Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PUSTII
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 495 pentru PUSTII.
Alexandru Vlahuță - Nehotărâre...
Alexandru Vlahuţă - Nehotărâre... Nehotărâre... de Alexandru Vlahuță Vieața, an II, nr 4, 5 martie 1895 Ce proști mai suntem amândoi! Comori de plăceri dorm în noi, Și cum le-ar putea deștepta O clipă din dragostea ta! E oare-o virute-a răbda? ... Cu zâmbetul tău mă-nfiori, Stăpâna atâtor comori: Eu știu că mi-ai da, dac-aș cere, Tu știi c-aș primi, de mi-ai da, Și totuși răbdăm în tăcere, Privind cum viața se trece Pustie, și tristă, și
Alexandru Vlahuţă - No. 7 No. 7 de Alexandru Vlahuță Publicată în Naționalul , an II, nr. 22, 7 iulie 1891 Damian, poetul liric, Trubadurul pesimist, Își lungește-a drum privirea Și pe gînduri cade trist. Căci în lumea asta crudă Și avară pentru el, A-nceput să i se-nfunde Cu viața de tembel. "Ah, bătrînă năzuroasă, Pentru ce atîta fard, Dacă nu-nțelegi durerea Și iubirea unui bard?" Damian vorbește singur. "Luni întregi te-am urmărit; Nopți de iarnă sub fereastră-ți, Tremurînd și zgrebulit, Așteptam să-ți pleci privirea Și un semn să-mi faci, oftînd; Am răbdat și frig și foame Și tot îmi ziceam în gînd: Tu, bătrînă și bogată, Eu sunt tînăr și sărac... Ce nu-mi cumperi tinerețea ! Cum ți-aș mai veni de hac ! Dar atîta chin și versuri Fără de folos mi-au fost: A plecat la băi ingrata... Grea-i viața fără rost ! Și-acum tot ce-mi mai rămîne E să plec iar la «vînat»: La revista mea Progresul Să mai fac un abonat !..." Fluierînd, își șterge haina Și se piaptănă frumos. Ghetele îi sunt cam rupte, Pantalonii roși pe jos; Dar la ...
Alexandru Vlahuță - Nu-i de-ajuns
Alexandru Vlahuţă - Nu-i de-ajuns Nu-i de-ajuns de Alexandru Vlahuță Publicată în Revista literară , an VI, nr. 17, 9 iunie 1885 Negreșit, ești prea frumoasă. Ce ochi mari !... Ce gură mică !... Cine n-ar putea să-ți zică: Venere din valuri scoasă !... Dar ieșind — sub val viața Ți-ai lăsat-o să se-nece; Căci ca marmura de rece Ți de albă-ți este fața. Și de-aceea nu te mire Că-n serate și petreceri Nici o inimă nu seceri Și nu clatini nici o fire... Cine firea să-și aprindă, Ș-a lui inimă să-și plece La o frumusețe rece, Ca răsfrîntă din oglindă? Cine dorul să-și închine Unei statui ambulante?... Sigur s-o găsi vrun fante Să te-admire, să-ți suspine Și să-și mintă lui și ție; Însă n-ei ști niciodată Dragostea adevărată Ș-a ei dulce nebunie ! Căci n-ai zîmbet, nici privire Dulce, galeșă, fierbinte, Ca să scoți pe om din minte Și să tulburi vreo simțire. Căci atît de nemișcatu-i Chipul tău, și-n ochiu-ți mare Zace-atîta nepăsare, Parcă-i ochiul unei statui ! Orice dor e scris ...
Alexandru Vlahuță - Nunquam ridenti
Alexandru Vlahuţă - Nunquam ridenti Nunquam ridenti de Alexandru Vlahuță Ciuli urechile și, fluturând din cap, Se depărtă bodogănind: Că multe lighioane, Doamne, mai încap Și-n lumea asta!... Însă eu mă prind Că nu e alta mai netrebnică sub soare Ca secătura asta de privighetoare... Stai, frate, zice calul. Ce ți s-a-ntâmplat De ești așa de supărat? Tu n-o auzi?... Eu aș turba să stau mai mult Aici. Ce naiba? Nu ca să-i ascult Același și același țârlâit Cu-așa de lungi urechi am fost cinstit. Ș-apoi să-ți spun pe lângă că nu-mi place, Dar, înțelegi că... nici nu-i serios C-o astfel de dihanie s-avem de-a face, Eu, care lui Isus Hristos I-am înlesnit intrarea în Ierusalim, Și tu căci noi și la isprăvi ne potrivim Tu care duci la glorie-mpărați, Noi, în sfârșit, de-atâtea fapte mari legați... Ci lasă-le păcatelor de fapte mari, Și vino s-ascultăm. Așa-s de rari Și scumpe clipele aceste, Când parcă zbori, Când uiți că ai să mori, Când ți se pare că trăiești într-o poveste... O, clipele aceste sunt așa de ...
Alexandru Vlahuță - Să plec%3F
... Alexandru Vlahuţă - Să plec%3F Să plec? de Alexandru Vlahuță Să plec? Ah, mult e dureros Să plec de lîngă ea. Din sufletu-mi pustiu, noptos, Să sting drăguța-i stea. Căci o iubesc cum n-am iubit Ființă-n viața mea. A, traiul meu va fi cernit ...
Alexandru Vlahuță - Sonet (Ce mult aș vrea să mai iubesc o dată)
... Sonet de Alexandru Vlahuță Ce mult aș vrea să mai iubesc o dată, Să simt din nou a vieții primăvară, În drumul meu pustiu să mai răsară, Ca din povești, o zână adorată. Să scriu răvașe lungi, și-n orice sară Să trec pe la fereastra-i luminată, S ...
Alexandru Vlahuță - Sonet (Lăsați-mă singurătății mele)
Alexandru Vlahuţă - Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) Sonet de Alexandru Vlahuță Lăsați-mă singurătății mele. Mi-albește capul, în vârtejul lumii, Pe frunți de valuri stă cununa spumii, De mult ce se frământă între ele. De visuri inima pustie nu mi-i... Senin mă urc pe-a lor înalte schele, Străbat albastre văi, plutind prin stele, Pământul ducă-și droaia lui de můmii! Tihnit, ascult a gândului poveste, Mă-nșel, și cred că tot ce-a fost mai este. Ce dulce-i astă amăgire-a vieții! Tăceți s-adorm, nu voi să prind de veste Că mi s-a stins văpaia tinereții, Ș-asupră-mi anii grei și-aștern
Alexandru Vlahuță - Tu ești poet
Alexandru Vlahuţă - Tu eşti poet Tu ești poet de Alexandru Vlahuță Eu vreau cântări de veselie. Că tu ești trist, ce-mi pasă mie? Nici vreu să știu de ce te doare, De grijile ce te frământă, De inima ta care moare... Tu ești poet, deci cântă. De te urăsc, de te sfâșie Vrăjmașii tăi, ce-mi pasă mie? Zâmbind, tu rănile-ți ascunde, Și-n stele sufletu-ți avântă, Cui te lovește, nu-i răspunde... Tu ești poet, deci cântă. De-ți plâng ai tăi, în sărăcie, Și-i vezi murind, ce-mi pasă mie? Tu du-mă-n alte lumi, senine, Căci singura-ți chemare sfântă E să mă-nveselești pe mine; Tu ești poet, deci cântă. Iar dac-un vânt de nebunie Peste viața ta pustie S-abate pentru totdeauna, În noaptea care te-nspăimântă Privește stelele și luna Surâzător, și
Alexandru Vlahuță - Un suflet larg să mă-nțeleagă
... oi fi-ntâlnit vrodată-n cale, Prietin pururi așteptat, Sub raza gândurilor tale O clipă poate-am lunecat... O clipă, și în juru-mi iarăși Pustiu
... l cuprindă, un răcnet de leu, din adâncul Sălbaticei Asii, îi spune că nu-i încă lupta-ncheiată. O, nu, Ilderim, nu e încă pământul pustiu de viteji: Timur îți stă-n față, iar spada-i e soră cu spada lui Mircea, Și ce s-a-nceput la Rovine ...
Alexei Mateevici - Fie voia ta!
... Alexei Mateevici (Povestire) Se ivea de după dealuri Noaptea-n umbre mohorâte, Scuturând întunecimea Din aripile urâte. Nu-i lumină nicăierea, Numa-ntr-un bordei pustiu Luminează-o luminiță, Ca un suflet de-abia viu. Și într-acel bordei, pe paie, Numa-n petice-nvelită, Zăcea mama celor patru Prunci, cu ...