Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) MARI
Rezultatele 1331 - 1340 din aproximativ 1955 pentru (SE) MARI.
Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie
... am născut în niște zile când tâmpita burghezime, Din tejghea făcând tribună, legiune de coțcari, Pune-o talpă noroioasă pe popor și boierime;... Zile când se-mparte țara în călăi și în victime Și când steagul libertății e purtat de cârciumari. II Inimi reci ca vântul iernii, psalmodii pe-același metru ... — și puteți rămâne mute... Lara și Romeo vocea vor veni să-mi împrumute, Și cu dânșii pe-ai mei umeri aplecați ca niște îngeri Se vor smulge de pe buze-mi armonii muiate-n plângeri. Credeți oare că un cântec când din suflet se revarsă Se așteaptă să răsune printre suflete de morți? Credeți oare că o frunte când de foc ceresc e arsă Și străbate c-o scânteie l-ale ... veștede, purtate de răstriște prin noroi, Voi care-ați umblat pe uliți fără haine, fără pâine, Și v-ați dus prin ploi și zloată cum se duce câte-un câine, Ridicând în lupta vieții frunți semețe de eroi, Voi, nesiguri nici de astăzi și nesiguri nici de mâine, Voi puteți a ... Este o poemă-ntreagă să poți zice: ,,Am iubit". Voi ce-ați fost purtați pe aripi de-o cerească inspirare, Geniuri ce-mbrățișarăți toată-nvățătura ...
Gheorghe Asachi - Momița la bal masche
... și buruiene, Crocodili de pe la Nil Și tablo de Rafail. Iar apoi cel învățat, De un gust, de o capriță, Pentru sine-au cumpărat Mare, tânără momiță. Care-i zic orangutan Și-i de țărmul african. În cărți ziua îngropat Și-n negrală împlântat, După lucru-ostenitor Iubea șaga uneori ... amândoi. Filozoful intră-n sală Și momița cu-ndrăzneală, Ce cu grație cochetă Ține-n brâncă o lornetă. Aici află adunare, Mii lumini și vuiet mare, Sărituri, cacofonie, Grații date cu chirie. Fiecare, ca turbat, Intră unde-i îndesat; Unul altuia în pripă Sub nas, la ureche țipă; Multe masce sunt ... măreața ei vedere Pe toți umple de mirare, Încât sună întrebare Cine masca cea să fie? Și idei s-aud o mie. Cu respect unii se-nchin, Crezând că-i un prinț străin. Unul zice: L-am aflat, Il arăt a sale-odoare Al Ungariei magnat. Altu-apoi: O ... a lui vecin Că-i de Hina mandarin. Fiecare-au socotit Că pe mască au gâcit; Pre ea toți în giur urmează Și i se recomendează. Iată, pentru rande-vu I dă-actrița-un bile-du; Poliță i dă bancheriul Minunatul hap spițerul, C-un cuvânt, pe cea momiță Toți ...
... veselie, Cum datina-i de-a pururi pe la-mpărați să fie. Iar când, în zi de-a patra, zori dalbi se revărsară, La Volbură-mpăratul grăbește Fulger iară Și cere-al doilea lucru. Cu drag atunci se duce La masă-i împăratul; din masa, ce străluce D-arginturi și-adamante, un frâu de aur ia Și-l dă vorbind lui Fulger: Din ... dar Fulger simte pace: Râzând inelul trage și cruce cu el face Și-n clipă toată stava, ca marmura, stă-n loc Și nici nu se mai mișcă. Purtat de-acest noroc, Feciorul prinde frâul și-un cal din stavă-nfrâuă; Și-n cap de noapte pleacă, dar n-a ... a zis: Eu te-nțeleg Că ești voinic în fire, că ești fecior întreg, Dar timp e pentru fapta de-a treia; și se duce La masă-i împăratul; din masa, ce străluce D-arginturi și-adamante, fuior de aur ia Și-l dă vorbind lui Fulger: Când Lia ... Volbură grăbește! Blând Fulger ia fuiorul, cu drag la el privește Și iese din palută. Când nimeni n-a zărit, La Salba el
Mihai Eminescu - Asta vreu, dragul meu
... ncunună grațioasă Buclele-mi ce-n vânturi zbor? Â Nu, nu! Nu, nu! Â Ce vrei dară, dragă, tu? Poate roza cea tăcută Care dulce se sărută Cu fluturii râzători? Â Ba nu, nu: cununa-n laur, Cinsă-n aur, aur, aur, Atunci este un tezaur: Asta vreu, Dragul meu! Â ... plină, plină, C-o cântare metalină! Asta vreu, Dragul meu! Â Iubești poate pe Selene, Ca o candelă lucind, Când cu pasu-i lin, alene Se preumblă surâzând? Â Nu, nu! Nu, nu! Â Ce vrei dară, dragă, tu? Iubești poate alba zare Ce-o săgeată mândrul soare Peste câmpul înflorind ... Nu-mi mai trebe alba lună! Asta vreu, Dragul meu! Â Iubești patria-ți măreață Ce de glorii duce dor, Când în palida ei față Se deseamnă-un viitor? ÂNu, nu! Nu, nu! Ce vrei dară, dragă, tu? Poate visul mare, mare De mărire, răzbunare, Ce-l visează-a ei popor? Când în loc de glorii, laur, Mi-ar da aur, aur, aur, Atunci fi ...
... cântarea lumii, și ritmu-i bate des, Și veșnice cadențe din glasurile-i ies. E-ntâi sonorul cântec stăpânitor al mării, Ce-n ritmul grav se duce și vine-n largul zării. Pe inimă-mi pun mâna, de simt dureri ce bat Cu bucurii unite, un ritmu fermecat. Și-n mânî ...
... I, 16, 4 feb. 1912, p. 124—125. Pe un tablou al "Junimii" Am sub ochi tabloul comemorativ al "Junimii", o serie de capete care se etajează, o piramidă de efigii care se suprapun, o îngrozitoare hecatombă de decapitați, pe care cine știe ce erou sîngeros și plin de ironie și-a pierdut vremea să le ... cu încredere viitorul, un strugure monstruos făcut din boabe diferite atîrnă într-o ramă pe un fond negru de culoarea infinitului, o pleiadă de ambiții se înfățișează sub diverse măști, o vecinătate de necunoscuți se luminează de aureola acelor cîțiva fericiți ce-au izbutit să-și scoată capetele dincolo de negrul cerc pe care moartea îl ține, ca un clovn ... l lasă un ascuțiș pe o suprafață lucie, ca pe întinsul unor ape ce le-a sorbit focul lacomului soare, lăsînd să li se vadă tăinuitele prăpăstii și vulcane ce le ascundeau în fundul lor, călătoresc și mă mir cît de puține înălțimi au rămas, pe care să mă ... mai de aproape cerul. Ce curios și zbuciumat continent, ce amestec de linii mixte a lăsat linia orizontală a apelor reîntorcîndu- ...
Alecu Donici - Pietrenii și Bistrița
... ca viermele în hrean, Greu schimbă locul lui, unde au trăit an. Așadar, târgul tot, odat' s-au sfătuit Să deie jalobă la Bistrița cea mare, Prin care arătând dovezi lămuritoare De păgubirile ce mulți au suferit Și sufăr mai necontenit, Zicea: "Că pe Cuejdi, precum pe Bistrițoară*** Nici într-o ...
Gheorghe Asachi - Lacul lui Ovid
... a Pontului pământ, Care peste luciul mărei și câmpii întins domnează, Călătoriul de departe vede un albit mormânt Ce în toată dimineața de Apolon se urează. Acolo mai îmblânzite parcă gem a mării unde, Și eco din departare cu un sunet trist răspunde. Aici fulgerul puternic a ... pe-a sa fiie, pe duioasa lui soție. Deseori din sânul mărei, ce de patrie-l departa, Raza dulce-a mângâierei se părea cum că-i răsare, Și-n noian ținându-și ochii dorul său îi arata Cu vântrele-naripate venind vasul de iertare. Dar acel semn ... Ochii săi de-un râu de lacrimi, inima de-amărăciune! După ce apoi cu ziua și speranța i-a pierit, La locașul singuratic se-nturna întru durere; Aici muzile-ndurate poetului favorit Aduceau din Elecona balsame de mângâiere, Și-atunce-a sale versuri răsunau atât duioase, Încât ...
... învățați Îi criticau de moarte: — Uitați-vă, boi lăudați! Vedeți — ziceau — neghiobii, un car nu știu să poarte, Ia uite la Boțolan! Se târâie ca broasca... Ia vezi alde Prian În jug cum tot se lasă; Ar vrea din el să iasă. O, Doamne! Și ce boi! Cu ce renume mare! Mai bine ar căra gunoi, Sau ar ședea la bragă, pe somn și pe mâncare... Ia să ne vadă și pe noi!.. Cu-așa ocări ... lasă; Apoi, de la o culme, la stânga-n loc cârmesc, O culcă drept pe fugă, cât le lua piciorul, Răstoarnă oalele... și în râpă se opresc... Încât neguțătorul, Cu mâinile crucișe, la hârburi se uita Și foarte greu ofta. Eu nu știu cum s-a întâmplat, Țiu mult cu viitorul, Căci de trecut m-am săturat Și ...
Titu Maiorescu - Poeți și critici
... atrăgea luarea-aminte a publicului, Șerbănescu, Petrino, Matilda Cugler, Bodnărescu erau aprețiați. În proză - cu împotrivire energică în contra pedantismului Ciparo-Barnuțio-Pumnian - se cerea limba firească a poporului român, iubire de adevăr și cunoștință de cauză; din proza curat literară se relevau Alecsandri, Iacob Negruzzi, Gane; din proza științifică, între altele, primele încercări ale d-lor P. P. Carp, Lambrior, Th. Rosetti, Xenopol, chiar și ale ... vor putea lipsi uneori din o aprețiare a operelor celor mai bune; fără îndoială, în mijlocul unei activități critice pentru răspândirea lucrărilor sănătoase se va simți pe ici, pe colea și necesitatea unei loviri directe în contra nulităților, care se amestecă fără nici o chemare în ale literaturei: un energic "în lături!" va trebui dar din când în când să fie rostit în orice mișcare ... a cetit o dată critica lui Voltaire în contra dramelor "barbare" ale lui Shakespeare va sta totdeauna pe gânduri când va mai vedea poeții apucându-se de meseria criticei și nu se va găsi liniștit prin dramele criticului Lessing. Și, în adevăr, între natura poetului și natura criticului este o incompatibilitate radicală. Poetul este mai întâi de ...
George Topîrceanu - Balada unei stele mici
... stele mici de George Topîrceanu Ții minte tu, iubita mea, O noapte de argint în care Mi-ai arătat pe cer o stea Din Carul mare? Cu fața-n sus, spre Dumnezeu Lăsându-ți capul să se culce Pe brațul meu Te legănam, povară dulce Deasupra noastră, un castan Cu frunze pudic răsfirate Pentru-a servi de paravan Iubirilor nevinovate ... Să-mi cânți o odă. De când poeții s-au prostit Amorul nu mai e la modă. Oricum, voi sunteți prea mărunți Și eu prea mare … N-ar fi mai bine să renunți Și să vă duceți la culcare? Că nu există pe pământ Mai venerabilă manie Decât – sub ...