Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN EA
Rezultatele 1311 - 1320 din aproximativ 2045 pentru DIN EA.
... Căpitan râmlean, [3] Că mi se ivește, Pe mal se oprește, Cu Cerna grăiește: ,,Neră limpezie, Stai de-mi spune mie Despre trei surori Plecate din zori." ,,Sora cea mai mare S-a dus către mare Pe Dunăre-n jos La un plai frumos. Sora cea mezină S-a ... stâncă La umbră adâncă". Ercul Erculean, Căpitan râmlean, Își repede calul De răsună malul, Ș-ajunge-ntr-un zbor La stânca cu dor. ,,Ieși, fată, din piatră Să te văd odată!" ,,Cum să ies din piatră, Că sunt goală toată Și mă tem de soare... Nu m-a soarbe oare?" ,,Să n-ai nici o frică, Fată sălbățică ... și de soare, De-a lor sărutare." ,,Bădiță, bădiță, De-ți sunt drăguliță, Soție de vrei, De vrei să mă iei, Mă scoate din stâncă, Din umbră adâncă, Să-ți ies la lumină Cu inima plină." Ercul Erculean, Căpitan râmlean, Calcă peste piatră Și iată că-ndată Lumii se arată O ... Dacia, pe când băile astăzi cunoscute sub numele de Mihadia purtau numirea latină de: Pontes Herculi și ad media acquae sacrae . Chiar acum încă unul din
Ștefan Octavian Iosif - Husarii
... sat. Abia sosiți aici, spre seară, Ai patriei apărători, Și bucurie, dar și teamă Cuprinde pe locuitori. Nici bucuria lor, nici teama Nu poate naște din senin: Sunt chipeși, buni băieți, husarii, Dar... cam râvnesc la bun străin. — Ia seama, fata mea, la toate — Șoptește mama serioasă — Cumva ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Husarii
... sat. Abia sosiți aici, spre seară, Ai patriei apărători, Și bucurie, dar și teamă Cuprinde pe locuitori. Nici bucuria lor, nici teama Nu poate naște din senin: Sunt chipeși, buni băieți, husarii, Dar... cam râvnesc la bun străin. — Ia seama, fata mea, la toate — Șoptește mama serioasă — Cumva ...
Dumitru Stăncescu - Țiganul și popa
... culcaseră, puse mîna pe purcel și mi ți-l îmbucă tot. Apoi se duse de se culcă și el. Cînd se deșteptă popa, hop, jos din pat. — Scoal´, țigane ! Ce-ai visat ? Spune, să vedem care mînîncă purcelul. — Spune dumneata dintîi, părinte, că al meu e vis prost, țigănesc ... auzeau, mă, cîntînd heruvimii de-ți mergea la inimă. Pe cînd mă uitam în sus cu gura căscată la așa frumuseți, numai iacă se coboară din cer, singură, pînă la mine o scară lungă, și un înger mă poftește să mă urc pe ea. M-am urcat, mă, pîn´ la cer, și de acolo am pornit spre rai și mi-a deschis sfîntu Petru porțile, mă. Și ... ce ți s-a întîmplat dumitale, și cînd te-a-ncuiat sfîntul Petre, am gîndit că nu-ți mai dă drumul din
... capul, a lărgit nările și, cutremurându-și coama încâlcită de spini, răspunse la chemări necunoscute, trimițând depărtărilor cel dintâi nechezat puternic ce-i ieșise din piept. Dar când se învățase cu viața asta slobodă, se pomeni odată prins din fugă, înfrânat cu de-a sila de către cineva care se aruncă, dintr-o săritură, călăre pe el. Atunci a înțeles ... dându-i fiori ce-i fugeau pe sub piele, apoi poruncea soldatului să-l plimbe prin ogradă. Parcă nici lui nu-i venea să iasă din grajd; îi plăcea să mănânce încet, cu ochii închiși, peste care razele soarelui cădeau ca o ploaie caldă din susul ferestruii înguste. Într-o zi ușa grajdului se deschise larg, și doi soldați aduseseră un cal tânăr, înspumat. Însuși generalul arătă unde să-l ... la iesle; el, bătrânul, avea să fie mutat mai încolo, în colț, iar noul-venit îi lua locul, în fața ferestruii. Bătrânului parcă îi veni din nou vlaga tinereții, ridică în sus capul, se uită la stăpânul lui, apoi rămase cu ochii pironiți pe acel care-l înlocuia. Iar când se ... ...
Vasile Alecsandri - Șoimul și floarea fragului
... Alecsandri - Şoimul şi floarea fragului Sus, în vârf de brăduleț, S-a oprit un șoimuleț, El se uită drept în soare Tot mișcând din aripioare. Jos la trunchiul bradului Crește floarea fragului. [1] Ea de soare se ferește Și de umbră se lipește. ,,Floricică de la munte, Eu sunt șoim, șoimuț de frunte, Ieși din umbră, din tulpină, Să-ți văd fața la lumină, C-au venit până la mine Miros dulce de la tine, Cât am pus în gândul meu Pe ...
Vasile Alecsandri - Moldova în 1857
... fiica lui Dumnezeu, Cum te lovește soarta cumplită! Cum te îneacă amarul greu! Lupii, și corbii, și vulpi străine Fac a lor hrană din corpul tău, Și tu, Moldovă, plătești cu bine La toți aceia care-ți fac rău! O! cât de crunte ș-otrăvitoare Sunt pentru tine a ... protesta! Pentru coroana-ți de suverană, Pentru-al tău nume și al tău drept Eu înfrunta-voi hidra dușmană Ș-un scut ți-oi face din al meu piept! Voi zice ție: Mamă-ntristată! Prinde la suflet învietor, Căci tu scăpa-vei de munci odată Și-i avea parte de viitor ... Ș-ați mușcat mâna ce vă dă pâine, Și-ați rănit sânul ce v-a iubit! Voi, care țării plătiți cu ură Când ea vă cheamă dragii săi fii, Uitând Dreptate, Lege, Natură, Uitând că înșivă aveți copii, Blestemul țării tunând să cadă Pe capul vostru nelegiuit! Blestem și ...
Ion Luca Caragiale - Petițiune
... Da, am o afacere... — Aici la noi? — Da, la dv. ... o afacere... Pesemne că acum s-a dus s-o scoată din puț... — Cum s-o scoată din puț? — Apa... că văz că nu prea are amicul de gând să vie... Aprodul intră. Domnul ia paharul și-l soarbe întreg pe nerăsuflate ... batista: — Dacă nu te superi... Impiegatul se face că n-aude. Domnul se scoală, trece pe dinaintea mesei în partea cealaltă, se apleacă peste ea și ia batista. Impiegatul vrea să i-o apuce; dar domnul s-a șters pe frunte și la nas; pe urmă, aruncând batista ... petiția mea. — Da a cui? — A unui prietin. — Care prietin? — Unul Ghiță Vasilescu. — Ce cerea în ea? — El, nu cerea nimic. — Cum, nu cerea nimic? — Nu cerea nimic; nu era petiția lui. — Da a cui? â ... d. Ghiță? — Nu știu. — Nu știi nici ce cerea... — Ba, mi se pare că cerea... — Ce? — Pensie. Impiegatul, ieșindu-și din ...
Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare
... perechea IrinaLitvinov a lui Turgheniev. Acestui Feuillet-Bourget rusesc, cum e Turgheniev în Fum și în altele! dl I. trebuie să-i dăruiască din fantezia lui prea binevoitoare, pentru a putea obține apoi din el atât de frumoase exemple spre ilustrarea artei psihologice. Dacă Taine a zis vreodată textual, în formulă atât de simplu populară, că de ... scris vorbele: îl navait pas lesprit literaire? Memoriul acesta introductiv al dlui I. nu e de citit, ci de studiat. În el e dezvoltat unul din cele mai fundamentale capitole din teoria artei literare; este în definitiv un magistral tratat de metodă. Împreună cu nota, atăt de completă, despre numele proprii în Caragiale, și cu minunatele ... legătură cu cuprinsul reprezentativ sau afectiv al versului. Cine va alătura studiul lui Alexandru Bogdan despre metrica lui Eminescu (în Anuarul institutului de limba română din Lipsca, 1904) cu notele dlui I. va avea în față exemple, nu se poate mai clare, de metrică gramaticală și de metrică literară. În cursul ... se va publica, probabil, Dicționarul numelor proprii rămas de la Caragiale. Publicarea nu va putea decât să ilustreze analiza dlui I. asupra numelor proprii cunoscute ...
Ion Luca Caragiale - Cum devine cineva revoluționar și om politic...%3F
... şi om politic...%3F Cum devine cineva revoluționar și om politic...? de Ion Luca Caragiale Un fel de răspuns la această întrebare găsesc în una din vechile mele notițe, care cred că poate interesa pe mulți dintre numeroșii noștri cititori. Din rândurile de mai la vale se va vedea că poate cineva deveni revoluționar și om politic nu numai prin vocațiune, ci și prin noroc. Se ... l-am culcat la căldurică. A dormit bravul meu de la zece seara și până a doua zi la amiaz', gemând din când în când. Tocmai pe la cinci seara s-a dezmeticit bine și mi-a povestit tot ce i se întâmplase ... vâjâie urechile și să i se turbure vederea... S-a ridicat drept în picioare peste saci; căruța sta locului — calul se desprinsese din ulube și nu se mai vedea. Fără să ia seama cum calcă, Niță sparge un sac — se revarsă cărbunii. Atunci, de necaz, începe să ... de nu și-ar pierde ochiul — am gândit eu — că nu se mai poate popi!..." Ochiul nu și l-a pierdut, din
Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie
... mai 1900. După Shelley Salut, zeiță a cîntării ! Căci pasere nu poți să fii Tu, care, plină de simțire Prin viersu-ți măiestrit din fire, Reverși din bolțile tăriei așa voioase melodii. Întocmai unui nor de pară mai sus și tot mai sus te-avînți: Și-n adîncimile albastre Răsuni dasupra lumei ... eu ți-aud, ca și-nainte, recitativul tău sublim ; Precum în amijit de ziuă luceafărul ne-apare șters. Și-ndepărtata-i scânteiere. Deși se stinge din vedere, Ne urmărește mai departe, urmîndu-și calea-n univers, Tot astfel cântecele tale triumfă pe pămînt și-n cer, Precum din norul ce-o ascunde, Lumina lunei blînd pătrunde Și-nseninează firmamentul în noaptea plină de mister. Cu ce-aș putea să te asamăn ? Nu plouă ... și goale : Simțim în cîntecele noastre un nu-știu-ce lipsind fatal. Ci spune-mi, de-unde-și ia izvorul și zborul glasul tău divin ? Din care cer ? Din care valuri, Fînețe, cîmpuri ? văi sau dealuri ? Ce dragoste de tine însăți ? Ce neștiință de-orice chin ? Căci în eternă veselie tu viața toată o ... ce-a grămădit de veacuri Gîndirea omenească-n bracuri, O, cîntăreț ce-ascuns în ceruri măsori pămîntul cu dispreț ! Dă-mi mie numai jumătate