Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I
Rezultatele 1321 - 1330 din aproximativ 2873 pentru ��N��I.
Ion Luca Caragiale - Teatrul național
... în activitate nu mai este. Și despre ce vorbesc? cu ce se ocupă? Răsfoiți gazetele de vro două săptămâni încoace: “Aflăm că Direcțiunea teatrelor n-a angajat, pentru viitoarea stagiune, pe d. A., comic eminent și destul de cunoscut publicului. Foarte rău; pe această cale rău ... și alții, tot de aceeași valoare, dacă nu mai mare, și se mulțumesc cu situațiunea legală și cu partea regulată de societari. Așa, d-nul I. , d-nul N. etc.â€� Și de acest fel, zecimi de notițe intermitente, din care răsuflă orice-ați pofti, afară de iubirea de teatru și de interesul neinteresat ... pe gustul cutărui membru din comitet, ori d-lui director, supărați câteva minute; înalță la ceruri pe comicul A., deși toată iarna nu i-au dăruit două rânduri de meritată laudă, numai așa, ca să mai bată în cei de la teatru; s-amestecă în amănuntele bugetare, care privesc ... teatrală, merg până a destăinui cazuri regretabile, e drept, dar care privesc numai și numai disciplina și poliția internă a teatrului. N ...
George Coșbuc - Povestea cântării
... largile lumi ale zării, Prin taina cea sfânt-a cântării Și, singur, pe vremea-nnoptării M-opresc pe-o colină și cânt. Și-n urmă-mi pădurile cântă Cu freamăt de doină, cu șoapte, Iar uneori până-n pământ Cu șuier de crivăț -prin noapte." —"Dar care ți-e veșnica țintă De-alergi, călătorule nor?" —"Ascult și eu vântul prin vale ... cale Tovarăși, începem în cor Cântarea ce vântul ne-o cântă: Cu murmur prin noaptea cu lună, Cu vuiet de aripi în zbor Și trăsnete-n zi de furtună." —"Ai poate pe dealuri vro țintă De-alergi tu, drumețe pârîu?" —"Țin ochii la norul din zare Să-nvăț aiurata ... de-a lungul câmpiei În goana mea fără de frâu Sălbatecul cânt al mâniei." —"Tu singur ești fără de țintă, Poete, și-n gânduri mereu?" —"Ascult cum își freamătă cântul Pădurea, pârîul și vântul; E cerul al meu și pământul, Și cânt, ca și ele, și eu ...
Ion Luca Caragiale - Un nou plagiat Zola
... ce zgomot de ciocane și de nicovală! ce gesturi zbuciumate! ce năprasnice opinteli! sudoarea curgea de pe fruntea încrețită a Maestrului, și brațele-i răsuceau metalul cald, pe când picioarele i se-nglodau în vrafuri de documente îngrămădite... Pe când această viziune ne umplea ochii de admirație, de groază, aproape de milă, d. Zola, așezat frumușel ... și cu un mitropolit răufăcător: un biet autor modest și obscur, când imitează câteva șiruri, e pierdut; Zola ia cu lopata de unde apucă, și-i merge bine; un popă de sat, dacă ar ciupi din beteala de metal prost a unei icoane, ar înfunda, ras și tuns, pușcăria ... pe î.p. sfinția-sa, după nenumărate clasice plagiaturi, nici sinod, nici guvern, nici vodă n-ar avea de unde să-l apuce, cu toată barba-i cea lungă. Dacă toată lumea — și cea “burghezăâ€� și cea “nouăâ€� — ține și cu Zola și cu mitropolitul: cât i-ai prinde, n
... ce mor pe crengi uitate, Pătrunde pretutindeni parc-ar voi să spuie Că se petrece-o taină în vechile palate, Dar taina ce-o păstrează n-o spune nimănuie. Chemat de-a ior mireasmă, Hamlet în neagra-i mantă Coboară între ele, vrînd una să-și culeagă — Ce albă și frumoasă e blonda lui amantă — Și brațul lui tresare, simțind cît ... ca niște stropi de sînge, Căzură deodată pe mîinile lui pale. Și tot mai mari, mai dese, porniră ca să cadă... Dar el fugea, și-n
Ștefan Octavian Iosif - Un vis
... Ştefan Octavian Iosif - Un vis Iubesc cum încă om pe lume N-a fost în stare să iubească. Iubita mea e sfântă, mare, Dar nu-i ființă pământească. Iubesc o zeie exilată Din cer, și-n veci o voi iubi: E libertatea. Dar, durere! În vis numai o pot zări. În versurile mele însă Mi-apare falnica iubită. Chiar astă-noapte ... a fost cu mine Într-o grădină înflorită. Îngenunchind i-am spus iubirea-mi Și m-am plecat să rup o floare Ca să i-o dau — o mică jertfă... Atunci — cu spada sclipitoare -- La spate-mi apăru călăul, Și capul meu căzu trunchiat... În mâini chiar îmi ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Un vis
... S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Un vis Iubesc cum încă om pe lume N-a fost în stare să iubească. Iubita mea e sfântă, mare, Dar nu-i ființă pământească. Iubesc o zeie exilată Din cer, și-n veci o voi iubi: E libertatea. Dar, durere! În vis numai o pot zări. În versurile mele însă Mi-apare falnica iubită. Chiar astă-noapte ... a fost cu mine Într-o grădină înflorită. Îngenunchind i-am spus iubirea-mi Și m-am plecat să rup o floare Ca să i-o dau — o mică jertfă... Atunci — cu spada sclipitoare -- La spate-mi apăru călăul, Și capul meu căzu trunchiat... În mâini chiar îmi ...
Dimitrie Anghel - Toamna (Anghel)
... Dimitrie Anghel - Toamna (Anghel) Toamna de Dimitrie Anghel Vara s-a dus... Palid, și fără vlagă, moare Colo-n apus, Mâhnitul soare... Pustii sunt toate... Când vine toamna cu vălu-i alb de brumă, Holdele-s moarte, Pădurea-i goală, izvoru-n maluri jalnic sună... S-a stins farmecul nopții... Nu mai răsare luna-n
Alexandru Odobescu - Pseudo-Kynegetikos
... să citesc eu, în manuscript, cartea românească ce tu ai compus sub titlul de Manualul vânătorului și, după citire, să-mi și dau părerea asupră-i. Pentru atâta încredere, nu am cum să-ți mulțumesc; dar, teamă-mi e că, acordându-mi mie o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine, o, iscusite vânătorule! Oare nu știai, sau că ai uitat, cum că la vânătorie, ca și la multe altele, eu mă ... În cartea-ți plină de reguli tehnice și de învățături doctrinarii, tu vorbești, amice, cu despreț superb despre toate acele petreceri cinegetice, în care vânătorul n-are nevoie să umble pe jos, să caute vânatul ajutat de câinele său și să lovească fiara sau pasărea în fugă ori în zbor. Nu ... mi-a plăcut vreo vânătoare, apoi a fost tocmai din acelea în care picioarele și mâinile au mai puțin de lucrat. Și-n adevăr, să ședem strâmb și să judecăm drept: oare ce desfătare vânătorească mai deplină, mai nețărmurită, mai senină și mai legănată în dulci și duioase ... pe lume decât aceea care o gustă cineva când, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme? Dinainte- ...
... și câți prunci Au rămas orfani de-atunci! Dar când stai să te gândești, Toate cele pământești Sunt ca umbra norilor, Ca mireasma florilor. Nu-i mirare că, de-atunci, Au crescut sărmanii prunci Și văd încă soarele Toate văduvioarele... Doar pe morții din război Putreziți în vânt și-n ploi N-are cine-i
Mihai Eminescu - Freamăt de codru
... ramuri a ei unde, Ea în valuri sperioase Se azvârle. Cucul cântă, mierle, presuri - Cine știe să le-asculte? Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Și vorbesc cu-atât de multe Înțelesuri. Cucu-ntreabă: - "Unde-i sora Viselor noastre de vară? Mlădioasă și iubită, Cu privirea ostenită, Ca o zână să răsară Tuturora." Teiul vechi un ram întins-a, Ea ... tânăr vânt să-și deie Și de brațe-n sus s-o ieie, Iară florile să ploaie Peste dânsa. Se întreabă trist isvorul - "Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul?" Am răspuns: - "Pădure dragă, Eu nu vine, nu mai vine! Singuri, voi, stejari, rămâneți De ...
Petre Ispirescu - Înșir-te mărgăritari
... sa. Ba, c-o fi; ba, că n-o fi. Între acestea iată că sosi și fiul de boier. Țiganca îi ieși înainte, și arătându-i ciurul cu cățeii, îi zise: - Iată ce pricopseală îți făcu nevasta ce ți-ai ales. Bine că ți-a dat Dumnezeu în gând ... mândrețe de meri? Nu, vezi, tu, că sunt de poveste? Cine mai are asemenea meri? - Fie, mie mi-a venit așa, ca să-i tai; că tu de nu-i vei tăia, eu nu mai mănânc pâine și sare cu tine pe un taler. Și neputându-se cotorosi de dânsa, fiul de boier puse de ... îndestula de o așa frumusețe, de te-ai uita nu știu cât? Procleta le puse gând rău, și tot plănuia, cum ar face ca să-i răpuie. Într-acestea venea lume după lume de se uita la dânșii. Din toți privitorii o babă bătrână, mai pricepută, dorind și ea să-i ... cu un grai duios. Cum văzură copiii aceste lucruri, odată se repeziră la dânsele; și fata puse mâna pe furcă, iar băiatul pe toiag. Luându-i ...