Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DIN SENIN

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 498 pentru DIN SENIN.

Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)

... dureri cumplite! De plâns mi-e sufletul pustiu... De-unde vii, iubite? — Noi noaptea doar plecăm la drum, Când zările-s senine. Și tocmai din Boemia vin, Ca să te iau cu mine! — Ah, Wilhelm, intră-n casă-ntâi, Vreau să-ți aud cuvântul. Vreau să te strâng la ... Și jur că noaptea asta chiar Dormim în pat de nuntă! — Ah, dar porni-vom chiar de-acum? Afară-i noapte rece. Ascultă!... clopotul din turn Vestește unsprezece! — E luna sus... Noi și cei morți Ne ducem iute foarte! Ca vântul ori ca gândul vrei Fugarul să ne poarte ... grăbire, Cu brațu-i gingaș încingând Pe multdoritul mire. Și hop, hop, hop, fugind cu ei Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei, Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor, Pe drumul nins de lună, Cum zboară dealuri, văi, câmpii! Greu podurile sună! — Urra!... E luna sus ... amuțiră Pe urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și hop, hop, hop, zburând cu ei, Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor Câmpii, orașe, sate, Și țări și munți dispar în zbor, De goană fulgerate. — Urra!... E luna sus ...

 

Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)

... dureri cumplite! De plâns mi-e sufletul pustiu... De-unde vii, iubite? — Noi noaptea doar plecăm la drum, Când zările-s senine. Și tocmai din Boemia vin, Ca să te iau cu mine! — Ah, Wilhelm, intră-n casă-ntâi, Vreau să-ți aud cuvântul. Vreau să te strâng la ... Și jur că noaptea asta chiar Dormim în pat de nuntă! — Ah, dar porni-vom chiar de-acum? Afară-i noapte rece. Ascultă!... clopotul din turn Vestește unsprezece! — E luna sus... Noi și cei morți Ne ducem iute foarte! Ca vântul ori ca gândul vrei Fugarul să ne poarte ... grăbire, Cu brațu-i gingaș încingând Pe multdoritul mire. Și hop, hop, hop, fugind cu ei Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei, Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor, Pe drumul nins de lună, Cum zboară dealuri, văi, câmpii! Greu podurile sună! — Urra!... E luna sus ... amuțiră Pe urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și hop, hop, hop, zburând cu ei, Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor Câmpii, orașe, sate, Și țări și munți dispar în zbor, De goană fulgerate. — Urra!... E luna sus ...

 

Cincinat Pavelescu - Păsările nopții

... milă De eterna voastră noapte... Tremurați în fund de cuiburi Speriate d-orice șoapte, Pe când eu, dacă furtuna Peste fruntea mea s-abate, Fac din ochii mei oglinda Trăsnetelor scăpărate. De la îngeri smuls-a Domnul Pene mândre pentru voi, Ca să vă târâți aripa Murdărită prin noroi ... le-n seninul De pe culmile înalte! Pe albaștrii munți din zare Zborul vostru să tresalte. Mai lăsați pădurea sumbră, Cuibul, streșina ruină, Și zburați din întuneric Către viață și lumină. Ceru-nalt e lumea-n care Suferinți și păsuri nu-s; De muriți suind acolo, Cel puțin cădeți de sus ... niște mierle, Un grangur, o privighetoare Deschiseră-aripile-n dorul Acestui zbor către azur, Când bufnița și liliacul Grăiră mândrului vultur: Vrei să ne scoți din umbra-n care De veacuri toți ai noștri dorm? Că ești ideea ce ne pasă? Noi suntem numărul enorm! Și soarele-i dușmanul nostru. Când ...

 

Alexandru Vlahuță - D-șoarei G.

... neadormită Veghează ca o mamă la gingașul tău sîn, Și-n noaptea cea adîncă, cînd tu dormi liniștită, Cînd trec visuri frumoase prin sufletu-ți senin, Cînd îngerii din ceruri la tine se scoboară Prin somn să te păzească de visuri necurate, Cu drag a mea gîndire se las-atunci ușoară, Și ... prins-o ca-ntr-o mreajă în gratiele tale, Tu nu șoptești nimica ființei fermecate, Pribeagă ca un Cain pe-a lacrimilor vale. Din inima-mi făcut-ai o arpă plîngătoare Și-n veci-i zis să sune a moarte ș-a pustiu, Ai prins ...

 

Ion Luca Caragiale - Ironie

... îi inspirau d-a dreptul „dezgust". Dar daca nu dorea onoruri, daca fugea de zgomot și de laude, asta nu era decît din pricina deșertăciunii lor, iar nu din vreo falsă modestie ce l-ar fi făcut să n-aibă deplină și manifestă încredere, față cu toată lumea, în talentul lui. Avea talent, și ... femeii care n-a înțeles că trebuia să-i cază roabă în genuchi la farmecul primei lui aruncături de ochi: „Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci Și rînduri de vieți ... trăit, mai des mîhnit, mai rar vesel, într-un cerc foarte restrîns de prietini. Dar era și un om ciudat! El își făcea o plăcere din necaz și din durere o voluptate. Dacă n-avea vreo supărare, și-o căuta; daca nu venea să-l întîmpine durerea dinafară, el știa să și-o scormonească ... face cît de curînd, căci cea mai mare mizerie mă amenință..." Trist document! După destulă vreme de mizerie, a venit recidiva și apoi, din ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Farniente

... coasa ; jos, pe vale, Copii fac larmă, rîd, se iau la trîntă : Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă... Ce dulce-i glasul ciripirii sale ! Din popușoi un iepur sare-n cale : Seninul zilei oare nu-l încîntă ? Un foșnet lin de frunze-l înspăimîntă Și fuge — parcă cerul se ...

 

Cezar Bolliac - Și ce-ar fi poezia%3F

... ș-un muritor Când n-ar simți amor; Ce-ar fi și veselia Când n-ar fi tinerețea; Ce-ar fi niște comori La cei din închisori; Ce-ar fi mărețul soare La cel ce vederi n-are Sau geme-n chinuiri; Ce-ar fi o moștenire, Ce-ar fi o ... fericire, Ce-ar fi a ta iubire La cel fără simțiri. II Albastra ta privire E-atât d-atingătoare, Ca și un cer senin Ce scoate un suspin Din cel ce-n absorbire, Își uită ce îl doare. Spre cei ce-i arunca Dulcea cătare-a ta, - Abstracție-n simțire, - Își pierd ...

 

Mihai Eminescu - Nu voi mormânt bogat

... Eminescu - Nu voi mormânt bogat Nu voi mormânt bogat (variantă) de Mihai Eminescu Nu voi mormânt bogat, Cântare și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Frunzișului veșted Doar vântul glas să-i dea. În liniștea sării Să mă ...

 

Mihai Eminescu - Ondina

... fantazie) L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute        Și noaptea din nori        Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul,        Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat Mânat ca ... Lin. Cântă cu doliul, ce-l varsă belele        Când plâng de-amor, Să creadă lumile, să creadă stelele        Că-i tactul lor. Cum zboară îngerii din stele-n stele, Barzii zbor, flutură printr-a lor bele;    Din lungul horelor amestecate    Barzii ridic a lor glasuri bărbate.    Arpele-n cântece par că se sfarmă    Când gem cu sufletul, când zic de ... amar luat de glume, Adevărul vrăjitor,    E ființa-mi tremurândă    Care trece-n infinit,    Ca un fulger fără țintă,    Ca un cap fără zenit.    Și din chinuri ce mă-neacă,    Eu sorb mirul cel curat,    Cum o lebădă se pleacă    Bând din lacul înghețat.    Și cu moartea cea adâncă    Am schimbat al vieței gând,    Am fost vultur pe o stâncă,    Sunt o cruce pe-un mormânt.    Care ...

 

Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)

... fantazie) L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute        Și noaptea din nori        Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul,        Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat Mânat ca ... Lin. Cântă cu doliul, ce-l varsă belele        Când plâng de-amor, Să creadă lumile, să creadă stelele        Că-i tactul lor. Cum zboară îngerii din stele-n stele, Barzii zbor, flutură printr-a lor bele;    Din lungul horelor amestecate    Barzii ridic a lor glasuri bărbate.    Arpele-n cântece par că se sfarmă    Când gem cu sufletul, când zic de ... amar luat de glume, Adevărul vrăjitor,    E ființa-mi tremurândă    Care trece-n infinit,    Ca un fulger fără țintă,    Ca un cap fără zenit.    Și din chinuri ce mă-neacă,    Eu sorb mirul cel curat,    Cum o lebădă se pleacă    Bând din lacul înghețat.    Și cu moartea cea adâncă    Am schimbat al vieței gând,    Am fost vultur pe o stâncă,    Sunt o cruce pe-un mormânt.    Care ...

 

Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său

... în castelul său de Vasili Andreievici Jukovski Traducere de Constantin Stamati Oh! de unde te-ai luat, spune, oaspe fluturaș, Ce în aer locuiești, oaspe din ceruri picat! Care zefir te-au răpit? care vânt te-au aruncat Din efirul luminos în acest negru lăcaș? Căci sub bolta cestui zid, unde de mult sunt închis, Rază de zi n-au pătruns, nici măcar s ... sau vreun mângâios vis. Numai tu, soarta mea, știi de când aici ai sosit; Doar la tine, fluturaș, acolo în aer sus, Amărâtul meu suspin din castelul au ajuns! Și ai venit înadins să vezi un nenorocit. Vai, tristul sufletul meu, de mult aici îngropat, În tine văd acum lumea ce ... ce doresc, Să văd munții, să văd câmpii și lăcașul strămoșesc, Și pe nevastă, copii la piept să îmbrățișez; Dar vai, ce am făcut eu! Din obezi am scuturat, Și de-a lor sunet grozav, gingașul meu fluturaș Speriat au pribegit din

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>