Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ICI

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 271 pentru ICI.

Ion Creangă - Prostia omenească

... nici că-l pot... — Bre, ce trudă! zise drumețul. N-ai vrun topor la îndămână? — Ba am. — Ie-l de coadă, sparge ici, și soarele va intra singur înlăuntru. Îndată făcu așa, și lumina soarelui întră în bordeiu. — Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te ...

 

Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile

... cântă, cum suspină, Glasul codrului o-ngână, Și cum doina-și tragănă Teiul mi se leagănă, Adormind-o florile Și privighetorile. Sună dulce, o auzi-ici, Începutul unei muzici Triste și aeriane Ca sunarea din organe. Mum-adoarme, pruncul râde, Teiul vechi i se deschide. Ies trei zâne ca pe-o ...

 

Mihai Eminescu - Satira I

... a mele scrieri!" O, sărmane! ții tu minte câte-n lume-ai auzit, Ce-ți trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit? Prea puțin. De ici, de colo de imagine-o fășie, Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie; Și când propria ta viață singur n-o știi ...

 

Mihai Eminescu - Satira IV

... liniștei eterne care-mi sună în urechi; Dar organele-s sfarmate și-n strigări iregulare Vechiul cântec mai străbate cum în nopți isvorul sare. P-ici, pe colo mai străbate câte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visa-i și eu odată. Altfel șuieră și strigă, scapără ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea I

... a mele scrieri!" O, sărmane! ții tu minte câte-n lume-ai auzit, Ce-ți trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit? Prea puțin. De ici, de colo de imagine-o fășie, Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie; Și când propria ta viață singur n-o știi ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea IV

... liniștei eterne care-mi sună în urechi; Dar organele-s sfărmate și-n strigări iregulare Vechiul cintec mai străbate cum în nopți izvorul sare. P-ici, pe colo mai străbate cîte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată. Altfel șuieră și strigă, scapără și ...

 

Mihail Cuciuran - O zi și o noapte de primăvară pe ruinele Cetății Neamțu

... Și cerîul plin de stele de nori să lămurești. Și cît privești ochiul, eterul îi curat. Piste puțină vremi să trec aceste toate, Și numai ici cole s-aude cîti-un glas ; În locuri pustiite, și tare dipărtate, Și încă necălcate di a omenirei pas. Acuma pe-mpregiuru-mi ...

 

Nicolae Filimon - Influența cometului asupra artiștilor de la opera italiană

... viteji și plini de virtuți încît nu ai fi găsit un trădător măcar în tot Imperiul Bizantin (deși un istoric atestează că se găseau pă ici, pă colea trădători, dar nu așa mulți ca în ziua de astăzi, ci numai cîți trebuia lui Mahomet ca să-și săvîrșească trebușoarele sale), Constantinopolul ...

 

Emil Gârleanu - Bolnavii

... — Ei, urmă el, dacă m-oi preface bolnav, eu zic că doftorul mă crede. — Îra! făcu unul. — Ghine! Iaca, eu las cașul ici, și-al tău să fie, măi fârtate, dacă n-o zice doftorul că-s bolnav. Nici nu isprăvi bine vorba, și din depărtare se auziră ... mâna peste trup, voi parcă să arate la cap, apoi își luă de seamă, duse mâna în partea dreaptă, în deșert: — Mă doare strașnic ici, tare mă doare, domnule doftor. De-aghe merg. Doctorul se dete mai înapoi, să-l poată privi bine, apoi clipi și-i spuse: — Se ...

 

George Coșbuc - Pe pământul turcului

... în podeț nice legată, Dar acum suie de zboară. Mamă, mămulica mea! Iute-ncepe ca să caute, prin podeț. Cum mai zâmbea Și cerca și ici și colo până-n urmă se bufnește De-un om. Ca trăsnită sare și-n sân repede scuipește: Sfinte Iacob și Procopi! Mare mucenic Trofim ...

 

Mihai Eminescu - Cezara

... albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stâncile negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră. Din niște colți de stânci despre apus se ridica o mănăstire ... cordea prin o nemărginire de lanuri verzi care se pierdeau în depărtarea orizontului, în dreptul ei marea, a cărei suprafață era ruptă pe ici pe colea de câte-un colț de stâncă ce ieșea de sub apă. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului ... căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastră dădea într-o chilie pe pereții cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate — ici un sfânt, colo un cățel zvârcolindu-se în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete ... de catifea, cu fața naltă și senină, c-o barbă sură, s-apropie de copilă c-o întrebare pe buze. — Vino lângă mine... Șezi ici... Ia te uită la acel călugăr tânăr. Ce frumos demon în "Căderea îngerilor", nu-i așa? — Ce frumos Adonis în "Venus și Adonis", zise ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>