Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘTIUT
Rezultatele 1331 - 1340 din aproximativ 1963 pentru ȘTIUT.
Dimitrie Anghel - Dureri ascunse
Dimitrie Anghel - Dureri ascunse Dureri ascunse de Dimitrie Anghel Publicată în Literatura și arta română , 25 octombrie 1897, sub titlul În grădină III Sunt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare, Mai sunt și ochi ce plâng în noapte și-adorm când soarele răsare, Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai știe? Cine-a-nțeles cît plâns ascunde sub ochi o dungă viorie? Cît praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară, Și totuși veselă-i grădina. Pe-un ram, sfioși, visau asară Doi trandafiri ca doi prieteni, și azi vîrtejul de petale Acelui ofilit, în roate, dă celui de pe ram, ocoale... Ca ei, ții minte, stam alături...Dar tu nu poți să mai ții minte: Ochii închiși nu mai visează și foile ce mai-nainte Erau o floare roșie-acuma-s doar un prilej de amintiri, Iar viața re-nnoită-ncepe din purpura de trandafiri. Așa mor florile-n neștire, așa-și sting ochii buni lumina Și-n preajma vieții care râde, cine-ar gândi, privind grădina, Că sub surâsul ei s-ascunde o ne-ntreruptă agonie! Cine-a-nțeles cît ...
Dimitrie Anghel - Elegie Elegie de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Informații despre această ediție În cursul vieții mele-atât de triste Am scris atâtea cronice rimate, Ce dorm acum pierdute prin reviste — Și tot nu-s încă o celebritate. Am scris la „Convorbirileâ€� Junimii Cu Petre Carp și Maiorescu Tit— Dar m-au uitat așa curând sublimii Și nici la jubileu nu m-au poftit. Contemporan mi-era-n „Contemporanulâ€� V. Gh. Mortzun cu-a lui poeme-n proză,- El e ministru azi, iar eu, sărmanul, Aștept zădarnic o metamorfoză. Am scris apoi la „Viațaâ€� lui Vlăhuță... Dar „Viațaâ€� a murit, că n-avea zile Și am rămas și-acolo de căruță — Nu-nvie „Viațaâ€�, e-n zadar, copile! Am publicat în „Pagini literareâ€� Cu-Artur Stavri, Gorun și alți eroi — Dar unde-s azi?... O vremuri funerare! Stavri e deputat de Dorohoi! Azi scriu c-o mână la „Sămănătorul", Cu alta la „Viața Românească" — Dar orișice-mi rezervă viitorul, Oricum aceste două să trăiască! La „Convorbirileâ€� lui Mișu însă De-ar fi s-ajung cândva, ori la „Arhivaâ€�, Să ...
Dimitrie Anghel - Ex-Voto Ex-Voto de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 2 dec. 1907 Pășește-ncet, să nu deștepți tăcerea, Coboară-ncet ca-ntr-un cavou pustiu Și-ascunde-ți bucuria ori durerea, Să te presimt abia, să nu te știu, Abia să te presimt ca pe-un parfum De floare scuturată timpuriu... Căci pe-al tău suflet mândru, orișicum, O clipă-am fost stăpân... Pășește-ncet... Nu turbura nici praful de pe drum... Un clopot e un suflet de poet... Nici rochia-ți foșnind să nu-l atingă, Să nu se redeștepte un regret... Acum când izbutise să se-nvingă Și gândurile vechi să și le-adune, O, lasă-l în tăcere să se stingă: Pășește-ncet... nici un cuvânt nu spune. Căci de-ai vorbi, ca de subt bolți profunde De pretutindeni, ca să mă răzbune, Ecouri mustrătoare ți-ar
Dimitrie Anghel - Excelsior! (Iosif-Anghel)
Dimitrie Anghel - Excelsior! (Iosif-Anghel) Excelsior! de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Cunosc atâți netrebnici care zic: „Să nu pui preț pe anii care zboară!â€� Ei nu pricep că viața-i o comoară Și nu prevăd în moarte-un inamic. Lor li se pare natural să moară, Că după moarte nu mai e nimic: Nu știu că firea e un alambic, În care tot renaște-a doua oară. Sub care formă viața-o să te cheme Ca s-o trăiești din nou în altă vreme, Tu nici nu poți măcar să bănuiești... De-aceea mergi și luptă înainte, Ca dincolo, de-ți vei aduce-aminte De viața ta de-acum, să nu
... pe jumătate după dealuri, aruncă razele pieziș, depărtările se estompează și o negură albăstrie îndepărtează colinele. În tăcerea aceasta divină care te-mpresoară, nu poți ști ce clipă anume arată ceasul în curgerea vremii. Un sentiment de veșnicie te cuprinde. Pe tăpșanul întins al Copoului, nu e nimeni la această oră ...
Dimitrie Anghel - Farmec de noapte
Dimitrie Anghel - Farmec de noapte Farmec de noapte de Dimitrie Anghel Publicată în Literatura și arta română , 25 oct. 1897 (sub titlul "În grădină II") În pragul scărilor rămas-am și nu-mi mai recunosc grădina. E noapte,-o noapte viorie, de parc-ar fi trecut lumina Prin ochii cei mai duși de visuri, prin inima cea mai blajină, E-o dulce noapte alungată dintr-un serai, de vreo cadînă. Un pas nu îndrăznesc, de teamă să nu rump farmecul uimirii, Se frînge umbra-nduioșată pe-alocuri unde trandafirii S-aprind prin crengi; iar nalba toată și micșunelele-bătute Par lacrimi mari de nestimată pe-un tort de catifea cusute. Și blînd s-abate-un vînt, trezit e umbrarul tot și-n dulce larmă Se clatină crengile, iar umbra se clatină și ea, se farmă, Și-n luminiș de drum scăpată, pe unde aiurit s-abate Nu mai cunoști de-s flori de umbră sau dacă-s flori adevărate. Mi-i dor, o, noapte fermecată, de nu știu ce mi-i dor.. pe-aproape Parc-au trecut un pas, o șoaptă, ușor ca zgomotul pe ape De vîsle-ntîrziate-n neguri prin depărtări, ori ca fiorul Bătăilor pripit de ...
Dimitrie Anghel - Florile (Anghel)
Dimitrie Anghel - Florile (Anghel) Florile de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 16 februarie 1903 De cîte ori deschid portița și intru în grădină-mi pare Că mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii. O fantazie uriașă le-a dat un strai la fiecare, Și fete nu-s pe tot pămîntul să-mbrace mai frumoase rochii. Pe crin l-a miruit în frunte, lăsîndu-i hlamida regească Să poată-mpărăți cu fală norodu-i de mironosițe, Cicorilor le-a dat seninul strîns din privirea omenească, Iar rîsul fărîmat prin lume l-a nins pe foi de românițe. Sfiala care urcă-n fața fecioarelor cînd vine-amorul, Și toată jalea și netihna acelora ce-așteaptă mirii, Mîhnirea toat-a unui suflet pe care îl ucide dorul Le-a pus pe-un ram, și-atuncea lumea s-a-mbogățit cu trandafirii. La fiecare pas te-așteaptă cîte-o minune, — ici scînteie Ca un rubin o ghințiană, colo un stînjinel se joacă... Slavă aceluia ce-aruncă din cer lumini de curcubeie, Și a știut să țese nalbei un cuib din tort de promoroacă ! ...
Dimitrie Anghel - Hornarul Hornarul de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Pe cerul alb se face-o pată, Apare și dispare iar, Și pata asta-ndoliată E-o siluetă de hornar ... Se pleacă omul de cărbune, Ținând în mână un odgon, Și-ntr-un ogeac nu știu ce spune Ca printr-un negru telefon. Din horn în horn își schimbă locul, La orice pas primejduit, Dar neschimbat îi e norocul ... Și-atunci cu jale m-am gândit : De ce atâtea suferințe Să-ndure-naltul funcționar, Când sunt atâtea conștiințe, Ce au nevoie de-un
Dimitrie Anghel - Lui Eminescu (Iosif-Anghel)
Dimitrie Anghel - Lui Eminescu (Iosif-Anghel) Lui Eminescu de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel O, Doamne, câtă vreme rămasă înapoi! Unde ești tu acuma și unde suntem noi, Nevârstnicii romantici, sentimentali de-ieri, Care plângeam cu tine și-a tale mari dureri Ni le-nsușeam, asemeni acelor neofiți, Ce se visau aieve pe cruce răstigniți Și resimțeau tot chinul, batjocora și-amarul, Ce le-ndurase-odată și Christ urcând Calvarul? ... Sunt ani de-atunci… și astăzi nevârstnicii de ieri Au încercat ei înșiși cumplitele dureri, Au suferit și dânșii și-au plâns cu-adevărat, Ca tine, nopți de trudă adesea au vegheat, Slujind plini de credință divinului tău cult, Și cine știe dacă n-au suferit mai mult, Lipsiți de-aripa largă a geniului tău… Azi când plutești dincolo de bine și de rău, Când nu mai simți pe frunte cununa grea de spini, Pătrunși de pietate, ca niște pelerini, Ți-aducem ție altă cunună mai bogată – Căci sunt și flori pe lume ce nu mor niciodată!... Ce pelerini cucernici, trudiți de lungul drum, Ne ridicăm privirea spre tine și acum Abia ne dăm noi seamă ce sfânt și mare ești: Ce sus, ...
Dimitrie Anghel - Lui Octavian Goga (Anghel)
Dimitrie Anghel - Lui Octavian Goga (Anghel) Lui Octavian Goga de Dimitrie Anghel Publicată în Seara , III, 844, 23 mai 1912, p. 1. Am fost o grămadă pornită sub același steag. Am schimbat de steaguri și ne-am răzlețit. În taberi ne-am strîns din nou, baricade de hîrtie am înălțat și am schimbat de taberi, precum am schimbat și de baricade. Dușmanii de ieri am redevenit prieteni. Prietenii de ieri suntem astăzi dușmani. Stropul de venin căutat cu îndîrjire pentru a fi picurat în rana pe care i-o cunoșteai potrivnicului lacrimă de înduioșare s-a prefăcut și spinul ce-l țineai la îndemînă, în prinos de floare și în vorbe de părere de rău. Grămada s-a răzlețit, fiecare căutîndu-și drumul. Cel ce-a slujit un steag a căutat să-și arboreze culorile lui proprii și să și-l apere singur. Bunul și răul din fiecare a căutat să se cearnă și sita fiecăruia a prins să împrăștie pentru el lamura sufletului lui, roditoare plăpîndă, în care avea să înflorească propria lui floare. În paginile multe ce le-a scris fiecare ...
Dimitrie Anghel - Măgheranii Măgheranii de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 18 ianuarie 1904 Au înflorit iar măgheranii și n-a prins nimene de veste, Și-acum se trec, cum trec pe lume atîtea vieți ce pîn'la moarte S-ascund în numărul mulțimei și umilite stau deoparte, Cum sta între surori sfioasa cenușăreasă din poveste. Tăcuți și triști, se trec în taină, cu fruntea în pămînt plecată, Și nici o mînă către dînșii nu se întinde ca să-i rumpă, Căci fetele așa-s făcute ca să le placă haina scumpă Și ei, sărmanii, n-au nimica să poată-ademeni o fată. Dar cum mor formele spre seară, și crește luna fără veste, Un miros blînd, cum nu-e altul, pătrunde-atît de cald și dulce, Că fetele, uitînd de noapte și că e ceasul să se culce, Rămîn pînă tîrziu pe gînduri, oftînd cu dor lîngă fereste. Oftează fetele, și nu știu, a doua zi de dimineață, Cînd se coboară în grădină, că-n biata floare cenușie Ce se ascunde umilită, e-atît parfum și poezie... Și măgheranii mor în taină cum au trăit întreaga