Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 1331 - 1340 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere
... adune, Face judecăți mai bune ; Nu dă făr' de cercetare Privileghiu așa mare : Tot un fel sînt cîte trele Dopotrivă între ele. Căci la apă și verdeață Și dă este vro dulceață, Dar o știm cu legătură Într-un fel dă la natură. Dînd dă obște o plăcere La a tuturor ... vedere, Și mai mult nu se-nmulțește, Nici mai scade, nici mai crește. Iar viind la frumusețe, Aici voi, idei istețe ! Căci intrăm în adîncime Și dă tălmăciri mulțime. Vedem chipuri milioane, Dar sînt cadre și icoane — Care-mpodobesc păreții — Cu năpastea frumuseții ! Și măcar că-s mișcătoare, Mai ales și vorbitoare, Dar le-arată tot cuvîntul Că umblînd geme pămîntul. Merg acelea, bunioară, La verdeață, la apșoară, Să-mi dea singure credință, Cît nu sîtn ... voi zice frumusețe, Voi fi suflet cu blîndețe, Cu simțiri, cu isteciune, Depărtat de-nșelăciune. Și un nu știu ce prea dulce Ce simbadie aduce ! Și să-nnoadă cu strînsoare Unde va fi dat prinsoare. Atunci este însușită : Frumusețe săvîrșită, Care poate să numească Fitecine și cerească. Atunci fermecă din fire Orice suflet cu simțire, Și mîngîie și vederea, Și adăogă plăcerea. Acest dar al frumuseții Cu al apei și
Alexandru Vlahuță - În fericire
... noastre gînduri de minune Se 'nțelegeau în limba lor... Ce vorbe-ar fi putut să'nșire Adîncul rost din ochii tăi, Din calda, umeda privire Și din surîsul tău dintăi!... Ș'acum, pe gînduri, lîngă tine, Cînd amuțesc ceasuri întregi, Și cînd te simt, frumos și bine, Cum mă privești și mă'nțelegi, Mă 'ntreb, de nu 'i-o nebunie Să cred că tu ai răsărit În existența mea pustie, — De nu visez că's ... durerea să 'mi-o pun În peritorul vuet al vorbelor deșarte: Mi-aș fi 'necat în lacrimi - de tine 'n veci departe - Zadarnica'mi iubire, și visul meu nebun. Dar te-ai uitat la mine atît de 'nduioșată, C'ai răscolit adîncul vieții mele 'ntregi, Și, ca dintr'o poveste trăită altă dată, Fericitoare glasuri au prins să mă străbată, La gîndul plin de farmec că tu mă înțelegi. Și mi-am legat de pasu'ți vieața mea trudită, Te-am urmărit ca umbra, — m'aș fi tîrît pe brîncî S'aud o vorbă ... mine, Și capul, greu
... de Alexandru Vlahuță Publicată în Naționalul , an II, nr. 50, 11 august 1891 Sander, fantele de tobă, Sportmen, cavaler vestit, Trist, se cată în oglindă Și găsește c-a slăbit. Răsturnată-ntr-un fotoliu Și gătită ca la bal, Doamna lui stă și citește Un roman sentimental. Uneori spre el privea Ca din slăvi și-o lasă greu, Și zbîrcind din nas murmură: "Ce figură de lacheu !..." El îi vede în oglindă Ochii mici, răutăcioși; Dar, sub nobila ei frunte, Îi găsește tot frumoși ... cu gîndul le gîndește, Și de-a gata toate-i vin. Nici o poartă spre mărire Pentru el închisă nu-i. Alții luptă și asudă, Iar izbînda e a lui. Iată-l, radios și falnic, Pe-așa stepenă-nălțat, Că, privind în jos, se simte De-adîncime fascinat. Toată lumea îl admiră; Însuși veselul hagiu , Cu ochi mari cătînd ... fiu !... Însă viermele dorinții, Pururea neadormit, Nu îngăduie pe nimeni Să se creadă fericit. "Ce folos, își zice Sander, C-am ajuns așa de sus, Și averea ce mi-i bună, Dacă fiu de nobil nu-s !... Aspazio, Aspazio, Sub blazonul tău mă ia, Și-ți voi pune la picioare Slava
... Alexei Mateevici - Ţăranii Țăranii de Alexei Mateevici Când ziua luminile-și stinge Și cele din urmă-n câmpii le aruncă, Țăranii, veniți de la muncă, Își cântă viața și glasul le plânge. Își cântă necazul cel mare, Își cântă nevoile lor în robie, Și cântecul plânge-n câmpie, Suspină și cântă în versuri amare. Și cântă obidele sale, Iar seara albastră-i ascultă-n tăcere, Și cântecu-i plin de durere, Și inima-n piept ți se zbate de jale. Își varsă tot dorul și focul În plângeri prelungi de robie și chin, Și stelele serii rămân În jale. Și robul își plânge norocul. Și greu deznădejdea se lasă, Și neagră, ca noaptea ce vine, întinde Aripile, satul cuprinde, Și țărănimea-n aripi o apasă. Dar iată de-odată s-aude: Un glas de flăcău din țărani se desparte, Puternic — se duce departe, Deșteaptă ...
Alexei Mateevici - Către Artur Gorovei
... viu ce l-a găsit în inima d-voastră dorința și năzuința mea de totdeauna de a lucra în câmpul etnografiei și folcloristicii române. M-am bucurat nespus văzând că și noi, moldovenii basarabeni, nu suntem cu totul uitați de frații noștri cei mari și orișicând putem să ne gândim la încurajarea și sprijinul lor moral. Volumele trimise îmi sunt de mare trebuință, de asemenea trebuință mi-ar fi și cele ce lipsesc... N-ai putea oare d-ta să-mi arăți modul prin care aș putea să mi le procur? De asemenea, mult m ... franceze, germane și engleze, ba și ale noastre, afară de edițiile Academiei) despre folclorul românesc sau conținând paralele folcloristice din literaturile populare ale popoarelor romanice și germane. Călăuza unui folclorist, precum sunteți d-voastră, voi primi-o cu adâncă recunoștință. Mi-ar mai trebui o bibliografie exactă a lucrărilor ... i de mirat. Spre nenorocire, în vremea de față n-am putință să mă ocup de culegeri, fiind nevoit să-mi opresc atenția asupra studierii și sistematizării materialelor deja adunate în România. Când voi fi liber, voi culege cu dragoste, dacă va da Dumnezeu
Alexei Mateevici - Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim
... Alexei Mateevici - Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim de Alexei Mateevici Glasuri de bucurie, Laude și rugăciuni, Din cântarea gurii vie Și a chimvalurilor struni... Iudeea slobozită Poate-și cânta izbăvirea? Roma [1] poate-i biruită Și venitu-i-a pieirea? Împăratul cel puternic, Așteptat cu nerăbdare Poate vine falnic, mare La norodul său nemernic? [2] Drumul dinspre Galileea Tună ... nevoi; Și-n blagosloviri trăiască Al Davidului Fecior, Ce-a venit să izbăvească, Ce-a venit Mântuitor!" * Glăsuiri de bucurie, Laude și rugăciuni, Din cântarea gurii vie Și a chimvalurilor struni, -- Ele oare ce înseamnă? Din măria pământească Nu-i căzută Roma-Doamnă, Și pierirea vrăjmășească Îi departe. Împăratul Păcii , nu al biruirii , Vine blând acuma, iată-L, Spre măria răstignirii. Nu-i înconjurat de slavă Pământească, pieritoare, Ci ... dănii: -- Lumea toată — de robia, De-njosirile sătănii. Vine un voinic, cu gloata De vânjoși leghionari [3], -- Merge-ncet, smerit, în roata Ucenicilor păscari; Și cetatea, ce-L primește Nu un scaun de-mpărat, -- Cruce, spini îi pregătește, Chipul cel însângerat... Dar și răstignit pe cruce El trăi-va-n vecinicie: Ucenicii Lui vor duce Pretutindeni veste vie De iubire și dreptate, ...
Alexei Mateevici - Tovărășiile de cultură pe la sate
... te porți numai cu vorbele, apoi departe n-ajungi. Da eu, după mintea mea asta proastă, chitesc așa că ar fi bine ca acei de-și bat mult capul de școala moldovenească să se strângă la un loc și să ne învețe pe noi, moldovenii iști proști, toate învățăturile cele folositoare pentru viață. Să ne citească cărți moldovenești, gazeturi, să ne deie sfaturi de ... izvor. Iar cuvintele săteanului, cu care am șezut la vorbă despre tovărășiile de învățătură țărănească, arată că țăranilor celor mai pricepuți le vine în cap și chipul cum ar putea să fie pus începutul învățământului moldovenesc. Măcar că de la vorbe și dorințe este cam prea departe la îndeplinirea lor, totuși și gândul acesta primitiv are însemnătate... În adevăr, tovărășiile sătești de cultură, alcătuite din moldovenii luminați de prin satele Basarabiei noastre, ar putea să fie un ... urmă școlile moldovenești. În alte țări, între care putem numi și România, sunt multe așezeminte de acest fel, destul de bine întocmite atât culturalicește, cât și economicește. Acolo ele vin în ajutorul școlilor poporane, răspândind cultura în mijlocul sătenilor de toate vârstele. La noi în Basarabia ele în adevăr ne pot ...
... noastre gînduri de minune Se 'nțelegeau în limba lor... Ce vorbe-ar fi putut să'nșire Adîncul rost din ochii tăi, Din calda, umeda privire Și din surîsul tău dintăi!... Ș'acum, pe gînduri, lîngă tine, Cînd amuțesc ceasuri întregi, Și cînd te simt, frumos și bine, Cum mă privești și mă'nțelegi, Mă 'ntreb, de nu 'i-o nebunie Să cred că tu ai răsărit În existența mea pustie, — De nu visez că's ... durerea să 'mi-o pun În peritorul vuet al vorbelor deșarte: Mi-aș fi 'necat în lacrimi - de tine 'n veci departe - Zadarnica'mi iubire, și visul meu nebun. Dar te-ai uitat la mine atît de 'nduioșată, C'ai răscolit adîncul vieții mele 'ntregi, Și, ca dintr'o poveste trăită altă dată, Fericitoare glasuri au prins să mă străbată, La gîndul plin de farmec că tu mă înțelegi. Și mi-am legat de pasu'ți vieața mea trudită, Te-am urmărit ca umbra, — m'aș fi tîrît pe brîncî S'aud o vorbă ... mine, Și capul, greu
Constantin Negruzzi - Satire și alte poetice compuneri
... stăruiește a îndrepta năravurile omenești; pentru aceasta ea în scopul său e potrivită cu orice altă alcătuire morală, dar stilul ei fiind mai simplu și vesel, se citește cu plăcere, și dezvălirile ei sunt mai nimerite pentru că de luarea în râs noi ne temem mai mult decât de orice pedeapsă. Satira și-a luat începutul său în priveliștile populare unde între actele tragediilor se vâra, pentru înveselirea privitorilor, reprezentații comice, în care fețele în chip ... le introduseră în priveliștile lor, iar apoi afară de priveliști începură a face verse satirice. Un oarecare Luțilie deschise drumul lui Orație, Pers și Iuvenal, și aceștia satiricilor italieni, franțezi și de alte nații. Eu în compunerile mele am urmat mai ales pre Orație și pre franțezul Boileau de la carii multe am împrumutat însușindu-le cu obiceiurile noastre. Las pre cititorii mei a judeca de izbutirea ce ... stilului; iar acea ferită dezvelire a demoralizației în față, nu o vor critica iubitorii de virtute. De la demoralizați nu aștept nimic, căci și lauda și ocara, dragostea și
Dosoftei - Din Parimiile preste an
... C-am năzuit și noi la svânta lui față, Priìmitu-ne-au bine ruga cu dulceață. Din patrierșie datu-ne-au tipare, Sufletească treabă, și bine ne pare. Dea-i Dumnezău parte și-n ceri să lucească, De-a rândul cu svinții să să proslăvască! [PROROCIA SIBILEI ERITREIA] A giudețului sămnul fi-va, când ... a lumea și spini crește-vor pre tot pământul. Lepădând idoli, oameni și darurile bogațâlor, Cercând porțâle zdrobi-va a temniței iadului. Așe și dară a tot va veni lumină slobodă trup. Atunci svinților focul pre vinovaț vecinici va arde, Ascunsele fapte toate atunci tot însul va ... și scrâșnet dintelui ros. Fugi-va soarelui raza și a stelelor șireaguri, A tot ceri lucă s-a rumpe, și acea de aur lună. Văile nălța-va, dealuri de vârv gios le-a răsâpi-le. Nici-au mai fost nalt mortacilor sau greu ... Așe fântâni cu tot vor săca, ș-a părăului matce. Zbierători atunce groznic sunet bucinul va da din ceri, Lumii năvarnic rău rugind și osânde fiitoare. Ș-a tartĂ¡rului prăpaste va ivi pământul căscând ...
... plutești, Peste timp de astăzi și de altădată, Când bătea curată Inima în pieptul lumii românești. Că de-au fost păcate, lipsă de credință, Păs și neputință, Lifte peste lifte, unguri și tătari, Au mai fost și oameni, fost-au pământeni, Domnii și moșnenii, Drept-coborâtorii din legionari. Și-a mai fost stăpânul stâncilor cărunte, Bourul de munte, Străjuindu-și singur codrul la pripoare, Decebal voinicul, fiu de fiu localnic, Ridicându-și falnic Fruntea către oastea lor năvălitoare. Tu, ce pe sub malul negru de ruine Te frămânți în tine Năbușind avântul apei furioase, Și prefaci în trâmbă lucie de brumă Șipote de spumă, Ca să legeni raza stelelor sfioase, Tu mai speri că, poate, au să mai coboare Lungile ... apă din tine, Și să ți se-nchine, Și să-și lumineze fețele lor triste. Nu mai vin. Dar vremea, care schimbă toate, Multe vrea și poate, Multe le preface și le-ntinerește: Pune vis în codri, umbră în poiene, Doruri pe sub gene, Viers și bucurie pune-n tot ce crește. Salve, ție, apă binefăcătoare, Ce te-nalți spre soare Și