Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��I
Rezultatele 1321 - 1330 din aproximativ 3413 pentru ��I.
Mihai Eminescu - Sonete (Eminescu)
... Mihai Eminescu - Sonete (Eminescu) Sonete de Mihai Eminescu I Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gîndești la viața toată ...
Mihai Eminescu - Venere și Madonă
... pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Și-am făcut ... bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat, Ș-am zvârlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. Ți-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie ... suflet era sânt ca rugăciunea, Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! * Plângi, copilă ... frânge apostat-inima mea? La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adânci ca marea, Și sărut a tale mâne, și-i întreb de poți ierta. Șterge-ți ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă și nedreaptă, fără razim ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect
... clopotnița cea mare, în care până astăzi sunt cinci clopote din deosebite timpuri. Pe urmă, a luat și vătavul arma, și acolo unde i-a lovit aruncătura se așeză poarta mănăstirii. În sfârșit, a tras și Ștefan cel Mare cu arcul și "unde i-a ajuns segeata, acolo a făcut pristolul în altar, și este mult loc de unde au tras până în mănăstire", zice ... sfeșnicele și celelalte lucruri de spijă, spre a face clopotul mai mare [1]. Spre vecinică aducere-aminte, Ștefan lăsă în mănăstire arcul care-i slujise de plan, împreună cu un pahar de iaspis din care domnul obicinuia să beie apă în vremea războaielor. Acel arc, care, zice Neculce, se ... adevăr, se aflau într-un turn tare din zid, pe care călugării nevoind a-l da de bunăvoie, joimirii, spre a-i sili la aceasta, puseră foc mănăstirii. Egumenul, văzând biserica în primejdie, le deschise ușile turnului, cu condiție că vor stinge focul. "Atunce îndată, zice Neculce ...
Mihail Kogălniceanu - Introducție la "Dacia literară"
... Z. Carcalechi, în Buda, cercă pentru a doua oară o asemene întreprindere, dar și aceasta fu în zadar. În sfârșit, la 1827, dl I. Eliad vru și ar fi putut, pe o scară mult mai mare, să isprăvească aceea ce Racocea și Carcalechi nu putură face. Ocârmuirea de atunce ... gazete românești. Numai doi oameni nu pierdură curajul, ci așteptară toate de la vreme și de la împrejurări. Aceștii fură dl aga Asachi și dl I. Eliad; unul în Moldavia, altul în Valahia păstrau în inima lor focul luminător al științelor. Așteptarea lor nu fu înșelată. Împrejurări cunoscute de toți le ... astăzi; celelalte au pierit sau din nepăsarea lor, sau din vina altora. Cele mai bune foi ce avem astăzi sunt: Curierul românesc , sub redacția dlui I. Eliad, Foaia inimii a dlui Bariț și Albina românească , care, în anul acesta mai ales, au dobândit îmbunătățiri simțitoare. Însă, afară de politică ...
Mihail Kogălniceanu - Un vis al lui Petru Rareș
... Acesta nu era de față la Adunare. Nefiind bogat, el se îndeletnicea cu speculația peștelui, ce se zicea pe atunce la moldoveni măjărie, de unde i s-a dat și porecla de Majă. Tocmai în vremea alegerii, el era dus la Galați cu măjile sale, ca să prindă pește ... a doua zi dimineața, el a spus visul ce a avut argaților de la care; unul din aceștia, vrând să i-l tălmăcească, i-a zis: — Bun vis ai visat, jupâne, că, cum om sosi la Iași și la Suceava, cum om vinde peștele tot. Când ... se cobora în vadul Docolinei, unde atunce nu era pod, iată l-au întâmpinat și slujitorii trimiși de la Suceava; și, începând a i se închina și a-l ura de domn Moldaviei, l-au îmbrăcat cu scumpele haine ce aduseseră cu dânșii. Noul voievod, atunce, zâmbind ...
... Apostrof de Miron Costin 1673 Cine-și face zid de pace, turnuri de frăție Duce viiață fără greață într-a sa bogăție. Că-i mai bună dimpreună viiața cea frățească Decâtu râcă, care strică oaste vitejească. Cine-i bogat de-avere pre lume-n tot omul, De nu v-avea-ntru sine locuindu pre Domnulu, Acela de-avuție sațiu nu mai vede. De ... da toată lumea, elu totu nu să-ncrede. Și de câtu multu strânge, mai multu să lărgește Și tot deșertu să vede-ntr-averea ce-i crește. Deci nime-ntr-avere să nu să gândească. Că va putea să să-mple, să să odihnească. Iară-ntr-a cărui sufletu ...
Multatuli - Cîntecul lui Sa%C3%AFdjah
... nu voi auzi. Eu nu știu unde am să mor. Văzui mort pe Pa-lisus, El s-a fost stins de bătrînețe, Albite-i erau pletele. De voi muri bătrîn, cu plete albe, Veni-vor bocitoarele În jurul meu; Mă vor boci ca bocitoarele Pe Pa-lisus, și toți ... voi auzi. Eu nu știu unde am să mor, Văzui atîția morți în satul meu: I-a-nveșmîntat în haine albe Și-apoi i-au coborît în groapă. De voi muri acasă și m-or îngropa La capul satului, spre răsărit, pe deal, Acolo unde iarba crește-naltă, Adinda ...
Nicolae Nicoleanu - Dor și jale
... culcă desolat, desmoștenit, Și pe care umbra nopții nu se 'ntinde, nu se lasă, De cât numai ca s'adormă desperarea, ce te apasă... Nu-i așa că, plin de jale și cu ochii la pămînt, Simți, că patria e 'n ceruri, libertatea într'un mormînt? Și când obosit de lume ... mișcă, nici un suflet nu vorbesce, Că nu vezi măcar o cruce sau o palidă lumină, Priveghind în miezul nopții pe o eroică ruină... Nu-i așa, că simți cu lacrămi, plecând fruntea 'la pămînt, Că mărirea este în ceruri și virtutea într'un mormînt?! Tote trec, tote se schimbă; ziua ... Și din culmea ridicată, unde ochiul se opresce, Aud Oltul cum suspină și Dunărea cum mugesce... Însă unde sînt eroii și valorea lor divină? Unde-i vechea libertate? unde-i fala de regină? Ș'acel piept, ș'acea virtute, ș'acel sânge strămoșesc, Ce dau cerului, naturei, corp și suflet românesc? Au perit, s'au ...
Nicolaus Olahus - La moartea fratelui meu Matei
... mă silește să-ncep versul cu ritm dureros. Căci chinuit fără preget eu sunt de-o cumplită restriște, Iar al meu cuget bolnav de toropeală-i cuprins. O jumătate din sufletul meu de destin fu răpită, Cealaltă, care-a rămas, zace-n cumplite dureri. Spuneți de ce, Ursitoare, voi ... mormintele triste răpește-ale pruncilor trupuri, De prin ai mamelor ochi lacrimi amare storcând, Iar pe băieții care anii-și plinesc în zadar, tot ea-i fură Și îi silește-a porni - cruda! - spre negrul Tartar. Și, de îndată ce vârsta-nflorit-a sosit, ne-amenință. Numaidecât ... poate mai sigur a fi. Nu e nimica statornic în vârstele noastre, și trainic N-are nimica în el traiul fragil ce ni-i dat. Soartă haină, ce nu poți să fii niciodată-mblânzită, Spune: de ce-mi împletești viața cu-atâtea restriști? Au nu ți-a fost ... braț să năruiești orișice? Până și propriu-mi neam tu l-ai întinat prin o moarte Și din familia mea tu mi-ai luat ce-i mai scump. El a supus nesfârșita Libie, Galia mândră, El, Europei străpân, Asia va cuceri. Dacă tu azi vei cânta cumplitele lupte-a ...
... Panait Cerna - Închinare Închinare de Panait Cerna Viața literară și artistică, I, nr 15, 22 aprilie 1907 Când se-nsenina cerul, cu mii de stele-n față, Nemărginirea mării în raze se răsfață; Iar când își pune ... slava un obrăzar de nori, Pe mare cade noapte, iar vântul dă fiori ... Și lacrimile slăvii, și fulgerele-i toate Ea le primește-n sânu-i ce plânge și se zbate, ...Iubito! Astfel viața-mi legată-i de a ta, Din cea dintâi clipita de-nfioarare-a mea ... Zâmbești? Pe chipu-mi cade o rază fericită... Urăști? Îndrept ...
Panait Cerna - Floare și genune
... rutină, Cu inima-necată de suspin Nebuni și orbi! De teama unui spin, Lăsăm să moară roza pe tulpină... Noi preamărim umana înțelepciune Și care-i rodul?... Făurim Atâtea umbre și-ntrebări nebune, Prin care-a vieții spaimă o mărim: Ce-i moartea? Pentru ce împărățește? Ce ne așteaptă mâine? Mai târziu? Ce-i taina care pururi izvorăște De dincolo de leagăn și sicriu? Și astfel viața ni se risipește; În mâna care tremură de teamă, Paharul darului ceresc ... drag! Când voi păli de jale, Străbate-mi gândul cu mireasma ta; Când inima va tremura în cale, Înclină-te, tovarășe, spre ea Și spune-i taina fericirii tale... Învață-mă disprețul de primejdii, Și voi aprinde candela nădejdii, Pe marginea mormintelor flămânde; Dă-mi tu un cer spre care să ...