Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE MARE
Rezultatele 1301 - 1310 din aproximativ 2071 pentru PE MARE.
Traian Demetrescu - Cîntărețul de stradă
... Și e străin! — dar chip n-a fost! În inimile tineri însă Rămas-a cîntecul neșters... Și după cum aud pe unii Cam ast-fel treburile-au mers: Băcanii-au strîns-n toată viața Ban lîngă ban, cu mare preț; Pe
Cincinat Pavelescu - Din schit
... vesel și albastru, Când pieptu-ncepe să tresară, Atunci pricepi cât de amară E-n schituri viața de sihastru. Și-ți vine ca să plângi pe bietul Călugăr tânăr și frumos, Ce-n ochii tăi, citind regretul De-a se vedea murind cu-ncetul În schitul trist și-ntunecos ... aduce-aminte casa Trecutei lui copilării, Cu prispa, sala și cu masa, Și-i vine ca să-și rupă rasa Și s-o ia razna pe câmpii! Și alergând spre larga zare Cu păsărelele ce zbor, S-ajungă iar în satul mare, Și iar s-aștepte pe cărare Pe Anca-n drum către izvor. Să-i spuie iar, cu glas fierbinte: Mai negri-s ochii tăi ca mura, Și când te văd, îmi ies ...
Antim Ivireanul - Dedicația din Ceaslovul tradus de Antim și tipărit la Târgoviște, în anul 1715
... îmbogățit cu atâtea bunătăți, câte strălucesc în creștinescul și împărătescul tău suflet. Au fost cei ce mai nainte au stăpânit, alții luminați pentru numele cel mare al neamului lor, și alții lăudați pentru bunătatea lor cea multă; alții vestiți pentru mai aleasa lor înțelepciune, și alții minunați pentru vitejia lor cea ... și slăvitului neam al Cantacuzineștilor, ai întrecut și ai covârșit pre toți, de vrĂ©me ce toate ale celorlalți domni împărțitele daruri le vedem cu mare cuviințare închipuite la creștineasca ta înălțime. StrălucĂ©ște într-însa domneasca mare podoabă, dară înfrumusețată cu bunătatea faptelor; înțelepciunea cea politiciască, dară unită cu râvna cea creștinească; sfatul cel mare, dară însoțit cu putĂ©rea legilor; dreptatea cea cu socotință, dară împreunată cu blândĂ©țea și cu îndelungă răbdarea. Însă decât toate acĂ©stea ale ... gonaci răotății. Deci dară pentru acĂ©ste împodobite bunătăți, preaînălțate doamne, și pentru cea făr de asămânare cucerie la cĂ©le dumnezeești smerenia noastră cu mare dragoste aduce dar aciastă sfântă carte, și o închină ceii de Dumnezeu cinstită înălțimei-tale. Și nădăjduesc fărde nici o îndoială că va afla vrĂ ... ...
Ștefan Octavian Iosif - Sărbătoare (Iosif, 2)
... Ştefan Octavian Iosif - Sărbătoare (Iosif, 2) Sărbătoare de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Duminică, — se face dimineață. Pe ulicioara ninsă și plină de-ntuneric Doar crivățul, unchieșul cel nebun, Își face mendrele și zburdă-n voie, Tot grămădind zăpadă În dreptul ferestruiei mici ... El bate cuie la lumina lămpii, Iar meșterița răscolește focul. Dar unde-i ucenicul ? Hei, întrebați voi crivățul ce joacă Și suflă nu se-ncurcă: Pe ulicioara ninsă De-un ceas se luptă amîndoi Ca să dezgroape din zăpadă Un coș înnămolit. Cizmarul mermăie un cîntec Bisericesc, pe nas, Nevasta lui deretică prin casă, Și ușa se deschide mare. Copilul intră plin de frig Și cu urechile-nghețate, Abia tîrînd pe urma lui Burtosul coș împodobit Cu fel de fel de bunătăți din hală ! Trei pîni, verdețuri berechet, Și-un chil de carne ! S-a ...
Gheorghe Asachi - Lupul prefăcut în păstor
... Gheorghe Asachi - Lupul prefăcut în păstor Lupul prefăcut în păstor de Gheorghe Asachi Un lup foarte ipocrit, Având mare apetit Pe o turmă grăsulie Ce păștea în o câmpie, Socotea că a lui plan Nemerit s-ar fi făcut Dacă-n straie de cioban ... o pălărie; Ca păstor curat să fie, Din un ram își face o cață. Și vicleana ligheoaie Ie subsoară o cimpoaie. Chiar ca Trifon îmbrăcat, Pe-a sa cață rezemat, Lupu-ncet se-naintează, Când păstoriul repoza, De somn cânii se-ngâna, Dar nici turma era trează. Ipocritul, bucuros ... tot; Deschizând flămândul bot, Așa foarte au urlat, Că pădurea-au răsunat. Se treziră la-acel ton Turma, cânii și Trifon. Bietul lup se încurca Pe ițarii săi și-n glugă, Încât nu putu să fugă, Nici macar a s-apăra. Un fățarnic cât d-ascuns Nu rămâne nepătruns ...
Mihai Eminescu - La mormântul lui Aron Pumnul
... se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea! Metalica, vibrînda a clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat; Căci, ah! geniul mare al deșteptării tale Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Și-n urmă-i ne-a lăsat! Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt ... O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare Ce-i simț national! Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă Ce junii toți o varsă pe
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
... P-a Dâmboviței vale oștiri de s-or ivi, Ai luptelor cumplite părtași ei vor mai fi. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe dealul mănăstirii, și-n vale se privesc Mărețul turn, trist martor l-al nostru trist apus, Ș-a cărui origină în veacuri s ... între orașe e cel mai umilit? Ce voie preaînaltă, ce lege porunci Căderea deopotrivă cu înălțare-a fi? E o fatală soartă? sau pe acest pământ Lăsă urmele sale blestemul unui sfânt [6] Dacă însă o țară, un neam ar fi dator, Când au greșit despoții, nelegiuirea lor A ... a suferit: Și precum anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs, Așa în a mea râvnă, pe locul părintesc, Fiu al astor ruine, țărâna lor slăvesc. Încă mi-aduc aminte de groaza ce simțeam. Când la apusul zilei scheletul lor priveam. "P ... dânșii ce jertfe trebuiesc, Prin câtă energie nații se mântuiesc. A! facă provedința ca-naltul sentiment, Ce-nchină vitejiei mărețul monument, Ce-alege pe-nălțime al nemuririi loc, Să fie nouă cârmă, coloana cea de foc, Coloana ce odată din țara de exil Pe calea mântuirii ducea ...
Dimitrie Anghel - Fata din dafin
... ațîțe flăcările minței și să deie ochilor putere de a vedea mai departe, dincolo de zidul mărginirei. Și dacă n-am mai căutat pe frumoasa fată bălaie cu ochii albaștri, dacă n-am mai bătut cu mînele mele de copil în lemnul răsunător al dafinului bătrîn, dacă nu m ... în lume... Dacă dafinul bătrîn nu și-a deschis inima să-mi arate comoara lui, comoara întreagă de poezie a nopților pe care le-am pierdut privind la dînsul mi-a pătruns fără de voie sufletul. Nemărginita poezie risipită așa de darnic, de la lacrima ... din infinit și pînă la stropul de lumină al licuriciului, mi-au luminat îndeajuns ochii. Freamătele împrăștiate care trec pe vîrfurile ierburilor plecate, ca și pe înaltele frunzare ale copacilor, mi-au fermecat cu prisos auzul. Mirezmele toate, pe care trupurile florilor le exală, m-au făcut să știu ce-i îmbătarea și să-mi pot fermeca singur, oriunde aș fi, întunericul. Și ca ... minunat al grădinei noastre, așa am închis și eu acum în adîncul sufletului meu o ființă minunată, ochii albaștri, căreia îi voi închina toată poezia ...
Alphonse de Lamartine - Războiul
... Despică o brazdă nouă lângă alta ce-a lăsat, Astfel săgeata fatală se primblă din rând în rând, Le culcă ca niște spicuri pe câmpie răsturnând. Ici cade un erou mândru în floarea sa secerat, Din ochii săi ies scânteie, de trufie-mbărbătat; P-al său coif ce face ... jos, Ca un trunchi a cărui ramuri de secure cad trosnind, Ale sale mădulare-și vede în bucăți sărind, Care, târându-se încă pe pământul umedat, Lasă după el șiroaie în praful cel sângerat. Rănitul, pe care moartea jumătate l-a lovit, În brațul unui prieten în zadar fuge ferit; Amândoi d-o lovitură îmbrățișați sunt loviți, Ș-amestecați ... neîmpăcat Și-n taberi săgeți de flăcări plouă, varsă ne-ncetat. Ca marea ce o despică un vas iute spumegat Și napoi se-nchide iară pe urma ce a lăsat, Astfel peste rânduri sparte la loc altele se pun, Vin să înfrunteze moartea peste cei morți, și-i răzbun ... mpreună, a lor furii aducând, Undele amestecate curg chiar în lupta lor stând. Dar trăsnetul încetează. Ascultați!... glas plângeros Se nalță, se răspândește pe ...
Ion Heliade Rădulescu - Războiul
... Despică o brazdă nouă lângă alta ce-a lăsat, Astfel săgeata fatală se primblă din rând în rând, Le culcă ca niște spicuri pe câmpie răsturnând. Ici cade un erou mândru în floarea sa secerat, Din ochii săi ies scânteie, de trufie-mbărbătat; P-al său coif ce face ... jos, Ca un trunchi a cărui ramuri de secure cad trosnind, Ale sale mădulare-și vede în bucăți sărind, Care, târându-se încă pe pământul umedat, Lasă după el șiroaie în praful cel sângerat. Rănitul, pe care moartea jumătate l-a lovit, În brațul unui prieten în zadar fuge ferit; Amândoi d-o lovitură îmbrățișați sunt loviți, Ș-amestecați ... neîmpăcat Și-n taberi săgeți de flăcări plouă, varsă ne-ncetat. Ca marea ce o despică un vas iute spumegat Și napoi se-nchide iară pe urma ce a lăsat, Astfel peste rânduri sparte la loc altele se pun, Vin să înfrunteze moartea peste cei morți, și-i răzbun ... mpreună, a lor furii aducând, Undele amestecate curg chiar în lupta lor stând. Dar trăsnetul încetează. Ascultați!... glas plângeros Se nalță, se răspândește pe ...
Antioh Cantemir - Șoarecul de țară și cel de oraș
... şi cel de oraş Un șoarec de la țară, pre altul târgovăț Ca pre un vechi prieten, îl cheamă la ospăț. În strâmta lui căsuță pe oaspe-l priimește. Îi pune înainte tot ce mai bun avea, Orz, mazăre și hrișcă; îl roagă, îl poftește, Dar târgovățul mândru nimic nu vra ... sta coșnițele pline Cu fărmături gustoase de pre la țări străine; Deci târgovățul falnic pre șoarecul țăran Îndată îl cinstește cu niște parmezan, Îl pune pe covoare... când iată zgomot mare La ușă se aude, și preste așteptare C-un om în casă intră un câine medelean; Iar șoarecii aleargă, s-ascund pe sub divan, Nu suflă, pân-în seară. Atunci sărmanul șoarec, ce-n liniște la țară Trăia fără de grijă, văzu că s-a-nșelat ...