Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) MARI
Rezultatele 1341 - 1350 din aproximativ 1955 pentru (SE) MARI.
George Topîrceanu - Balada unei stele mici
... stele mici de George Topîrceanu Ții minte tu, iubita mea, O noapte de argint în care Mi-ai arătat pe cer o stea Din Carul mare? Cu fața-n sus, spre Dumnezeu Lăsându-ți capul să se culce Pe brațul meu Te legănam, povară dulce Deasupra noastră, un castan Cu frunze pudic răsfirate Pentru-a servi de paravan Iubirilor nevinovate ... Să-mi cânți o odă. De când poeții s-au prostit Amorul nu mai e la modă. Oricum, voi sunteți prea mărunți Și eu prea mare … N-ar fi mai bine să renunți Și să vă duceți la culcare? Că nu există pe pământ Mai venerabilă manie Decât – sub ...
Alecu Donici - Autorul și hoțul
... Alecu Donici - Autorul şi hoţul Autorul și hoțul de Alecu Donici În întunericul lăcașului de umbre, În tartarul cumplit Unde de grozăvii trist sufletu-ți se umple Și unde merge omul de fapte osândit, Sosiră totodată La aspra judecată Un hoț răutățit, În sânge încruntat Care au și murit, Pe viață ... la glas duios, Dar, potrivit cu ele, Și mult primejdios. Orânduielile la iad sunt cu grăbire, Nu este ca la noi zadară prelungire Și hotărârile se dau într-un minut. Fără zăbavă dar, Pe două strașnice grătare de metal S-au pus două căldări, cu smoală s-au umplut Și bieții ... toate au crăpat; Iar către autor părea asprime slabă. Sub el la început Ardea un focușor abia-abia văzut, El însă ne-ncetat mai rău se aprindea. Trecură zile, ani și sub tâlhari de mult Cenușă s-au făcut, Iar focul sub autor necontenit ardea. Văzând așa asprime, Văzând neușurare, El ... dezvelit Din scrierile tale Ce sunt cu-mbelșugare: Deci rabdă, suferind!" Au zis Mejer scrâșnind Și iute au trântit capacul pe căldare. Dumnezeu să nu se-ndure De oricare autor, Ferindu-i pe toți de furii Și de-a iadului cuptor. Note Sirene: zâne de ape care cu ademenitoarele ...
Vasile Alecsandri - Păsărica mărei
... Vasile Alecsandri - Păsărica mărei Păsărica mărei de Vasile Alecsandri De trei zile-acum pe mare, Navigînd fără-ncetare, Noi pămîntul l-am zărit ! Vîntul suflă și ne-mpinge; Orizonul ne încinge Ca un cerc nemărginit. În ce parte se răpede, Ochiul omului nu vede DEcît umede cîmpii. Marea-i lată și adîncă ! Cine știe mîine încă De-om mai fi pintre cei vii ? Ziua ...
Duiliu Zamfirescu - La bal mascat
... de vreascuri, cea de-a doua o scînteie Dar băgați bine de seamă că scînteia are-n mic Tot ce are focu-n mare; universul în nimic. Stam pe-o bancă. Lîngă mine, un domn sta lîngă o mască Învățînd-o cu-al său spirit cum că chiar la ... moare. Dar că raza care moare, spre al omului necaz, Străbătînd masca de pînză, vede masca de obraz. Stam pe-o bancă; — gîndul însă se ducea ca o furtună Către-o țară-n care astăzi nu mai mergem împreună. Și plimbîndu-se prin umbra teilor îmbătrîniți, Gîndul, mai bătrîn ca teii, îi găsea întineriți. Vai ! și oare unde-s toate cîte le-am văzut în cale? Unde ... a uita, Timpule, aș rîde vesel de nenorocirea ta. Astfel dar ședeam pe-o bancă cugetînd; cum stam pe gînduri Văd o mască că se rupe din a danțurilor rînduri, Și venind la mine-mi zice: — Spune-mi: tot o mai iubești? Te văd trist... nu rîzi ... Vii să-ți scuturi de pe aripi praful florilor cerești? Ca în schimb să strîngi tot praful mișeliilor lumești? Ea tăcea... dar mîna-i albă ...
Cincinat Pavelescu - Îmbătrânesc
... Îmbătrânesc!... Și zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare, Căci zi cu zi în ea zăresc Un rid mai mult, Un por mai mare, Un păr mai sur, Și-un zâmbet trist, Ironic, Care N-acceptă nici o resemnare... Și-mi pare rău că mai exist. Îmbătrânesc!... Și tinerețea ... mi rămânea Și sufletul și inima La orișice chemare. Îmbătrânesc!... Și tot mereu mă-ntreb: La ce mă chinui oare? Ce ceas ferice, Ce zi mare Putea-va fi o sărbătoare Și pentru mine? Care soare Putea-va timpul nencălzit de nici o rază Să-ncălzească? Ce flacără ar fi în ... S-aprind-o inimă în care Au înghețat atâtea simțuri D-atâtea ierne grele, rele. Îmbătrânesc!... Și zi cu zi oglinda tot mai neagră mi se pare... Căci văd cum sufletu-mi zdrobit Se stinge zi cu zi cum moare... Și mă întreb: la ce-am trăit? Când n-am făcut decât atât: Să plâng, să plâng, să plâng ...
Cincinat Pavelescu - Călătorul (Pavelescu)
... Marea, câmp de apă clară, e oglindă strălucită. O sărută albul lunii argintând-o până-n fund Și sub vasul ce plutește peste unda adormită Se înalță câte-un vuiet melancolic și profund. Feeria poleiește funii, punte și catarge. Vasul pare o nălucă pe al apelor cristal. De la țărmuri câte ...
Ion Luca Caragiale - Grația domniței
... munte, Să vâneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte. Tinerime-aleasă toți voinici băieți, Intrarmați cu paloș, suliți și săgeți, Îi urmează veseli. Zgomotul e mare; Cornul suflă-ntr-una la patru hotare. Se începe goana. Tânăra copilă Tremură de spaimă, tremură de milă, Văzând că-mprejuru-i acea tinerime Face-atâtea jertfe cu așa cruzime. Totdeun-un suflet ... al ei delicat Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mpăcat! Pe când lăcrimează, iată că de-odată, Din desiș, în față-i un cerb se arată, Cu bogate coarne, cu pasul ușor, Asudat de goană, cu ochi rugător, Vine și-ngenuchie l-ale ei picioare Grație imploră, ca să nu ... pot ca să-l las să piară!â€� Și zicând acestea ea a dezsarmat Brațul ce-al său mire ține ridicat. Mirele-i se lasă-ndată-nduioși, Către cerb se-ntoarce cu blândețe, și, Când vin toți curtenii cu armele-ardicate, Junele îi zice: „Mergi în libertate!â€� Mult poate femeiea!... cu grația sa ...
Neacșu Lupu - Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung
... pak [2] dau știre domniie tale za [3] lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eșit den Sofiia, și aimintrea nu e, și se-au dus în sus pre Dunăre. I pak să știi domniia ta că au venit un om de la Nicopoe de miie me-au spus ... sus. I pak să știi că bagă den toate orașele câte 50 de omini să fie în ajutor în corabii. I pak să știi cumu se-au prins nește meșter den Țarigrad cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta. I pak spui domniie tale ... lui Mahamet beg, pre io [4] -i va fi voia, pren Țeara Rumânească, iară el să treacă. I pak să știi domniiata că are frică mare și Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniiele voastre. I pak spui domniietale ca mai marele miu de ce am înțeles ... cÄ›ra rumÅnÄ›skÅ jarÅ Ă¨lÄ sÅ trÄ›kÅ i pa(k) sÅ Å¡tĂ¯i do(m)nĂ¯jata kÅ are frikÅ mare Å¡i bÅsÅrab de aÄ�e(l) lotru de mahame(t) be(g) ma(i) vÅrto(s) de do(m)nĂ¯ele ...
Alexandru Odobescu - Scene istorice din cronicele românești:Prefață
... asemenea scrieri ușoare, o epocă, sau o nație; cei cu bunăvoință, dar cu mai slabe mijloace, fac, ca mine, încercări! PREFAȚA EDIȚIEI DIN 1886 Curând se vor împlini treizeci de ani de când am dat mai întâi în tipar aceste două mici încercări de restituire a vechilor datini strămoșești ... le las, de mari de ani, în stare de schițe, de note, de proiecte, de visări. La 1860 însă, atunci când încă credeam, ierte-mi-se o zicătoare poporană, că tot ce poate zbura se și poate mânca, iată cu ce precuvântare am dat zbor în lume modestelor mele încercări tinerești: După titlul și după cuprinderea acestui mic volum, fieșcine ... lipsa talentului, m-am silit cel puțin să păstrez, pre cât s-a putut, formele și limba Letopisițelor naționale, cu care, în dreptate, se poate lăuda mai vârtos Țara Moldovei; să adun datini, numiri și cuvinte bătrânești, spre a colora aceste două episoduri culese din cronicele vechi ... sub titlul general: Scene istorice din cronicele românești. Bune sau rele, Biblioteca literară mi le retipărește acum tot cum au fost de la început. Abia se ...
Ion Luca Caragiale - Dintr-un catastif vechi
... pe sf. Gheorghe; chiriașii, pe sf. Gheorghe și pe sf. Dumitru; doftorii, pe sf. Cosma și Damian; birjarii pe sf. Ilie ș. cl. Și să se noteze bine că pe vremea când trăiau acești patroni, nu se știa nici de Chopin, nici de pianolă; armele cu repetiție nu se inventaseră încă; societățile pentru îmbunătățirea rasei cavaline si Creditul urban nu erau înființate; despre antisepsie și roate de cauciuc nici pomeneală... Tot astfel, când eu ... până una alta, o probă de reportajul ei... Câțiva ani înainte de unirea principatelor, s-a petrecut în Muntenia, un scandal senzzațional, cum se zice astăzi, menit să emoționeze îndeosebi pe creștinii pravoslavnici de „ambe sexe", cum se zicea pe-atunci. De la cine l-am aflat noi mahalagiii de la Sf. Voievozi din Ploești, atunci când nu se pomenea de gazete?... De la cine altul decât de la cocoana Luța, chemată de mult acuma, din principatul Valahiei, întru împărăția cerului. Și, fiindcă oricme ... mai bine că vrei să mă omori?» și, simțind că-i vine rău, a năvălit s-o ia-n brațe, ca să se
Dimitrie Anghel - Vasul-fantomă
... îndemnurile celui ce le înțelegea graiul și le știa puterile. Alături pe drum, cînd pe dreapta, cînd pe stînga, umbra lor ca alți cai imaginari se înhăma și ea în umbre de hamuri și, bătute de umbra biciului, ne întovărășea pretutindeni. Deasupra cîmpului gol, trecînd peste miriști și arături, stolurile de ... zise prietenul și apoi tăcu din nou. Roșu, soarele acum, ca și cum cineva ar fi purtat un fanar uriaș căutînd ceva pe fața pămîntului, se oprise pe marginea orizontului, conturînd tot mai bine hambarul spre care zoreau păsările. Împurpurat de lumină, ca într-o apoteoză, ciudata clădire își preciza tot ... poate. Ca adus de cine știe ce furtună uriașă, sau rămas pe uscat în urma cine știe cărui cataclism ce mutase aiurea apele pe care se legănase ducîndu-și blondele comori ale spicelor, străinul șlep, răsturnat acum cu fundul în sus și clădit bine pe temelii nemișcătoare, se prefăcuse un biet hambar în care își ținea grîul prietenul meu. Steagul de aur ce fîlfîia era o biată zdreanță de cămașă. Negre, sinistre și ...