Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE OM
Rezultatele 1321 - 1330 din aproximativ 1734 pentru DE OM.
George Coșbuc - Poet și critic
... George Coşbuc - Poet şi critic Poet și critic de George Coșbuc —"Ce știu nu vreau să țin secret— Te rog să lași în pace muza, Căci tu ești cel mâi prost poet În ... nici nu știi măcar să-i furi!" Dar n-a sfârșit, căci Dionis, Ca un al doilea Ajax mitic, A râs de furie și-a-nchis În turn pe critic. P-un biet Omer îl poți nega; Dar când e prinț, e altceva. Orice poet ... era silit Mereu s-asculte Toți iambii despre cari a zis Că-s cei mai proști din câți s-au scris. Din zori de zi un sclav îi sta La cap, citind până-ndeseară; Așa și ieri, și azi așa Și mâine iară. Și tot tavanul era scris Cu ... laude-mi spun toți Zoilii. Să vezi! Eu cred că fac acum Mai buni dactilii. N-am nici un vers pocit și rău, Și-aș vrea s-aud cuvântul tău!" Și de pe sul, cu mult avânt, Ies odele, încet, cu-ncetul. Olimpic și cu glasul sfânt Citea poetul. Curtenii, transportați, răspund: —"Ce-artistic, ah! și ...
Anton Pann - Cine știe carte are patru ochi
... Anton Pann - Cine ştie carte are patru ochi Cine știe carte are patru ochi de Anton Pann Un țăran tot auzind Pe unii, alții vorbind: Cîți știu carte și citesc Cu patru ochi să numesc", A plecat la ... putea să citești. El prin ei cum s-a uitat A zis : -Geabă mi le-ai dat, Că nu poci citi de loc; Să vede că n-am noroc. Boltașul, privind la el, I-a zis : -Eu mai am un fel Și crez c-o ... căznesti Pentru întîi să citești?" -Vezi bine a răspuns el, D-aceea venii c-un miel, Că d-aș ști eu să citesc, De aștea ce-mi trebuiesc? Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ...
Mihail Kogălniceanu - Dorințele partidei naționale în Moldova
... fără nici o judecată asupra multora din iscălitorii acestei nevinovate petiții, au revoltat toate inimile; ele sunt prea cunoscute spre a avea trebuință de a se înșira din nou. Curțile de Constantinopol și de Sankt-Petersburg, voind a cerceta starea lucrurilor din Principate și reformele de care au neapărată trebuință, au rânduit la fața locului ca comisari împărătești pe EE. LL Talaat Efendi și Duhamel. De la 1 april și până acum, sfârșitul lui august, în toate tristele împrejurări ce au înconjurat țara, moldovenii au răbdat cu cea mai mare resignație ... cele mai barbare, strămoșii lor n-au cugetat măcar. O țară întreagă este lăsată în libera și neîngrădita urgie a unui domn îmbătat de pofta răzbunării, aprins de setea de a desființa tot ce mai este bărbat de cinste și de bine, tot ce mai are curaj de a protesta în contra răului. Toate armele, toate mijloacele îi sunt bune, numai să poată ajunge la scop. Spaima, pedepsele, lovirea libertății și ... prietenească și luările aminte ce Puterile au unele pentru altele [3] sunt întemeiate și toate celelalte tratate încheiate între Rusia și Turcia pentru Principate. Tratatul
Mihail Kogălniceanu - Bătălia de la Războieni și pricinile ei, 26 iulie 1476
... planurile sale de izbândă, el hotărî să se folosească de prilejul războiului ce era atunce între Moldavia și Valahia și, dar, ca aliat al acestuia de pe urmă principat, el porni război asupra țării noastre. La sfârșitul anului 1474, o sută douăzeci de mii de turci, afară de urdia tătarilor și de oștile muntenești, sub povața lui Hadim Suleiman pașa, beglerbeg de Rumelia, după mărturisirea domnului de Hammer, cel mai bun general de atunce al Imperiei otomane, intrară pentru întâiași dată în Moldavia. Ștefan cel Mare, simțind că nu va putea birui un asemene vrăjmaș înfricoșat decât prin ... sus de Vaslui, la Podul Înalt; pe care i-au biruit Ștefan vodă nu așa cu vitejia cum cu meșterșugul, că întâi au fost învățat de au fost pârjolit iarba peste tot locul de au slăbit caii turcilor cei gingași, și apoi, agiutând și puterea cea dumnezăiască, cum să vrea tocmi voia lui Dumnăzău cu a oamenilor; așea i-au cuprins pe turci o negură cât nu se vedea unul cu altul, și ... petrecere în tabia otomană, încât se întoarseră în Polonia de-abia după un an, când toate erau trecute. Mohamed II, fără a băga de
Alecu Russo - Iașii și locuitorii lui în 1840
... ca și la izvor, și se întinde până în mahalaua zisă a Tătărașilor, unde orașul se oprește deodată, lângă o râpă adâncă, străbătută de o ață de apă gălbie și murdară, deseori secată. Nimic mai pitoresc primăvara decât priveliștea pe care o înfățișează de departe acest Tătăraș, faimos între toate mahalalele orașului, din pricini pe care nu-i nevoie să le mai înșirăm aici. Grămezi de căsuțe albe și cochete stau împrăștiate ici și colo, înconjurate de pajiști verzi, de grădini, de arbori; câteva biserici contrastând cu micimea căsuțelor înalță cruci argintii; și deasupra crestei dimpotrivă un tufiș de copaci pe verdele câmpului stăpânește totul. Dacă ar fi o punte de sârmă peste râpă, ar fi Friburgul din partea de miazănoapte, fără sălbatica și limpedea Sarină. Orice iluzie însă încetează pe dată ce încerci a intra în dedalul acelor așa-zise străzi... Iașii ... îi zice pielea dracului , lipit de trup, cu cușma blănită de osebite forme, cu cei doi zulufi indispensabili coborând în lungul tâmplelor și încurcându-se de
... ce faci tu, Pepeleo? Tânăr, hai? De mii de ani tot tânăr te văd eu, Pare-mi că dai pe obraz cu roș după moda de astăzi, Altfel nu-nțeleg cum tânăr de-o mie de evi ești. Â Taci, moșnege făr- de obraz, te du, te trezește... Vezi în ce stare te afli, coroana îți stă pe-o ureche Și cu veselia ta proastă lumea ruini tu ... nu făcuse șosea cumsecade pe câmpii albaștri Și se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrânul. Mai că era să-i rămâie ciubotele-n glodul de nouri. Hei, ce-i pasă! El norii frământă jucând mocăneasca Și pe-un vânt l-apucă de cap, făcându-i morișcă. Se tăvălea peste cap și, pișcat de-un purec de fulger, Se scărpina de-un șir de păduri ca de-un gard de răchită. Norii roșesc de rușine și fug iar vântul se culcă Între codri și munți... Uraganul mahmur poticnește Spre castelul de stânci, ce-și deschide uriașa lui poartă, Spre-a-l primi pe bolnavul bătrân în surele hale. El își ia coroana din cap ... sânu-i dezmiardă Cu tot aurul razelor lui. La pământ se mai uită... Florile toate ridică la el cochetele capuri Copilăroase și ochii lor plini ...
Vasile Alecsandri - Muntele de foc
... Vasile Alecsandri - Muntele de foc Muntele de foc [1] de Vasile Alecsandri Legendă din Munții Apenini Pe cei munți pustii, sălbatici, Din Lombardo-Veneție, Unde noaptea în orgie S-adun demonii lunatici, Hoți de moarte doisprezece Stau în rond sub vântul rece Care șuieră și trece! Focul cerului s-aprinde, Urmărit de groaznic tunet, Și al munților răsunet Printre văi adânci se-ntinde. Hoții râd cu voie bună. Șeful lor, purtând cunună, Cântă astfel în furtună: Varsă ... al lui suflet se-ntărește! Tremure-se tot în lume Cât va fierbe sânge-n mine! Facă-și cruce și se-nchine Cel ce-aude de-al meu nume. Eu sunt brațul care frânge! Eu sunt ochiul ce nu plânge! Eu sunt gura ce bea sânge! Abia zice, și deodată Cade ... cerului săgeată!... De-atunci mii de focurele, Limbi de pară albăstrele, Ard pe locurile-acele! Note ↑ În Munții Apenini, între Giogo și Filigare, aproape de satul Petra Mala, există un fenomen vulcanic foarte curios de observat. Pe suprafața vârfului unui deal, numit Munte de foc, ies din pământ nenumărate limbi de foc care ard necontenit, răspândind noaptea lumini fantastice pe stâncile și pădurile
Dimitrie Bolintineanu - Lăutarul (Bolintineanu)
... Dimitrie Bolintineanu - Lăutarul (Bolintineanu) Lăutarul de Dimitrie Bolintineanu Într-o noapte furtunoasă Prințul cu-ai săi cavaleri Într-o sală luminoasă Se-mbătau de dulci plăceri. Cupele de aur sună, Candelele strălucesc; A plăcerilor cunună Damele drag o-mpletesc. Noaptea este foarte rece; Iar afară-un călător Prin furtuna nopții trece ... Cântă nouă, lăutare, Tu, ce-n lume ai născut Pentru-a noastră desfătare, Pentru-al nostru trai plăcut!" Lăutarul, cu mândrie, Sparge harpa de pământ. — ,,Pentru inimi de robie Nu voi, doamne, eu să cânt! Dacă cânturile mele June suflete răpesc, Ale voastre inimi rele, Inimi moarte, nu-nfloresc. Astfel vântul dezvelește Cu ... loc dispare; Dar prin vânturi care gem, Oaspeții, cu-nfiorare, Auziră ăst blestem: ,,Voi, ce tartĂ¡rul v-a revărsat În nopți fatale de voluptate Cu nori de crime și de păcate Pe fața lumii ce-ați insultat; Voi, ce dați moartea chiar în amor Ca șerpi ce-n ora lor de-nrodire, De voluptate și fericire, Turbați omoară complicii Ior; Voi, ce cu hulă la cei mai tari Târâți josita voastră cerbice, Și pentru omul cel neferice Aveți ...
Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie
... citirea venise dimpreună cu Alexandru până la Ivantie împărat, unde zice: "Mira tebe brate" (slavonă: pace ție frate) ș. c. l. Nu mă putui dezlipi de acolo ascultând descrierea acelui loc plin de răcoare, de verdeață și adăpat de fântâni cu apă vie. A trebuit să tacă acel om minunat pentru mine (vizitiul, zic) ca să fug și eu d-acolo. Am ... sfânta Veniți să mă veselesc... Când n-are cineva ce să spuie, când capul îi e sec și inima rece, atunci poate alerga la dușii de pe lume, să vorbească de muze, de Olimp, de Apolon, de Cerber, de Pluton, să grămădească vorbe d-alde astea câte voiește, că potrivește și versul și seamănă și a poet. Bieții conșcolarii mei râdeau de ... știu de era firească sau câștigată din limba grecească. Cu intrarea în școala românească, slavă Domnului că m-am dres, pentru că eram prea fricos de râsul dracilor de băieți. P-atunci să mă fi pus cineva din câți zic ca să scrie românul cum pronunță, p-atunci, zic, să mă fi pus să ... acuma nainte Întru dulcea a ta viață Cântărețu-i plin ...
George Topîrceanu - Eminescu și epigonii lui
... figuri și întorsături de cuvinte până la saturație. Aceasta se datorește tocmai unora dintre admiratorii lui entuziaști, care nu s-au mulțumit să-l admire de la distanță, ci s-au apropiat să-l pipăie, să se frece bine de el, pentru propriul lor lustru. Se știe cum a început infamia. A apărut întâi un volum timid de „postumeâ€� — adică poezii definitive care nu au fost publicate de poet în timpul vieții lui... Noi ne revoltam atunci că se dau drept „poezii postume de Eminescuâ€� și se pun la îndemâna publicului mare niște bucăți de versuri pe care Eminescu însuși le condamnase. Acele bucăți nu trebuiau să servească decât cercetătorilor speciali, pentru lămurirea personalității artistice și sufletești a poetului ... el, bruioane, note, eboșuri, simple aruncături pe hârtie, la un loc cu poeziile clasice care i-au făcut gloria. Ni se dă drept „roman de Eminescuâ€� o lungă bucată de proză, scrisă în adolescență, plină de naivități, greșeli de limbă și ardelenisme, din care el de asemenea a utilizat o bună parte. Se publică acest material literar, pe care poetul, deși ar fi avut destulă vreme, n-a ...
Alexandru Odobescu - Doamna Chiajna
... pe scaunul domniei, în mijlocul tăriei sale; deci toată măreața pompă a unei domnești înmormântări umplu târgul, la a sa pristăvire, de o jale adâncă și-ngrijată. Noua Curte domnească din București, clădită printre sălciile de pe malul stâng al Dâmboviței și-nconjurată de țepene ziduri cu creste-nalte și cu înguste ferestrui de meterez, era plină de o gloată posomorâtă, pe care abia o ținea în strună un șirag îndesat de dorobanți și de aprozi. Sus în casele domnești, al căror lat acoperiș de șindrilă se-ntindea jur-împrejur cu ștreșine largi și revărsate, stau adunați, cu o cucernică smerenie, împrejurul trupului împodobit al răposatului, toate căpeteniile țării. Preoții ... Aolău! vai de biată moșie, dac-o fi să-i meargă toată seama șoldâș, ca Făt-Frumos ăl ghebos! Dar tacă-ți gura, nu vorbi de pomană, jupaniță, că doar nu vom rămânea, sărac de noi, râsul lumii, că adică nu s-a mai aflat dintre noi altul mai vrednic de domnie decât ăst pitic slut și șchiop! Râseră boierii cu hohote; dar Chiajna, turbată de mânie, smulse c-o mână vârtoasă ...