Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ����N��AR
Rezultatele 1331 - 1340 din aproximativ 1386 pentru ����N��AR.
Ion Luca Caragiale - Politică și delicatețe
... o capitală mică, numele nu importă, este un negustor băcan foarte deștept, partizan hotărât și neascuns al conservatorilor. Colectiviștii nu-l puteau suferi personal, însă n-aveau ce-i face, de vreme ce băcănia lui este în localitate singura prăvălie de clasa întâia în această ramură, fiind asortată totdeuna foarte bogat ... cari își luau aperitivul și mezelicuri pentru dejun. Un ungurean intră cu zgomot: - Câte parale icrele moi? Dar negustorul, strângându-și sprâncenile, ca și cum ar fi voit să facă o asociație forțată de idei depărtate, răspunde prin o altă întrebare: - Câte-ți trebuie, drăguță? - ...Vreo două-trei chile. - Așa?... Da ... Da pentru d-ta? - Aș! unde mănânc eu d-alea!? Să mă ferească Dumnezeu! eu postesc... Pentru boieri. - Care boieri? - Nu spui. - Dacă nu spui, n-am icre. Dar baba, mai deșteaptă decât ungureanul, face un semn discret, trage la o parte pe negustor și-i șoptește încet: - Măiculiță, sunt de ...
Alecu Donici - Câinele lătrând
... Donici — Am, am instinct de câine: Să latru până mâine; Vroi să răspund menirii de câine credincios. Cei buni pe lângă mine pot trece-n bună pace, Iar cei răi să se teamă! Eu am cu ei a face, La ei dau furios, Am, am, am drit de ... a alergat la câine, De care avu noroc, Căci răul era gata să-l prade dându-i foc; El netezi dulăul și-i zise: "Ar
Petre Ispirescu - Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte
... desfătară foarte mult. Apoi merseră la fântână, băură apă de se răcoriră și priveau cu nesațiu cum se lasă cerul în depărtare pe pământ, și ar fi dorit să meargă până la sfârșitul pământului, să vază cerul din apropiere, sau măcar până vor da de locurile acelea unde pământul este ca ... și povesti părinților toate cele ce se întâmplase. Împărăteasa nu mai putea de inimă rea. Își frângea mâinile și plângea, de să ferească Dumnezeu. Dară n-avu ce-și face capului, și se mângâia oarecum văzând pe Siminoc. După câtva timp, acesta scoase batista, se uită la dânsa și văzu teri ... cu Muma-pădurii. Cum o văzu, se luă după dânsa, și dă-i goană. Ea fugea, el după dânsa, până ce Muma-pădurii văzând că n-are încotro, se sui într-un copaci înalt și acolo scăpă. Siminoc descălecă și el, priponi calul, făcu focul, scoase merindele și începu să mănânce ... Când Busuioc, auzind un geamăt, opri calul, se dezlegă la ochi, se uită, și Siminoc nicăiri. Pasămite el căzuse într-o fântână și înecându-se, n-a mai ieșit d-acolo. Busuioc se întoarse acasă, își ispiti nevasta, și ea spuse ca și Siminoc. Apoi ca să se încredințeze ...
Ion Luca Caragiale - Un interview
... Ion Luca Caragiale - Un interview Un interview de Ion Luca Caragiale Aflând prin d. C.C. Dobrescu că d. N. Fleva este bolnav în urma unui discurs de patru ceasuri, reporterul nostru și-a tras repede ghetele ș'a dat fuga ... amărăciune) De ce ?... de sugrumarea libertăților publice înscrise în Constituțiune. Reporterul(încurcat) Bine; dar vedeți d-voastră aș vrea să aflu cauza bolii ? D. Fleva. N'o pricepi ? Află tânărule, că e legea jandarmeriei, acest groaznic jug pe grumajii poporului; mai este apoi legea clerului, această îngenunchiare silită a preoțimii ... drepturile, ceata asta de ciocoi, de tâlhari, de sugrumători reacționari, cari vor să dărâme libertățile, cari sunt singura garanție, va cădea în prăpastia din care ar
Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena
... să îmbuce, O ploscă de vin aduce Dintr-ale sale merinde, Care foarte bine prinde. Uriiașul, dacă-l gustă, Cu stomah ca de lăcustă, I-ar fi plăcut ca să tragă Pre gît o bute întreagă ; Dar tot să îndestulează, (Nefiind mai mult, să crează). Așa pînă șăd la masă În ... mă belească, Cine să mă izbăvească ?â€� Atuncea omul cel mare Înceape a striga tare : — „Mergi ! auzi cînd zic o dată, N-aștepta vorbă rugată.â€� Omul ajută de milă, Iar șchiopul pleacă de silă. Arghir mai cu bucurie Scurtă din călătorie Bărcuri, cîmpuri, văi și dealuri ...
Dimitrie Anghel - Omul care s-a pierdut pe sine
... intimitate, să tragă spada fără a mai sta mult la gînd, cînd întîlnește un adversar cîntîndu-și romanța subt un balcon asupra căruia ar avea drepturile primului ocupant, el nu se mai simțea la largul lui între oamenii adevărați și nu mai putea să înțeleagă viața în afară de ... tavanul rulant al cerului, dezlegase limba păsărilor ca în Apusul de soare al maistrului Delavrancea, așa că bietul om își pierduse cu desăvîrșire mințile... Ghitară n-avea, însă ca simpaticul Iancovescu din Cometa , manta lui Romeo era la recuzită, verva lui Manara rămăsese într-un manuscris învechit acasă, prestanța și seducțiunea ...
Constantin Negruzzi - Întâia noapte a lui Iung
... cel ci nu să trezăști Șâ este tot în noapte și mormânturile uitate La stare ce cumplită el acum nu mai gândești Dar dacă șâ-n mormânt stârvurile visază, Nici acolo nu găsăști vro mângâioasă rază. Chicuram... Un vis! un vis spăimântători M-au trudit necurmat cu chip tulburători, Fără nădejdi ...
Constantin Stamati - Geniul vechi al românilor și românii de astăzi
... în amorul cel mai sentimental se întrece tinerimea română cu atâta agerime, încât și modistul parizian, și fragedul păstor al munților Alpi mai nu i-ar putea întrece; apoi de benchetele și zefcurile ce se fac la acel iarmaroc, atât între nobili, cât și între clasele mai de jos, este de ... ce. Însă eu, ca un geniu, știu că ei tânjesc că nu au îndestui bani pentru desfătările lor, care boală se cheamă galbanare (adecă galbeni-n-are); așadar, mâinile lor ca de ceară și nedeprinse cu osteneala... sunt debile încât nu pot să miște cea mai mică povară, picioarele lor, ce ... unde nu este chemat; pe rudele sale, dacă sunt sărace, el nu le cunoaște, și se laudă cu prietenia magnaților care poate niciodată cu dânsul n-au vorbit; în fine, el este un comediant cu duh pentru acei nătărăi carii îl slăvesc și un nătărău mândru pentru oamenii cu judecată, care ...
... o-mprimăvărat, nu arde așa soarele, bodogăni bătrânul și rămase uitându-se la mort. Ceilalți se traseră de o parte, vorbind încet. Călărașul, văzând că n-o poate scoate la capăt cu moșneagul tehui, rupse o creangă de mesteacăn, acoperi cu dânsul mortul, apoi plecă după primar... Vestea se răspândise repede ... lăsat să-ți răpui zilele! Un fior trecu prin sufletele oamenilor. O femeie se bătu cu mâna peste gură. — Păzește-mă, Doamne, că alta n-am ce zice! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Au stat cu toții până târziu povestind despre toți înecații de pe locurile acelea. Se înserase. Notarul se găsea în treburi, trecea ... și m-am repezit când am auzit că l-o adus apele aici. Că îmi moare un copchil acasă... și mi-i nevasta bolnavă și n-am para frântă-n pungă. Am avut numai leul ista de parale, că vândusem un lăvicer. Oamenii se uitară nedumeriți unii la alții, iar țăranul se îndreptă spre mal ... ninsorii. Un urât de moarte, un urât dintr-acele care se strecoară în suflet ca otrava, care se schimbă în spaimă cuprinse pe singuraticul boier. Ar ...
Constantin Stamati - Omul și cerul
... săltează, Surâd ca ochii veseli și etern luminează. Oh! vezi pe bieții oameni cum cer cu ne-ncetare, Cum doresc să trăiască un secol de-ar putea, Cum cer noroc, avere, pompe și desfătare, Cum cer acelea toate ce trec fără să stea! Oh! vezi pe amorezul cum cere să-l ... mulți... Dar tu nu asculți, lună, sumeaț-a mea dorință, Îți strângi a tale raze de peste munți și măguri, Și-n zori tu fugi palidă, cu mare sârguință, Smerită ca mireasa, și te împlânți în neguri. Atunci stele, luceferi se sting delaolaltă, Și cerul ca cristalul ...
Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicișilor
... stăpînește-ți gîndurile rele, măsoară-ți trupul tău șubred, pe lîngă uriașa lui musculatură și spune-ți că, dacă, el, Zeu în lumea lui antică, n-a fost în stare să-și înfrîngă durerile așteptării și ale geloziei, tu, un simplu om, îți vei pierde mințile, desigur ! Lasă apele ... Poliphem, fii bun și milostiv ca el, uriașul, iartă dacă te doare, răzvrătește-te contra propriei tale ființi și adu-ți aminte că el, care ar fi putut să frângă cu mîinile lui vînjoase o stîncă, și-a jertfit ochii ca să nu mai vadă pe lume altă imagină ...