Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE CE VREA
Rezultatele 1351 - 1360 din aproximativ 1603 pentru FACE CE VREA.
... în roată Mulțimi de oameni. Uneori Întunecata, oarba gloată, De râs bufnește mișcător, Și nu pricepe, nu gândește, Pe Cine îl obijduiește Cu râsul batjocoritor, Ce a făcut El, de la chin Ca pe un rău L-a osândit? Și ce vrăjmaș de ură plin La Dumnezeu s-a îndârjit? Cu-a dragostei învățătură El blând, în lume a intrat ... Să-i deie Cel trimis din cer? Era de-acum cu rugăciune 'Naintea lui Hristos să cadă Și iată, cu amărăciune, Aude vestea minunată: Cel ce a dragostei lumini În rele inimi a aprins, Stăpân, ce n-a știut stăpâni Și toată jalea-n lume-a stins, Sfârșitu-s-a batjocorit, În chinuri grele necăjit ... ei măreață. Lumina lunii gânditoare Se varsă lin, tremurătoare... Și doarme muntele Sion Și râul argintiu Chedron. VII Fugi, vânzătorule, de oameni, Tu strângi acum ce-ai vrut să sameni! Să știi de-acum că nu-i găsi Tu nicăierea liniștire, Și pentru aspra-ți pedepsire Hristos în veci ți s ... ...
... Doar o fi având știință, Scara câți fuștei avea, Pe credință Asta e pierzarea mea! Și-o sărut mereu-mereu: Orice-ați spune, orice-ați face, Nu știu cum, dar mie-mi place Să sărut așa sunt eu! Orice-ați face, Doar e dat de Dumnezeu! Dar te uită! Azi mă duc Pe la ei, și iată scara! Vrând să pui la cale țara, N-am ... prun cu mine? Dar i-a numărat ea bine Scoborându-i și-a tăcut! Nu de mine, Mi-e de dânsa, ce-a făcut! M-a scurtat așa, știind! Dacă-i fire mincinoasă, Ce
Dimitrie Anghel - Fluturul morții
... înalță și ea, bilete albe zboară schimbîndu-și locul ca niște gînduri de dragoste, și iată o frîntură de steag, iată și o fundă roză ce și-a luat zborul de pe cine știe ce umăr de femeie. Goana după nectar începe și din 'naltul ramurilor, din umbra scorburilor, din împărăția florilor, din pădurea măruntă și deasă a ierburilor ... veneau straniile flăcări, galbene și purpurii, negre și albe jucau, de la răsărit spre apus, chemate parcă de o tainică putere, gonite de cine știe ce mîini nevăzute. Fără să se oprească pe un ram, fără a se coborî pe o floare, ca zorit de cineva din urmă, trecea ... copiii și le arătă migrațiunea aceasta ciudată de flăcări, norodul acesta de văpăi ce pornia în surgun aiurea din țara lui, împins de cine știe ce forță oarbă, căci hrană pentru el e pretutindeni și culcușurile, gata așternute de Dumnezeu. Uimiți priviră copiii, și glugile verzi se ridicară să abată șivoiul ... ca o încetare subită a sevei, o cădere pripită în somn, o întrerupere letargică a puterilor. Și în mîhnirea aceasta întunecată ce ...
Dimitrie Bolintineanu - Doamna lui Neagu
... Dimitrie Bolintineanu - Doamna lui Neagu Doamna lui Neagu de Dimitrie Bolintineanu Neagoe cel Mare în al său palat Ce domnește p-Argeș zice întristat — ,,Monastirea noastră nu e săvârșită Și a mea avere este isprăvită! Dragi ostași, ce ziceți, nu ar fi păcat Ca să înceteze lucrul minunat?" — ,,Biruri noi pe țară pot ca să se puie!" Au răspuns ostașii ca să ... se-nclin; Rumenind la față ea vorbește lin — ,,Voi vreți biruri nouă! Neagoe, te teme! Mâine toată țara o să te blesteme. Astă monastire ce atât iubești, Printre fum de lacrimi poate s-o privești! Iată diamanturi! Vinde-le și-urmează Nobila lucrare ce te inimează. Căci aceste scule nu le pot purta Când femei pe față lacrimi vor păstra." Zice și arată un paner de aur Unde închisese ... Inima străbună încă viețuiește. Țara care naște astfel de femei, Merită și viața și mărirea ei. Căci să știți cu toții că un neam se face
Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)
... Când și când clipește o de foc lumină, Cu speranță mare și îndrăzneț suflet, Eroul prin codru drept către foc merge; La un râu ajunge ce spumegat curge, Și pe țărmuri vede o veche cetate. Vânătă văpaie dintr-însa clipește, Care se prevede în apa ce curge, Iar prin ferești umbre când și când s-arată Ș-înăuntru urlă suspinuri și vaiet. Cu grăbire sare de pe cal eroul Și merge ... sânge, așa-i voia soarteiâ€�... Muzica-ncântată iarăș răsunară Și se ridicară zeița pe nour; Iar Dragoș rămase privind după dânsa, Încremenind încă de ceea ce-aude. Și țiind în mână fluierașul zânii, De smarand scump foarte, cu suspin strigară: “O, dar de pieire al fermecătoarei Ce-mi dă pe Dochia vărsând al ei sânge; O, nu! mă cutremur de menirea soartei Să pătrund eu însumi inima Dochiei!!!â€� Dar Dragoș se ... i de izvor stiglă, Ce firea îi moartă ca și țintirimul. Nu-i măcar nici urmă de vro vietate În câmpul acela pustiu și sălbatic, Ce spre apus numai se zărește munte, Și pe el, în zare, o cetate albă. Deci Dragoș se luptă cu arșiță, sete, Dar în sfârșit calcă ...
Vasile Alecsandri - Însura-m-aș
... Vasile Alecsandri - Însura-m-aş Însura-m-aș, însura, Nu știu soacra ce mi-a da? Coșarca cu fusele, Costrețul cu mâțele? Însura-m-aș, însura, Nu știu ce fată-aș lua Să fie de om bogat, Rău mi-e teamă de-un păcat! Ea mi-a cere lumea toată Făr-a ... la cinstiți socri mari! cum trăiți? cum vă aflați?" Socrii răspund: ,,Mila Domnului, ne aflăm bine; dar și dumneavoastră seama vă dați: pe la noi ce căutați?" Vornicul se închină și zice: ,,Noi cum umblăm și ce căutăm, seama bine ne dăm, frica nimănui nu purtăm. De unde venim știm, și unde mergem cunoaștem, că noi suntem soli împărătești, oameni buni, dumnezeiești ... mândră, luminoasă, ș-am mai văzut o floricea mai mândră decât o stea, care-n flori înflorește, dar de rodit nu rodește. Împăratul nostru o vrea
Mihai Eminescu - E împărțită omenirea
... Mihai Eminescu - E împărţită omenirea E împărțită omenirea... de Mihai Eminescu E împărțită omenirea În cei ce vor și cei ce știu. În cei dentâi trăiește firea, Ceilalți o cumpănesc ș-o scriu. Când unii țese haina vremei, Ceilalți a vremii coji adun: Viață ... e ochiul lor când vede, Căința văd urmând greșelii, Căci omul tot în tine crede. Al răului geniu arate-mi Un om din viță pământească, Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi Naintea ta să-ndreptățească; Căci buni și răi trăiesc în tine, Cuvântul tău e calea lor  De-a ...
Andrei Mureșanu - Către martirii români din 1848-1849
... Andrei Mureşanu - Către martirii români din 1848-1849 Către martirii români din 1848-1849 de Andrei Mureșanu Dormiți în pace, umbre, martirii românimei, Ce-ați îngrășat pământul cu sânge de eroi! Bătrâni cărunți cu vază, voi floarea tinerimei, Ce-n lupte sângeroase căzând, v-ați rupt de noi! Pământul ne desparte, iar cerul ne unește În patria cea sfântă, egală pentru toți, Acolo nedreptatea ... Voi v-ati plinit chemarea și sânta datorință, Când pentru-a Patrii bine cu glorii v-ați luptat! Păstrând viitorimei modelul de credință, Ce Patria ni-l cere ș-augustul împărat! A voastre brave fapte sunt scrise-n istorie, Iar dulcea suvenire în inimi de roman! Mihalțul ... la păgân, Precum a lui bravure și fapte generoase Fac sacră suvenirea-i la fiece român! Uniți-vă cu Ștefan, principele cel mare Ce-l recunoaște întreaga Europa de erou, Supt care românimea scăpată d-apăsare, Putea cu drept să zică, c-a re-nviat de nou ... Dedați din tinerețe a merge tot în frunte, A nu ști de pericul, de moarte și nevoi! Iar voi, plăntuțe crude, ce
Miron Costin - Epilog (Costin)
... așteaptă; Lumea din primenele nu să mai deșteaptă. Orice iaste muritoriul cu vreme să petrece; Trece vremea și pre-ai săi toți îi părăsește. Cei ce acum petrecem, pomenim alții Trecuți; de noi cu vreme vor pomenii alții. Născându-ne, murim; murindu, ne facem cenușă Dintr-această lume trecem ca pentr ... viiarme, după care te afli în putoare. Ia aminte, dară, o, oame, cine ești pe lume Ca o spumă plutitoare, rămâi fără nume. Una fapta, ce
Calistrat Hogaș - La Pângărați
... ți-oi spune, când mă gândesc să dau ochii cu Stratonic, mai-mai că mi se taie pofta de Pângărați. — Am auzit și eu ce-i drept, că Stratonic, egumenul de la Pângărați, e un călugăr zgârcit și hursuz, dar, mai la urmă, ce avem noi cu zgârcenia, cu hursuzlucul și cu toată mutra lui popa Stratonic? Eu vrau să văd Pângărații și-atâta tot. — Atunci să mergem ... tari spre înlâmpinarea restriștelor de tot soiul a vremurilor de atunci. Atât de înalt, de puternic și de neclintit e brâul de ziduri ce încinge locașul sfânt al lui vodă Lăpușneanu. Când soarele sta să apună, cotirăm la dreapta pe drumul de țară ce duce spre Pângărați, și nu scăpătase încă după piscurile păduroase ale munților Străjii când, obosiți de drum și colbăiți, intrarăm înăluntrul mânăstirii prin poarta înaltă ... fel, un prosop aninat într-un cui bătut după ușă—alcătuiau îmbrăcămintea simplă, dar îndestulătoare, a odăii. — Și acum, întrebarăm noi, după ce ne puserăm pălăriile pe masă și bețele prin colțuri, cum am face ...
Ion Luca Caragiale - O zi solemnă
... Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a ... a rămas până astăzi același - partidul său n-are un membru mai nestrămutat și mai devotat. Toate stăruințele lui Leonida pentru a face din Mizil capitala unuia dintre cele trei județe limitrofe au rămas infructuoase: era peste putință a se degrada, fără nici un motiv plauzibil ... facă, cu orice preț și cât se poate mai iute, din urbea sa măcar un port de mare... Pe când Leonida medita asupra chestiunii arzătoare: "ce s-ar putea cere guvernului în favoarea dezvoltării Mizilului?" iată că Direcția generală C.F.R. înființează expresul București - Berlin via Breslau. Leonida ia itinerarul oficial și ... A! dar nu e totul sfârșit! zice Leonida, și se suie în expresul numărul 6. - Unde merge acest primar, care nu obosește niciodată? - La București. - Ce ...