Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎN CE

 Rezultatele 1351 - 1360 din aproximativ 2180 pentru ÎN CE.

Alexandru Macedonski - Albaspina

... Alexandru Macedonski - Albaspina Albaspina de Alexandru Macedonski Creștea un stuf de albaspină Ce înflorea voios la soare, Umbrind o cruce în ruină Pe valea Grecii răpitoare! În drum, trăsura ni s-oprise, Ș-apropiindu-ne de cruce, Din florile ce-mbobocise Și ce aveau să se usuce, Rupsei o ramură-nflorită, Și cugetai, că chiar în groapă, Speranța de-om nedespărțită Cu omu-odată nu se-ngroapă, Că de-nsoțește albaspină Pe om, și-n moarte cu constanță, Emblema ei de ...

 

Ion Luca Caragiale - Politică și cultură

... formulele gata și contrafacerea e totdauna sigură de aplauze. — Europa e un vast teatru cu o mai vastă clacă: ar fi prea simplu acel ce dă o sută de ace cu gămălie să nu aplaude pe cel de la care ia în schimb o baniță de grâu. Firește că e mai minunat și merită mai multă admirație acel ce înghite o sută de ace de gamălie fără nevoie decât acel ce de foame mănâncă o baniță de pâne. Unde însă sârguința statului de a înființa în pripă o societate devine nu imposibilă, ci chiar de-a dreptul absurdă, este pe terenul moral și intelectual. Statul poate decreta și face ... Pentru aceste producțiuni ale spiritului omenesc trebuie — ceva mai mult decât un stat politic — o societate așezată de pe vremuri. O așa societate, în urma prefacerilor politice din Europa în secolul acesta, nu o avem. La noi n-avem azi decât o strânsură de lume din ce în ce ...

 

Matilda Cugler-Poni - Resignare

... de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Am luptat, făr-de noroc, Pentr-un vis de nemurire. Aș fi vrut să am un loc În a lumii amintire! Astăzi nu mai pot lupta! Oboseala mă cuprinde. Și încet pe mintea mea Vălul nopții se întinde. Parcă nu mai ... mpetrită Și aștept doar s-a sfârși Viața mea cea chinuită. Vremea trece-ncet și greu În amara așteptare Și de-acuma tot ce

 

Constantin Negruzzi - Chelestina

... besacteaua: — Țâni diiamanturile noastre, îi zâci ea, păr mă voi scoborâ. La auzul de diiamanturi, spadasinul stă, ia besacteaua fără să zică nimic; și în vremi ce Chelestina să scoboră, fuge cu grăbiri. Giudecați de spaima Chelestinii când, singură în uliță, caută împregiur și nu vedi pe acela ce îl socotisă de don Pedro! Ea socotești întăi că s-au depărtat pentru ca să nu dei vreun prepus; ea merge, să grăbești, îl caută ... să cutremură la tot pâlcu de ciritei, strigă la tot pasul pe don Pedro; și, cu cât mergi, cu atâta să rătăcești: aceasta era parte ce dimpotrivă Portugaliei. În vremea aceea, don Pedro nu s-au putut mântui de mulțămitoriu Enric și de tatăl său; fără să vroiascâ a-l lăsa măcar ... acasă la ei. Pedro, socotind că Chelestina văzându-l, va afla pricina întârzierii sale, s-au supus a-i urma. Sosăsc; Alonț aleargă în odaia nepoatii sale pentru ca să o înștiințăzi de primejdie în cari au fost; el o strigă: nu răspunde nimine; întră! Zaluzie deschisă!.. Strigările sale adună slugile; turburare să vestești în casă: Chelestina au fugit! Pedro, ...

 

George Topîrceanu - Prefață

... George Topîrceanu - Prefaţă Prefață de George Topîrceanu Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? În care grotă din povești Ai hibernat — o vară-ntreagă? O, Muza mea cu nasul mic Și coapse fine, Abia sculptate din nimic, De ce ... ți-a fost frică?... Nu ți-a intrat cumva-n pantof O pietricică? (De-aceea-mi iese șchiop și mic Un vers, în fiecare stanță... Vezi, tot m-ai inspirat un pic De la distanță!) Ori m-ai zărit vreodată stând Cu Muza altuia? Se poate. Le-am ... întoarce lângă mine, Nici nu te-alung, nici nu te-mpac, Ci-n fundul călimării crunte Muind un deget, am să-ți fac Un benghi în

 

George Coșbuc - Draga mamei

... iarbă nebună Mugure de paltin Și iarba lui Tatin, Aripă de-albină Fir de rocoină, Măduvă de soc, Fir de busuioc Să fiarbă la foc În apă curată Bine strecurată Pân va aburi, Pân va clocoti, Până ce vor fi Ierbile-ncâlcite, Arse și topite. Iar apoi și-apoi Fira le va scoate, Le va pune toate Într-o băndurică, Într-o cârpă ... la țară, Că ea-i vie iară. Dar pre când voia Giolgiu-a sfâșia Iată vai de ea Ionel venea! Fira veseloasă Cât ce-l vede-n casă, Prinde-a suspina, Prinde-a lăcrima, Prinde-n gura mare Să geamă mai tare. Însă cum plângea ... Inima-i râdea: Dinafară plânsul La inimă râsul, Pe limbă suspinul Sub limbă veninul. Ana tremura, Fira cuvânta, Vezi drăguța ta?! Doamne, Doamne, ea Până ce trăia Cât te mai iubea Și te mai dorea! Și mi-a spus anume, Că nu-i trebe-n lume Numai el și ... place Cum vrea și cum face, Atunci biata fată Umbla supărată Și plângea mereu Suspinând din greu; O, scumpa mea floare, Raza mea din soare! Ce ...

 

Ion Luca Caragiale - Cum devine cineva revoluționar și om politic...%3F

... a plecat de mult. Aștept trei ceasuri, patru... Băiatul îl știu cinstit... N-o fi găsit cărbuni acolo și s-a dus în altă parte. Dar trec încă trei ceasuri, se-n-noptează bine, și Niță nu s-arată. Ce să fie? I s-a-ntâmplat ceva... Ce? Mă sui repede într-o birjă: — La gară! Birjarul, în loc s-apuce pe drumul drept, o ia pe un drum de ocol. Îl opresc. — Ți-am zis la gară!... — Da... — Ei ... culcat la căldurică. A dormit bravul meu de la zece seara și până a doua zi la amiaz', gemând din când în când. Tocmai pe la cinci seara s-a dezmeticit bine și mi-a povestit tot ce i se întâmplase. Iată: Plecase, după cum spusei, pe la zece dimineața, și ajunsese fără accident la depozit pe la unsprezece. Umblase repede pe jos ... nu s-a popit; fiindcă de când cu împrejurarea din Piața Teatrului, a prins băiatul gust de politică. Atât mai bine! Ce ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de aprilie

... sta cu sufletul pierdut! Marion, pe-ale lui brațe, o copilă! cumpărată Pe preț d-aur, de la mă-sa, se zbătea nevinovată!... O! De ce n-am fost ca Rolla și ca el să fi făcut A-mi fi noaptea cea din urmă noaptea ce-am păstrat în     minte?... Câte suferințe astfel nu mi-aș fi cruțat, și cât N-aș dormi acum de bine printre mutele morminte, Unde scapi de scârba lumii ... barieră... Nu e-n gustul dumitale și nu poate fi-ntr-al meu!... Doamna mea, dar. Mai ții minte?... Eu nu uit nimic... Încât Focul ce ardea în sobă parcă-l văd. Tușeai p-atunce Și credeai că Moartea, grabnic, are-n groapă să te-arunce Ea luă amorul nostru și se mulțumi ... de zile -- Să-mi reamintesc de-o noapte printre nopțile de-aprile, Și cu gândul dus la tine, visător, să mă trezesc Cu o patimă în suflet și în inimă c-un nume Ca să-mi fluture pe buze și să-mi spuie că iubesc! E ciudat, și n-am ce ...

 

Ion Grămadă - Serafim Cărășel

... îl zăreai înconjurat de o mulțime de gură-cască, toți de-ai craiului, care-l „cinsteauâ€� numai să le-nșire palavre, iar el, după ce lua în cap, mințea ca din carte de-nghețai numai de ce ieșea dintr-însul. - Măi pârliților! se răstea, adesea, la dânșii. La ce meșteșug vă pricepeți voi? Faceți numai degeaba umbră pământului. Eu am fost, măi bade, cu pajurile împărătești în țara franțuzească, împotriva lui Napoleon împărat, și solomonar ca mine nu găsești pe podul pământului; șapte ani am supt la maica țâță ca să mă ... într-o necontenită sfadă și hârjoneală cu plozii oamenilor, tocmai pentru că-i erau dragi și-i plăcea să-i tragă pe sfoară. Odată, fiind în duși buni, le povesti istoria trișcăi de os pe care o purta, totdeauna, în brâu. - Vedeți, măi, trișca asta? - Vedem, nene Cărășel… - Dar știți voi de ce cânt eu așa de frumos într-însa? - Nu știm, nene Cărășel, răspunseră prichindeii, scociorându-se cu un deget în nas și rozând la covrigii ce erau pe sfârșite. - Păi voi, țâncilor, ce ...

 

Constantin Stamati - Stejarul singuratic

... Constantin Stamati - Stejarul singuratic Stejarul singuratic de Constantin Stamati Pe un șes neted, ce dezvelește Pajiște vie cu mii de flori, Pe care crește și înverzește Un stejar mândru mai pân’ la nori, Dar el e singur, tovarăș n ... năzuit Și-n a lui frunze scapă de frică, Dar trecând frica l-au părăsit. Stejarul falnic un soț dorește Fie și frasin* ce orice vânt Cu a lui frunze se hârjonește... El însă cere soț pe pământ. Oh! și copacul are rea soartă Să crească singur ... sunt acela ce strâng avere, Ce gonesc slavă, titlu înalt, Dar aur, slavă nu-s de plăcere, Neavând cu cine să le împart. Tâlnesc prieteni ce mi se jură Că îmi vor bine și mă iubesc, Dar ei îmi poartă pizmă și ură, Văzând că Domnul vrea de sporesc. Tâlnesc frumoase ... Cu ochii galeși, plini de amor, Dar mă înșeală, și-ntr-o minută Îndrăgesc iarăși alt trecător. Ah, nu vreau aur, nu vreau nici cinste, În

 

Mircea Demetriade - Monotonia

... Mircea Demetriade - Monotonia Monotonia de Mircea Demetriade Informații despre această ediție     Și se întinde monotonia     Ce peste creieri s-a răspândit:     Balsamul lenei desăvârșit     În trup aduce nevolnicia!     Gânduri bizare nasc nebunia,     Mi-arată moartea ca țel dorit;     Și se întinde monotonia     Ce peste creieri s-a răspândit.     Flori ce-mi sădise copilăria     De care vârsta m-a rătăcit,     Pierzând aroma cu veselia,     Sub țeastă acuma moarte-ați pălit.     Și se întinde monotonia ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>