvinte line. Țara-i obosită ca un trist mormânt, Aur, arme, brațe, doamne, nu mai sânt. Apărarea noastră, cât de dalbă fie, Ar scorni pe țară zile lungi d-urgie. Inimile noastre zboară călduros Peste-al bărbăției zid alunecos ... și realță brațu său în sus, Arătând pe cruce chipul lui Isus — ,,Crist muri pe cruce pentru-umanitate Și prin moarte dete lumii libertate. ...
Alexandru Vlahuță - Dormi în pace
... Alexandru Vlahuţă - Dormi în pace Dormi în pace de Alexandru Vlahuță Dormi, iubito, dormi în pace. N-am venit să-ți tulbur somnul, Nici să plâng... La ce-am mai plânge pe-adormiții întru Domnul! Am venit să cuget. Uite, nicăiri nu pot mai bine Gândurile să-mi desfășur, și să stau la sfat cu mine În mai bun răgaz. Aicea, simt că-s mult mai înțelept, Ș-ale lumii toate parcă le văd limpede și ... în minte, Când de-a crucii muche rece îmi lipesc tâmpla fierbinte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E uscat-acuma țărna ce te copere, și mie Parcă tot nu-mi vine-a crede că ești dusă pe vecie. Uneori te țin departe și mă-ntreb de ce nu-mi scrii... Dornic căutând în cale-ți, parcă tot aștept să-mi vii. A, cât de pustie-i lumea și viața fără tine! Câteodată, stând aicea, la mormântul tău, îmi vine Ca o furie nebună. Ș-aș voi atunci, aproape, Față-n faț-acolea, lângă piatra astei triste groape, Să-mi descind-acela care, cu puternica lui dreaptă, Lumile le cârmuiește, și-n văzduh astrii îndreaptă, Și eu, viermele din tină,
Alexandru Mocioni - Conștiința națională
... interese particulare. Și dacă astăzi o parte a acestui popor, cu îndreptățită mândrie se bucură de marile sale cuceriri, de cuceriri ce fac ca, inima fiecărui român să bată mai iute, națiunea în totalitatea ei totuși încă departe este de a-și vedea realizate toate legitimele sale aspirațiuni. Este deci natural ... generațiuni a noastre, dacă ea va pricepe a se înălța la mărimea mențiunei sale. Iar această mențiune a sa nu poate să fie alta, decât cultura națională și desvoltarea cât mai completă a conștiinței naționale. Până unde ajunge istoria ea ne învață că, nu norocul răsboiului, nu puterea crudă a armelor, nu preponderența fizică decid durabil soarta popoarelor, nu, ci cultura, puterile spirituale și morale ce le desvoltă aceea, și via conștiință națională sunt acele potențe ideale, cari și în lupta istorică a ... fiecărui popor se înalță și scade după cum cultura și conștiința sa națională se înalță și scade. De aci se vede, care importanță rolă are să joace în viața popoarelor conștiința națională, și doară în nici un timp această rolă nu ...
Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul
... intră prin stejari Năprasnica secure, De-abate toți copacii mari Din falnica pădure! Dar vai de-a lumei neagră stea Când moartea nemiloasă Ca-n codru viu pătrunde-n ea Și când securea-i coasă! Copii! aduceți un ulcior De apă de sub stâncă, Să sting pojarul meu de dor Și jalea mea adâncă. Ah! ochii-mi sunt plini de scântei Și mult cumplit mă doare Când mă gândesc la ... ne gândeam Cum să ne cadă-n gheară? Din ziori în ziori și turci și noi Zvârleam în aer plumbii Cum zvârli grăunți de popușoi Ca să hrănești porumbii. Și tunuri sute bubuiau ... Se clătina pământul! Și mii de bombe vâjâiau Trecând în zbor ca vântul. Ședea ascuns turcu-n ocol Ca ursu-n vizuine. Pe când trăgeam noi tot în gol, El tot în carne vie ... Ținteș era dibaci tunar, Căci toate-a lui ... cade răcnind: „Moldova să trăiască!“ Doi frați Călini, ciuntiți de vii, Se zvârcolesc în sânge; Nici unul însă, dragi copii, Nici unul nu se plânge. Atunci viteazul căpitan, Cu-o largă brazdă-n frunte, Strigă voios: „Cine-i Curcan,
Vasile Alecsandri - Serb-sărac
... jos Pe fugaru-i cel frumos. Unde negrul nechezea Țarigradul se trezea, Turcii toți că alergau Și pe Serbu-l întrebau: ,,Copilaș de Serb-Sărac! Nu ți-e negrul din Bugeac? De ți-e negrul vânzător, Eu îți sunt cumpărător, Că vreau bine să-l plătesc! Cu aur să-l cumpănesc." ,,Nu mi-e negrul de vânzare, Nici mi-e negrul de schimbare, Că-i voinic și-i pui de zmeu, Și-i fugar pe placul meu ... Din sarai, de la zăbrea, [3] Și din gură-așa grăia: ,,Copilaș de Serb-Sărac, Mult ești mândru și pe plac! Vin' colea, lângă zăbrea, Să-ti dau iuzluci cât îi vrea, [4] Negrul tău să-l primenești Și pe mâini să-l potcovești Cu potcoave de argint Ce sunt spornici la fugit. Că știi, frate, pe la noi Azi e miercuri, mâini e joi, Mâini ies ... de-a-ncăleca Mâini la jocul de halca, Roabă lui Hanul m-a da!" [10] ,,Floricică din zăbrea Răsărită-n calea mea! Să n-ai frică De nimică, Că nu-i cal împărătesc Ca negrul ist voinicesc! Orice-alung Cu el ajung, Oricând plec Păsări întrec!" II Trecea miercuri, venea joi, Turcii mergeau câte doi ...