Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MARE
Rezultatele 1341 - 1350 din aproximativ 1828 pentru MAI MARE.
Dimitrie Anghel - Fata din dafin
... a trecut, o spuză lucitoare de stele se arăta de-a curmezișul cerului. Umbrarele se întunecau și minunatele flori înviorate de rouă îmbălsămau mai tare, ca și sufletele noastre după un plîns tăcut. Fîntîna cînta, și pe apa havuzului împresurat de teii înalți, sădiți laolaltă și crescuți ca niște ... face să joace și să tremure în aer, numai ea știe să ațîțe flăcările minței și să deie ochilor putere de a vedea mai departe, dincolo de zidul mărginirei. Și dacă n-am mai căutat pe frumoasa fată bălaie cu ochii albaștri, dacă n-am mai bătut cu mînele mele de copil în lemnul răsunător al dafinului bătrîn, dacă nu m-am mai înfiorat de apele ploilor ce priveau adunate în scorburi ca niște ochi misterioși, dacă n-am mai tresărit de suspinul acela adînc ieșit ca din afundul unui suflet din trunchiul străvechi, totuși ochii albaștri ai dulcei fantasme visate i-am așteptat, căutîndu ...
... scot. Strălucitule Apollo, scut în contra răutății, Ajutor îmi adu grabnic, răzbunându-mă de trai, Și din pacea mea răpită, și din stinșii ani de mai, Cel puțin fă o licoare pentru cupa zeității. III A speranței mângâiere mă renfășură treptat... Simt prea bine, buna zee că e-n ... morții de-nghețați. Rară gemă, — blondă Lewki, — stâncă unde, niciodată, Nu s-a pus cămin statornic, ci cămin întâmplător, Scânteiază tot mai
Mihai Eminescu - Strigături (Mihai Eminescu)
... Îndoită-i la femei. * Căci la dragoste de cade Tare mult s-au îmblânzit. * Limba-n gură ți se moaie Pe când dragostea vorbește. * Ah, mai bine să mă-nșele Chiar de zece ori amorul Decât nenșelat de dânsul Nici să-l știu și să-i duc dorul. * Mulți scăpare-am ... de neguri Și te miști ca și o ciută. * Pedepsit-au mâna inul Pânză fină ca să țeasă, Cât tu pari a fi mai goală Căci ușoară-i ș-arătoasă. * Și albastre fine torturi  Străveziile mătăsuri  Cât cu-a ta privire fină Umbra tu abia ... haine-alesățele Și podoabe de inele, Multe fie, puțintele, Tot îi stă bine cu ele. * Dulce mângâiere-mi fuse Dar a rău mă mai aduse. * Blestemat să fie locul Unde mi s-au aprins focul. * Căci un cântec cât de mândru Ce cu glasul se-mpreună  El din ... de femeie Înzecit de dulce sună. * Cântec de zori Deșteptarea plăcerilor, Cântec de dor Amorțirea durerilor. * Iar cântecul de dor Ți-aduce somn ușor. * Cântecele mai mult aprind Durerile din dragoste Când făr- de veste te cuprind. * Până ieri cu fetele, Astăzi cu nevestele. * Cel ce cântă se dezmiardă și pe ...
... Fă o dreaptă asemănare, Cine vro meteahnă are? După o tumbă ce-au făcut, Momița au început: Decât mine în toată lume Nu e nime mai lăudat La talent, la spirit, la nume, Nici e mai frumos format. Umblu-n patru și în două, Eu scornesc tot modă nouă, Și al meu chip frumușel Omului au fost model. Însă ursul, unchiul ... se pare, după modă, Pe elefant a-l reforma, A-l lungi puțin la coadă Și urechea a-i mai scurta. Elefantul, ce se știe Că e plin de-nțelepție, Critică pe-a mării chit Că mult pește au înghițit. De altă parte ...
Grigore Alexandrescu - Zugravul și portretul
... întîi însă-ntrebare Artistului îi adresai, de poate să mi-l facă Așa cum orcui l-o vedea portretul meu să placă; Căci am un mare interese, voi ca-n streinătate, Ș-anume-n Franța mai ales, la ochi să poci eu bate, Fiind acum de măritat o fată foarte rară, Ș-ai ei epitropi căutînd un bărbat în astă țară ... cunosc, dar prea puțin îmi pasă, De voi putea să dobîndesc pe nobila mireasă, Și daca vreun venetic, ieșit din țări streine, Sau vrun romîn mai îndrăzneț n-o izbuti mai bine. Redactori care lăudați Pe unii dintre candidați, Ce proștilor le dați virtuți, Și elocuență celor muți, Ce pe răi faceți virtuoși Și patrioți pe ...
Vasile Alecsandri - Moldova în 1857
... de crunte ș-otrăvitoare Sunt pentru tine a lor mușcări, Când ei cu buze sfâșietoare Răspund l-ale tale dulci sărutări! Dar mult mai aprig trebuie să fie Chinul ce suferi, amarul chin, Când vezi chiar fiii-ți cu dușmănie Rupându-ți sânul de amor plin! Mamă duioasă, tristă ... avea parte de viitor! Las să te prade hoții în taină, Să urle lupii în urma ta. Lasă-i să rupă mândra ta haină... Haină mai mândră tu vei purta! În zadar răii vor în orbire Cereasca lege a-mpotrivi. Cerul voiește a ta mărire, Și tu ... cu a ta sor. Căci tot se află în Românie Inimi aprinse de-un sacru dor, Ce vor românul ca să re-nvie Mare, puternic, ca dorul lor! E scrisă-n ceruri sfânta Unire! E scrisă-n inimi cu foc ceresc! O! Românie! l-a ta mărire ...
Dimitrie Anghel - Represiune pentru represiune
... regal, în care se vorbea, ca totdeauna, de marile reforme ce aveau să se întindă peste țară ca o binecuvîntare. Aceasta este dar proba cea mai evidentă că doctrina poporanistă a d-lui Stere și a tovarășilor dumnealui nu era impusă nici unui competiționar la coloanele sus ... și bun-simț să-și aleagă un pseudonim cînd poartă numele lui Neculai Beldiceanu, și numai cuvinte de ponos pentru d-l Gîrleanu. Să fie mai interesanți monștrii lui Aldea, decît micele personagii din Lumea celor ce nu cuvîntă , să fie mai simpatică lumea de mahala a celui ce înjosește o memorie scumpă decît minunatele juvaere ale lui Gîrleanu ? Ori poate toate acestea își aveau ... oare între nevinovatul gest preconizat de Gîrleanu și gestul covîrșitor și larg al coasei pe care o poartă totdeauna moartea cu sine ? Și n-am mai răsfoit "Viața românească". Iată dar ce rău face primitoarea și simpatica revistă, care m-a ospitalizat totdeauna, cînd judecă numai după antipatii personale ...
... c-un pumnal între vestminte, Dar surprins fără de preget viglele l-a ferecat Și la rege domnitorul l-a condus mai înainte. Cu urgie ista-ntreabă: Zi-m, pumnarul pentru cine? De tirani să scape patria, menit era pentru tine! Dacă așa, sumețe giune, tu pe ... o luntre ca să-l treacă împreună, Nici munteanul nu conduce de la codru a sa plută, Că salbatică cea apă e în mare prefăcută. În genunchi mizerul cade, lângă valul întartat, Plânge, roagă și suspină, mânele la ceri întinde: Te rog, Zeule,-nfrânează cursul râului turbat! Orele sunt ... pănă în sară, Pentru mine fără culpă bun amicul va să piară! Înfiorarea a naturei elementele-a sporit. Fără paos, tot mai tare, val pe val mână nainte, Dar mai iute se strecoară clipele necontenit. Atunci el s-îmbarbatează, pe amic având aminte, Se aruncă-n sânul apei și luptând peste măsură Cu braț foarte ... i culcă, ceialalți se dau la fugă. Soarele ieșind din nouri săgetează al său foc, De căldură, d-osteneală, a păși el nu mai
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... spânzură din ceruri ca un jalnic meteor! Neamul domnilor de Alva s-a stâns cu desăvârșire, Numai a cetăței turnuri se mai văd încă-n picioare, Îmbrăcate ca c-un giulgiu d-a anilor mucezire, Iar eroii nu mai îmblă gonind cerbi și căprioare, Sau învingând pre vrăjmașii ce venea asupra lor! Vechiule castel de Alva! Cine au fost ai tăi stăpâni? Pentru ce ... bătrânul plângea Și-n astă neliniștire acum d-un an petrecea. Zilele urmează răpezi; soarele îmbla a lui cale Și Oscar tot nu mai vine să mângâie al său tată; Angus, perzându-și nădejdea nu mai avea acea jale, Dureroasa lui tristeță era acum alinată. El avea pre Allan încă ce rămase mângâiere Jalnicului său părinte, Mora-l videa cu plăcere ... “ „De trei ani soarele îmbla a lui cale luminoasă, De când fiiul meu să duse, de când nu l-am mai văzut, Allan îmi rămase numai, iar pre Oscar l-am perdut.“ — „Prea bine, zice străinul c-o zâmbire fioroasă, Și ochii ... ...
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... spânzură din ceruri ca un jalnic meteor! Neamul domnilor de Alva s-a stâns cu desăvârșire, Numai a cetăței turnuri se mai văd încă-n picioare, Îmbrăcate ca c-un giulgiu d-a anilor mucezire, Iar eroii nu mai îmblă gonind cerbi și căprioare, Sau învingând pre vrăjmașii ce venea asupra lor! Vechiule castel de Alva! Cine au fost ai tăi stăpâni? Pentru ce ... bătrânul plângea Și-n astă neliniștire acum d-un an petrecea. Zilele urmează răpezi; soarele îmbla a lui cale Și Oscar tot nu mai vine să mângâie al său tată; Angus, perzându-și nădejdea nu mai avea acea jale, Dureroasa lui tristeță era acum alinată. El avea pre Allan încă ce rămase mângâiere Jalnicului său părinte, Mora-l videa cu plăcere ... “ „De trei ani soarele îmbla a lui cale luminoasă, De când fiiul meu să duse, de când nu l-am mai văzut, Allan îmi rămase numai, iar pre Oscar l-am perdut.“ — „Prea bine, zice străinul c-o zâmbire fioroasă, Și ochii ... ...
Gheorghe Asachi - Stomahul și mădulările
... Gheorghe Asachi - Stomahul şi mădulările Stomahul și mădulările de Gheorghe Asachi Chiar ca astăzi, în vechime Mulțămit n-au fost mai nime. O zi-n Roma de Senat Tot poporul dezbinat Zis-au: Lauda ș-orice bine La boierii țărei vine, Când în pace și-n ... Prin a sa cimilitură Îl aduse îndărăpt. Romanului deci popor Zise cesta senator: Mădulările rebele Împutau o mii de rele Rânzei lor și mai ales Că un trai ș-ar fi ales Spre mâncare și spre somn; Deci și ele-au vrut să facă Fiecare ca un domn. Fără ... Asudam ca niște vite, Iar stomahu-n loc s-agiute Osteneala ni înghite, Ca să prindă la vârtute! Decât șerb să fii tu trist, Mult mai bine-i egoist! Cele zise-au și făcut, Talpa-n loc au și stătut. Nici pic brațul se întinde, Mâna la nemic nu prinde, Și ... Dar pe sine însaș ceartă, Că-n curând au obosit, Și când toate au amorțit Mădulările rebele Cam târziu au înțăles Că spre comun interes Mai