Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru AL��MI

 Rezultatele 1351 - 1360 din aproximativ 1431 pentru AL��MI.

Ion Luca Caragiale - Poveste de contrabandă

... vameș căruia să nu-i scape nici un contrabandist și un contrabandist pe care să nu-l prinză nici un vameș. Am citit undeva sau mi s-a povestit, nu știu bine, o anecdotă, care sper că va interesa pe cititorii acestei reviste. Iat-o. Vameșii francezi pe granița ... indignației, rușinii, necazului de pagubă și de păcăleală, ar fi rezultat o fatală congestie cerebrală. Era însă slăbuță și de un temperament nervos; amestecul amar al acestor deosebite sentimente dete loc la o scrâșnire de dinți, la o privire plină de cel mai înalt dispreț și la următoarele cuvinte pronunțate cu ... și că trăiesc din tantiemele lui... tantiemele lui! Atâta rău... Dar mă grăbesc și nu voi să abuzez mai mult de bunăvoința dv. Doamnă, sunt al dv. cu tot respectul și considerația. Doamna a râs din toată inima și, dacă a râs, se-nțelege a primit ...

 

Emil Gârleanu - Musculița

... bisericești; nu o dată ieșise sătulă din biserica de peste drum. E atâta hrană pe foile îngroșate parcă de urmele degetelor tăvălite prin grâul dulce al colivelor. Iar aici, pe o margine, a dat tocmai peste ce căuta: o pată, zaharisită proaspăt, arăta că degețelul ce-și lăsase urma ... fereastra din sală. — Poftim!... ei poftim! strigă părintele înfuriat. Apoi își aruncă ochii pe masă și se supără și mai rău. Până și cărțile mi le-au vrăfuit! Repede, cu o mișcare iute, sfinția-sa închide ceaslovul și-l aruncă, la loc, în dulap. Iar în mijlocul slovei roșii, musculița ...

 

Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești

... a veni, vrând, cum am pomenit mai sus, a istori ale țării, ce-i zicem noi astăzi: rumânești. Cu greu, zic, foarte-mi iaste, de vrĂ©me ce nu aflu eu pănă acum, măcar cât am ostenit, cât am cercat, cât am întrebat și de știuți și de ... până astăzi, nici acel scriitoriu, nici acel spuitor n-am aflat. Și aceasta, căci n-au istorit nimeni de dânsa cu deadinsul, cum ziși, pare-mi-se că dintr-acĂ©ste pricini vine. Întâi, că mică și can laturi țară multora au părut că iaste, încă mai vârtos acum de când ... dă celui ce cetĂ©ște, decât a ști cevași adevăr dintr-însul. Această dară scădĂ©re mare și jale doar într-acest norod al neștiinței și al nevrĂ©rei să-l învĂ©țe fiind, iaste pricină, de astăzi, nu numai de râsul altora și de ocară suntem, ci și orbi, muți, surzi ... când fac mânăstirea, dirept ce o fac și cine o face, colo spuind ca o istorie, vestĂ©ște lucrurile. Ci puțin folos și acĂ©lea mi ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură în 26 a lunii lui octomvrie, asupra cutremurului și a marelui

... certat pe vrĂ©mea lui Noe, când au făcut potopul și au înecat tot trupul, de la om până la dobitoc, precum zice Moisi la al 7 cap. Cu focul au certat pre sodomitĂ©ni în zilele lui Avraam, arzându-le cetățile lor, precum zice la cartea Facerii, la 19 capete ... cu toată călărimea lui, precum zice la 14 capete, la Eșire. Drept acĂ©ia, de demult era Dumnezeu mai mult Dumnezeul răsplătirilor, iar acum iaste al milii și al îndurării; și pentru aceia lucrează cu acĂ©liaș stihii, ca să arate mila lui cea bogată: apa, prin botez, pentru ca să înĂ©ce păcatele ...

 

Mihai Eminescu - Mitologicale

... gâdilă barba bătrânului rege. ­ Hehe! zice bătrânul, râzând, ce faci tu, Pepeleo? Tânăr, hai? De mii de ani tot tânăr te văd eu, Pare-mi că dai pe obraz cu roș după moda de astăzi, Altfel nu-nțeleg cum tânăr de-o mie de evi ești. ­ Taci, moșnege făr ... peștere negre Și rădăcinile munților mari se cutremură falnic De horăitul bătrânului crai. Iară-afară Vezi un ger bătrân și avar cu fața mâhnită, Cărăbănind al zorilor aur în saci de-ntuneric Ca să-l usuce-n rubine. Cu-ncetul, cu-ncetu-nserează... Soarele, ca să împace marea, la ea se ...

 

Dimitrie Anghel - Steluța (Anghel)

... la om la om ; ca niște fire nevăzute, sunetele, dezrobire din înaltul unui arcuș, au înfășurat molatec clarinetul, s-au furișat trecînd pe gîtul bătrîn al contrabasului, au revenit în meandre, s-au aninat pe după cuiele negre ale violoncelului și i-a prins pe toți parcă într-o ... Așa cîntau în amurgul acela întristat cei cinci oameni durerea unei stele, și nicicînd durere mai adevărată nu m-a înduioșat și nu mi-a adus lacrimi în ochi fără de voie. Lungă și tremurătoare, plîngerea romanței, trezită din strune și din clape, din lemne sonore și ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Pravoslavnicul și slăninele

... un preț nu voi să primească, zicînd c-un glas de mucenic : -Lasă, lasă, omul lui Dumnezeu, că pentru Dumnezeu am muncit. Ei, dar cine-mi fusese omul cu crucile ! De lăcomia dracului, cînd ești lacom, nici crucile, nici viețile sfinților nu te scapă. Uite așa, îi rămăsesee pe suflet slăninele ... acesta pe care l-ai zidit a-l batjocorî pre dîînsuuul ! Aș ! pace ! Parcă era mort balaurul acesta. Dibuind pînă la capătul celîlalt al patului, dete peste muiere și zise : - Marea aceasta, este mare și laaaatăăă ! Învîrti mîinele pe dasupra copiilor ! - Acolo, juvini mari și mici, maari și miiiici ...

 

Ion Luca Caragiale - Două note

... — că ar fi citaÈ›iunea de mai sus o falsificare: este o variantă originală, aceea anume la care È›inea poetul, o variantă ce mi se pare mie — care am groază de „apa de trandafirâ€� — cu mult preferabilă celei puse în vînzare de domnii editori. Eminescu nu ... i ce È™tie È™i ce nu, È™i dacă o pricepe È™i dacă nu, numească-se el Taine, sau fie ilustrul ciubotar al lui Apelles. Pe vîrful unui obelisc bătrîn se abate cîteodată È™i un vultur, dar mai ales se strîng întotdeauna roiuri de muscuÈ›e să ... proprie È™i a cîtorva clienÈ›i — va să zică, a mutila lucrarea de artă pentru restul fără capăt cunoscut al lumii È™i vremii este a te face vinovat de o faptă reprobabilă, este, cu un cuvînt, o profanare... Iar de profanare nu ... afle formele primitive curate; ea restabileÈ™te numele asiriane, pe care transcriitorii ebraici din primele secole ale erei noastre le-au deformat după sensul actual al lor prin introducerea punctelor vocalice subtscrise în vechile cărÈ›i biblice; iar din miturile străvechi asiatice, încărcate, în migraÈ›ia lor pe atîtea È™-atîtea ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Decepționismul în literatura română

... științifică, ajungând sistem filozofic. Înțelegându-l astfel, pesimiști n-ar fi decât Schopenhauer, Hartmann, Leopardi și urmașii lor; pesimismul nu ar fi decât un fenomen al veacului nostru, care în trecut nu s-a arătat decât în India, cu Budha și budismul [1] Alții înțeleg prin pesimism o boală ... nu numai în Sophocle, Euripid, Hegesias, [2] Lucrețiu nu se arată, dar nici chiar în Byron, Musset și câți alții din vremea noastră; apoi după al doilea înțeles ducându-l la absurd, trebuie să zicem că mai toți oamenii sunt pesimiști. Din aceste rânduri cititorii vor putea vedea cât de încurcat ... a molipsit boala de care suferă veacul nostru, de care e covârșită literatura europeană; după dânșii, plânsul poeților noștri nu e decît un răsunet al acelui strigăt de durere , al acestui plâns cu hohot , al deznădejdii făr' de margini, al blestemului împotriva vieții, blestem care a răsunat în Europa prin gura unui Leopardi, unui Byron; iar melancolia poeților noștri este răsunetul adâncii melancolii ... oamenii vor fi mișcați de suspinele și gemetele marilor poeți. Multă vreme încă se vor indigna împotriva unei soarte care deschide năzuințelor lor drumul liber ...

 

George Coșbuc - Chindia

... Liniștite-n urmă toate    Tac și stau pe loc. Nu stiu, de-obosite, poate. Ori aleg prin Ugă-Bugă După cine să mai fugă    Într-al doilea joc. Că-n curând încep să salte    Pe sub tei; și cern Flori de tei din crăngi înalte. Loc făcându-le să treacă, Ierbi ... gândește norul, Dar atotstăpânitorul    Soare-n cer, zâmbind, Ca un moș privind nepoții,    Zice: „Așa băieți! Veseli și la joc cu toții! Pentru asta-mi

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Poveste (Delavrancea)

... ce mai ai și astăzi? — Măria-ta ce ai? — Ce să am, ale pustii de bătrâneți. Nu mă mai țin genunchii ca să-mi joc copila. Ce n-aș da să-mi mai facă bau prin barbă! — Da' eu, măria-ta, trebuie să mă sui pe-un scaun ca să-i ajung cu pieptenele în creștet ... și fărâme. Domnița încremeni, iar baba oftă de i se subție pântecele, se-nnegri ca boziul și zise: — Răpi-ți-ar Necuratul mințile cum mi-ai răpit tu bucuria apei, și orice ai face, orice ai drege, blestemul meu să te-ajungă cum ți-ajunge umbra ta de călcâiele tale ... călduri, aci cutremurată de fiori. A doua zi împăratul adună pe toți doctorii și le zise: — Jumătate din împărăția mea aceluia care-mi va vindeca fata! Și nici un doctor nu-i ghici leacul. A treia zi adună pe toți vracii și pe toate vrăjitoresele și ... din tălpile mititele până în creștetul luminos... Și i se păru c-aude un glas, un glas fericit care cânta și vorbea după tremuratul ușurel al ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>