Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1311 - 1320 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... Dar mândrul ei tată De dânșii râdea... Când cu a lui fată Armin cântărețul pe-ascuns se vedea; Prea frumos la față, Chiar ca și o roză, acel tânăr om Cânta cu dulceață, Dar de soi nu mare, nici fecior de domn. Minvana uitase Al său neam înalt, Căci s-înamorase, Ea, neprihănită, de prostul amat... Deci pe-a nopții ... mângâios De-a mea tristă stare, Și adă-i aminte de-al ei credincios. (Către Minvana) O, Minvană dulce, La sunetul arfei îndată să sosești, Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin umbră să te-nsoțești, Căci de nime frică Eu atunci ne-având, Nici trupesc nimică Intrând cu viața toate-n mormânt... Toate... dar nici moartea Amorul tău ... zgomot duios, Precum adierea Zefirului sara suflă mângâios; Ea se spăimântară Văzând umbra lui, „Au murit! strigară, De-acum sunt pierdută, căci dragul meu nu-i...â€� Și de chinuri grele Căzu ca o moartă pe udul pământ, Și suspin cu jale În coardele arfei răsună în vânt; Iar când se treziră Din leșinul greu Ziua se iviră ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... Dar mândrul ei tată De dânșii râdea... Când cu a lui fată Armin cântărețul pe-ascuns se vedea; Prea frumos la față, Chiar ca și o roză, acel tânăr om Cânta cu dulceață, Dar de soi nu mare, nici fecior de domn. Minvana uitase Al său neam înalt, Căci s-înamorase, Ea, neprihănită, de prostul amat... Deci pe-a nopții ... mângâios De-a mea tristă stare, Și adă-i aminte de-al ei credincios. (Către Minvana) O, Minvană dulce, La sunetul arfei îndată să sosești, Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin umbră să te-nsoțești, Căci de nime frică Eu atunci ne-având, Nici trupesc nimică Intrând cu viața toate-n mormânt... Toate... dar nici moartea Amorul tău ... zgomot duios, Precum adierea Zefirului sara suflă mângâios; Ea se spăimântară Văzând umbra lui, „Au murit! strigară, De-acum sunt pierdută, căci dragul meu nu-i...â€� Și de chinuri grele Căzu ca o moartă pe udul pământ, Și suspin cu jale În coardele arfei răsună în vânt; Iar când se treziră Din leșinul greu Ziua se iviră ...
Alexandru Macedonski - Vioristul
... Alexandru Macedonski - Vioristul Vioristul de Alexandru Macedonski Nu l-ați cunoscut! Prin lume a trecut ca o nălucă, Înclinat pe-a sa vioară cu un dor nespus de ducă!... Într-o noapte viforoasă sub fereastră-i m-am oprit ... Și zărindu-i chipul palid la lumina unei lampe, Chipul îmi aduse-aminte serafimi din biblici stampe, Ș-ascultai zburând prin vifor cântecu-i expirător, Ca un freamăt lung de aripi dintr-al îngerilor zbor; M-atrăgea o simpatie tainică spre a-l cunoaște, Și păstrându-i amintirea printre ... vru odată să cunosc pe viorist, Să-i strâng mâna de artist! Se plângea adeseaoare c-a născut strein pe lume Fruntea sa nu se-nclinase pe-albul sân al unei mume! Muma sa era vioara și amanta sa, tot ea, Pe-amândouă prin arcușu-i le plângea și ... mereu Cât l-am plâns știu numai eu, Și pe piatra funerară, după ultima-i voință, S-a înscris: ,,E trist în lume ca să n-aibi nici o ființă, Nici un suflet să
... vorbe românești! La Smârdan așa vru Domnul Morții dintr-această zi Vor avea cu spaime somnul Și-aiurind se vor trezi Apărându-se cu mâna Ca de-un tăinuit dușman, Vor mușca gemând țărâna Ca și-n luptă la Smârdan. Că-ntr-această zi cumplită N-avu mila nici un rost, Și mânia răzvrătită Lege tuturor ne-a fost ... Mâna peste ochi și-a pus. La Smârdan, pe unde drumul Da de-a dreptul spre vrăjmași, Risipeai cu mâna fumul, Ca să vezi la patru pași. Și-ntr-un iad fără de nume, Unde-ai noștri iuți pătrund, Nu era nici cer, nici lume, Numai noapte fără fund. Și-ntr-acel noian de ceață Dorobanții, dând de-un râu, Au trecut prin sloi de ... Și prin apă până-n brâu. Râu de apă Prut să fie Cum era să-i ție-n loc, Dacă n-a putut să-i ție Din redute-un râu de foc! La Smârdan de-un gând cu toții Fost-am braț pustiitor, Și murind au dat nepoții Mâna ... erau mai buni ai tăi. De-o veni din nou vrodată Vuiet peste-al tău pământ, Țară dragă și-ncercată, Vom ruga pe Domnul sfânt Nu-ntr-alt chip să
... dacă Și dacă de Dimitrie Anghel ‘Și dacă ramuri bat în geam’ Eminescu Și dacă norii se adun, Pe cer albastru și senin, E ca durerea să mi-o spun Și inima-mi să mai alin. Și dacă codrii sunt pustii, Și nu răsare luna, E că de-acum n-o să-mi mai vii, Pe veci, pe totdeauna. Și dacă ramu’le se bat, Acum, ca și-înainte E că de-acuma te-am uitat Și nu te mai țin minte. Și dacă mâna-mi o mai lunec, Pe-a lirei coarde amorțite E ca o clipă să-mi întunec Durerile-mi nețărmurite, Și dacă sunt așa pustiu, Și nimeni nu mă știe, E că așa am fost să fiu, Și că așa a fost să
Dimitrie Bolintineanu - Țiganii liberați către evrei
... cântă din scripcă și bate ciocanul. N-ați fi nici miniștri, n-ați fi nici primari, Ci ați fi ce sunteți, birtași, cârciumari. Pe voi nu vă-alungă ca nebotezați Ci numai ca oameni încă nespălați! Noi ne dezrobirăm de mult de stăpâni, Avem tot o lege țigani și români, Avem tot un popă, tot o primărică Și ... politici ca o românică. Și cu toate astea ce am folosit? Nici un țigan încă nu s-a boierit, Nici un țigan încă nu-i în Adunare, Nu e nici ministru, nici ispravnic mare, Nici zapciu, nici popă, ba nici chiar notar! Sub Kogălniceanu aveam un primar; Dar când revoltanții veniră în țară ... afară. De noi și de roșii nu mai au habar: Roșii-au un ispravnic și noi un primar! Și-asta ni se-ntâmplăfiind botezați; Dar ca voi, se vede, sunteți nesbălați. Voi țineți la drepturi să vă facă parte. Noi le-avem! Rămas-au numai scrise-n carte. Nu mai cereți drepturi politice lor! Mulți români le are și de foame mor. Asta mi se pare curat fudulie, Numai să ...
... 17] Popa slujbele-i citea, De moarte mi-l pregătea. Codrenaș se umilea Și popii, gemând, zicea: ,,Părinte, sfinția-ta! Mai dezleagă-mi pe dreapta Să-mi fac cruce cu dânsa, Să-mi fac cruce, să mă-nchin Ca să mor ca un creștin." Popa dreapta-i dezlega, El în sân mâna-și băga, Dalb de paloș că scotea, De butuc că-l și trântea Și butucul ... buni!" Cum zicea, așa făcea, Potira măcelărea Și la curte se-ntorcea Și-n glas mare-așa zicea: ,,Domnule, măria-ta! Ian deschide-ți fereastra, Să ne vedem fețele, Să ne-auzim vorbele. Să știi, Doamne, să știi bine Că nu-i vrednic pentru tine Să omori voinici ca mine!" Domnul fața și-aprindea, [18] Grecu-n beciuri s-ascundea, Curtenii cu toți săreau, Poarta curții închideau. Codrenaș dacă vedea, Paloșul și-l zângănea ... trecea, Zid de piatră nalt sărea Și, sărind, așa zicea: ,,Rămâi, Doamne, pe domnie, Eu mă duc în haiducie! Rămâi, Doamne, sănătos, Că tu vrednic nu mi-ai fost. Ilieș, rămâi cu bine, Că nici tu nu ești de mine Și nici eu nu ...
... Emil Gârleanu - Gândăcelul Gândăcelul de Emil Gârleanu Cum venise pe lume, nici el nu-și dădea seama. S-a trezit ca dintr-un somn și parcă era de când pământul. Nu simțise nici durere, nici bucurie. Și mult își muncise gândul cum răsărise, și-al cui era? Mic cât un fir de linte, mișca piciorușele fragede ... pe pământ? Și, ca o adeverire, pe țarâna neagră trupul aruncă o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. Dar ce depărtare. Și cum să ajungă? Privi în sus; și atunci, deasupra căpușorului, zări lujerul unui crin ce se ridica așa de înalt, că parcă floarea din vârf își deschidea ... avea atâtea adâncituri, atâtea ridicături: văi, dealuri. Dar ce mireasmă se revărsa de sus!... Și-a mers voinicul, a mers. Mult să fi mers. Se uită în jos și-l prinse amețeala. Privi în sus și se cutremură. Ce, nu făcuse nici un sfert din sfertul drumului! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. Încă vreo câțiva pași, și ici, deasupra, parcă se întruchipa o frunzișoară lătăreață, ca o prispă. Acolo o
Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... a-nchișilor plâns amar. Zboară dar, du-te de-aici, du-te liber în câmpii, Fugi de-acest negru noian, adânc și întunecos, Grăbind vara să-ți petreci în seninul luminos, Căci tu o vară trăiești ș-apoi nu ai să mai fii. Fugi, fluture fericit, du-te, pentru Dumnezeu, Du-te de zboară prin lunci, prin grădini și prin livezi, Căci ghirlandele de flori sunt ... în efir, sau zboară pe flori săltând, Și poate vei întâlni o maică tristă plângând, Și cu ea doi copilași rătăcindu-se pe câmpi. Oh, să mângâi de-ai putea a lor suflet întristat! Oh, să grăiești de-ai putea cu dânșii, ce mă bocesc, Să le spui că de trăiesc, numai pentru ei trăiesc; Dar tu nu poți să grăiești, căci firea rost nu ți-au dat; Deci măcar să îngăimezi cu-a tale aripi pestriți, Pe dragii mei băieți, zburând tot încetișor, Ca când ai vrea să fii prins de mici mânuțele lor, Și fluturând printre flori și pe câmpii înverziți, Să mi-i tot ademenești, cu ei să te tot alungi, Și spre-acest castel să zbori unde eu mă osândesc, Și poate și maica lor, la care mor când gândesc, Luându-se după ei, cu toți să ...
Vasili Andreievici Jukovski - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... a-nchișilor plâns amar. Zboară dar, du-te de-aici, du-te liber în câmpii, Fugi de-acest negru noian, adânc și întunecos, Grăbind vara să-ți petreci în seninul luminos, Căci tu o vară trăiești ș-apoi nu ai să mai fii. Fugi, fluture fericit, du-te, pentru Dumnezeu, Du-te de zboară prin lunci, prin grădini și prin livezi, Căci ghirlandele de flori sunt ... în efir, sau zboară pe flori săltând, Și poate vei întâlni o maică tristă plângând, Și cu ea doi copilași rătăcindu-se pe câmpi. Oh, să mângâi de-ai putea a lor suflet întristat! Oh, să grăiești de-ai putea cu dânșii, ce mă bocesc, Să le spui că de trăiesc, numai pentru ei trăiesc; Dar tu nu poți să grăiești, căci firea rost nu ți-au dat; Deci măcar să îngăimezi cu-a tale aripi pestriți, Pe dragii mei băieți, zburând tot încetișor, Ca când ai vrea să fii prins de mici mânuțele lor, Și fluturând printre flori și pe câmpii înverziți, Să mi-i tot ademenești, cu ei să te tot alungi, Și spre-acest castel să zbori unde eu mă osândesc, Și poate și maica lor, la care mor când gândesc, Luându-se după ei, cu toți să ...
Dimitrie Bolintineanu - Buciumul și fluierul
... În darn mai cânți; accentele-ți D-amor și libertate, În inimile morților, Cum crezi că pot străbate? Așa cerească pasăre Modulă pe morminte, Dar nu mai mișcă sufletul Acelui ce nu simte. Azi sufletul românului E rece ca pământul Când iarna-ngheață fluviul Mai mut e ca mormântul! Pământu-n timpii rozelor Cu dulci flori se-ncunună Și, sub lovirea fierului, Mormintele răsună; Iar tu, frumoasă patrie, Rămâi în amorțire Când tinerele ... lăcrimiori De pe fața jună! Împletește părul cu fragile flori, Vechea ta cunună. Căci sosește ziua cea de sărbătoare, Ziua nunții tele cu mărirea ta! Să nu te găsească stând îndoitoare, Stând a lăcrima, Mirele tău dulce ca cerescul soare! Buciumul În nici un timp plăcerile Din sărbători voioase, Pe frunțile fecioarelor N-au pus flori mai frumoase! Răsună, sună cupele Și hora ... Copiii țării bravilor! . . . . . . . . . . . . . . . . . Ascunde-ți capul, pasăre, Plângând sub aripele! Veliți-vă-n nori frunțile, Voi, minunate stele! Voi, râuri dulci, secați-vă Torentele suave! Să nu mai ude buzele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În patria vitejilor . . . . . . . . . . . . . . . M-apasă viața ș-aerul Și sufletu-mi slăbeste! Îți las, frumoasă patrie, Eternă salutare. Nu ...