Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAR
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 2952 pentru DAR.
George Topîrceanu - În jurul unui divorț
... manieră, Nu respectă seara orele de masă, Rareori cu leafa nimerește-acasă, Frecventează cele mai de jos localuri Și se ține noaptea numai de scandaluri... Dar mai e un lucru mai fenomenal: Mișu St. Popescu este imoral ! Parcă ea nu știe că, de-acum un an, Dumnealui se ține cu madam ... o cunoștea, C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea... El putea desigur altfel să se-nsoare, — Dar în loc să-i fie recunoscătoare, Să-l respecte-n casă și să-l menajeze, Dumneaei, din contra, ține să dicteze ! Mișu nu e liber ... pesemne lui o anonimă Unde iscălise doar atât: ,,Cu stimă..." Și-i scria acolo — spun din auzite — Că ,,madam Popescu prea se compromite..." Dar el n-a citit-o, nefiind francată. Și-a trecut și asta. În sfârșit, odată Trebuind să plece Mișu la Vaslui ... palmă. — "Domnule Popescu... nene ! stai un pic... Pe parola noastră că n-a fost nimic !... Damian, săracul, nu știa ce zice, — Dar găsind la urmă un moment propice, Când văzu că treaba tot mai rău se-ncurcă, A fugit... Iar soții se certară furcă. Ea ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"
... cei înfocate ton înalt nu poți să-l ții, Nici să alergi pe-ale slavei pline de sânge câmpii. Felurile-s osebite, și voiesc osebit dar: Cine-n mai multe se cearcă, osteneala-i e-n zadar. Eu dar, ce din cruda-mi vârstă, de când ochii am deschis, Când a-nceput pentru mine al vieții amar vis, Am iubit deopotrivă tot ... mea stare cu a unui călător Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, Se oprește pe-o câmpie și, cu totul întristat, Drumul vede, dar nu știe care e adevărat. Pleacă, se întoarce-ndată, se pornește iar pe loc, Pierde vremea prețioasă și aleargă-ntr-un noroc. Astfel sunt și ... ntr-o lună am făcut. De pământ trântesc condeiul, meseria o urăsc, Și să nu-l mai iau în viață, eu mă jur și hotărăsc. Dar precum Boileau zise: un astâmpăr nențeles Nencetat se-mpotrivește hotărârii ce-am ales; De urechi parcă mă trage, din somn noaptea mă deștept, Și cu ... mască, între oameni lesne nu e priimit: Și sub feluri de podoabe dacă nu îl tăinuiești, Nențeleapta lui ivire poate scump să o plătești. Tu ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui V. II
... larg să-i spuie, curat să-i dovedească Cum trebuie averea să o disprețuiască, Și versuri prin grămadă i-am dat ca să-și aleagă. Dar toat-a mea silință A fost peste putință Puterea armoniei să-l fac s-o înțeleagă. M-aș mângâia d-aceasta ... năpăstuiască? Cânte lupii și urșii în pilde cât le place Omu-și caută treaba și tot ce-a-nvățat face. Povețele sunt vorbe, dar fapta e departe; Și prea puțini urmează moralul dintr-o carte. De aș avea-ncai darul să scriu de porunceală, Și când cearcă pământul vreo ... poezii monstruoase, Cenzura cea deșteaptă e drept să nu le lase; Ele ne strică gustul, și trista lor mânie Parnasul îl preface în proastă băcănie. Dar fabulele mele detot nevinovate Nu se ating de nimeni, n-au personalitate. De vă găsiți în ele, îmi pare foarte bine; Însă de vă e ... zic câteva vorbe de Paris răposatul, Care, bărbat de cinste, om plin de bunătate, Făcea versuri d-acelea ca din topor lucrate, Cum faceți dumneavoastră. Dar iar v-auzeam gura, Și iar mânjeați hârtie, iar v-arătați căldura; Furioși de mânie, iar strigați după mine: "Auzi, nelegiuitul, că morții nu scriu ...
Ion Heliade Rădulescu - Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829
... duc cu-acele zile ce s-au aflat privind A lumii încroire și au văzut, fecioară, Din mâna celui vecinic natur-abia ieșind; Dar tu, zi augustă, născuși întru mărire, Stătuși cu mare slavă, și-n slav-a ta sfințire Lumii celei uimite zâmbind îi arătă Că ... ani pierdute noroadelor a da. A ta ivire fuse la cer îndestulare Și pe pământ îl puse în vecinică mirare. Trecuși, dar niciodată noi nu te vom uita. III Trufașa-ți auroră, eu fruntea-ncoronată, În mână cu măslinul, în slavă nainta, Ș-o nouă sărbătoare, în ... lui prea credincioasă, prea draga-i tiranie, Fatal, repede înger, pământu-a-nconjurat. A ei urmă-n tot locul rămase însemnată; Dar ațintat străbate, ochiu-i zavisnic cată, Ochește și alege al luminării loc. Amar zâmbește, sună fiarele-apăsătoare, Pune-un picior statornic, gheara-i omorâtoare Sugrumă ... noroade cu-a sa milostivire Și ale sale fapte cu fală să vestești. X Te cânt eu în toți anii, augustă zi senină; Dar după cum românii pe tine te slăvesc, Fii și tu lor asemeni și veselă, și lină: Vezi c-ale mele cânturi în veci nu lingușesc ...
Ion Luca Caragiale - Șah și mat!
... avea urmări mult mai mari dacă în jocul de la Rin s-ar fi amestecat altfel cărțile. Așa, era în toată țara o agitație surdă, dar foarte adâncă, care în unele centre lua forme fățișe destul de amenințătoare pentru ordinea generală. Unul din aceste centre mai agitat era și Craiova, unde ... auză distinct o dispută de joc: regina! calul! pionul!... E desigur o partidă de șah tot așa de încordată ca și situația de la Craiova. Dar între accentele amestecate ce trec prin ușa cu geamul spart, Petrache pare că aude un glas cunoscut!... Se ridică și ascultă mai bine... Da!... E ... iluzie? un joc al închipuirii stăpânite de un gând stăruitor? Dar e cu putință să se-nșele astfel?... Dar e peste putință să fie acela!... Dar e glasul lui!... Dar nu se poate! În prada unei nedomiriri amețitoare, omul se repede la ușe, dă-ntr-o parte perdeluța de la ochiul spart, se uită-năuntru ... de la 10 azi-dimineață! — Iaca viu... Stai oleacă; mai am două lovituri, și-l regulez eu pe domnul Wiest! Și mută calul. — Dar ...
Ion Luca Caragiale - Amicului meu Gion
... la comandă — scamatoricesc tertip — Peste Milcov cum s-ar spune, din același singur șip — Orice fină băutură bere, vin, rachiu sau bragă... Dar, per Bacco! spune-mi oare unde suntem, frate dragă? Ce comedie-i aceasta? Bine! știu o-academie E sufficietemante rimă la scamatorie Și-așa dar ... ncolo, Și turbați aplauda-vom trucurile-i fel de fel: Bravo! secretar perpetuu, eternel! sempiternel! Și promit c-o să petrecem bine... A, dar sapristi: Domnii mei, nu cumva oare v-ați jurat a mă prosti? Auzi hal de ctitorie? — ctitorie-boscărie, Alandala coconara! halima, nu ... lăsa pe jos! Auzi, xenamoraseală! Auzi lume! mais pour s.r, Nu mai e ramolisire — c'est du cr.tinisme pur! A! dar imortalii noștri sunt copilăriți cu totul! De s-o apuca Mitiță să le cânte cu fagotul, Mâni, le vine fantezia să pornească chi lo sa ... ndură să-i trimită un veinard, Pe amicul meu Sihleanu, pe veselnicul Potan Noul gheneral dirŹctor... Ma parol' c'est .patant! A! dar nu sunt prepuelnic, nici hapsan mațepestrițe! Hipersensibilitatea ramolitei jupânițe Ce se cheamă-Academia, n-ași voi s-o iritez Cercetez fără de-a crede ...
Ion Luca Caragiale - Istoria se repetă
... chibzuim? răspunde Pandrav impacient... Îmi pun candidatura... Am șanse. - Ei! șanse! să vedem. - Ce să vedem? omule! tu nu știi ce șanse am? - Ba știu, dar în sfârșit, acuma numaidecât nu pot pleca... Rămâi pe deseară aici, nu fi așa nevricos... Și pleacă, lăsând în nedomirire pe entuziastul candidat. Seara se ... cu diplomație? Ce va să zică asta? Răspunde scurt: am, ori n-am șanse? - Bine, Tache, ai; nu zic ba. - Apoi atunci, dacă am șanse... Dar Stan, plictisit și el, la urma urmelor, răspunde scurt: - Ei! știu că ai șanse... Dar batalamaua? unde ți-e batalamaua? - Care? - De la ogeac!... blagoslovenia hahamului! - Care haham? ești nebun? - De la Rusetache rabinul!... Ce te faci prost, că nu ... Bine, toate bune, răspunde Stan liniștit, răsuflând că-n definitiv a ajuns să pună punctul pe i; toate bune și frumoase, dragă Tăchiță; dar fără batalama nu se poate să ai șanse. Batalamaua, aia-i șansa, alta nu-ți mai trebuie. - Așa! strigă Pandrav în culmea furiei, am să ... a auzit de "moderați", a bufnit de râs: - Moderații! gogomanii! hahaha! auzi, moderații! Și apoi foarte serios: - Moderații, musiu Tache, sunt gogomani, ...
... la urmă, cu câteva zile înainte de a ne despărți, începuse să mă cam obosească cu atâtea - cum să zic? - cu atâtea prostii; dar cele două-trei săptămâni de la-nceput, nici nu știui când trecură, atât mi se părea tipul de interesant. Mai întâi era un om foarte ... ieri sta posomorât cu ochii-n taler, acu deodată, radiând prieteșug din ochi, cu un zâmbet afabil, m-a întrebat în limba lui: "Dar domnul știe ungurește?" I-am răspuns că am știut puțin când eram copil, că acuma mai înțeleg ceva, dar am uitat aproape de tot să vorbesc... Pe urmă (la noroc, am încercat) am urmat să-i spun pe franțuzește cât îmi pare rău că ... nimini pe pământ; contra lumii întregi, maghiarul luptă nepăsător, sigur de victorie... fiindcă... are-ncredere în Dumnezeul străbunilor săi... căci... maghiarul în veci nu piere! Dar... este un însă... Însă: maghiarul este, din nenorocire, mâncat de străini! de nemți, de jidani, de slavi, de țigani, de levantini, de germanism, de franțuzism ... pe loc, n-o să se mai învârtească pământul, soarele o să se stingă - cataclism universal! s-a isprăvit cu omenirea! Până la dar ...
Ion Luca Caragiale - Pomada fermecată
... pomezi pentru creșterea părului pierdut s-au încercat în deosebite veacuri, totdeuna cu sinceritate și niciodată cu succes, amăgind astfel necontenit iluziile bietei noastre omeniri. Dar geniul cutezător al omului nu a desperat. Cu nestrămutată încredere într-un “viitor mai mare, mai bun, mai frumosâ€�, el a ... Din naltul fără margini pe care-l bați de veci, Ne-aduci tu vreo nădejde? Nu! razele-ți sunt reci!â€� —A! dar asta, domnule ! exclami d-ta. Poezia aceasta este o platitudine, o secătură literară. Iar lună? iar palidă, iar moartă? iar tainic, boltă albastră, raze reci ... i așa că am ajuns talentat? și poate încet-încet, tot dând cu pomadă, s-ajung și genial. Nu-i decât idealul social în artă! Dar ceva mai mult, nici nu se poate să fie talent sau geniu fără să fi întrebuințat pomada mea. — Ba se poate, zici d-ta ... se deosibește de toate cele vechi la aplicare: ca să obții rezultatul dorit, trebuie să freci cu ea nu capul tău, ci pe al altora; dar
Ion Luca Caragiale - Slăbiciune
... o cursă ce nu trece peste ceas; 2 lei cursa de la și până la gări." Aș! crezi că vrea să știe muscalul de asta! Dar putem noi tolera în statul nostru, în Capitală, ca niște străini să nesocotească regulamentele stabilite? Firește că putem. De ce să nu putem? Nimic pe ... pe zi, în anii comuni, iar în anul bisextil câte 4 lei și 42 de bani și ceva. E cam prea puțin, ce e drept; dar pentru un tânăr fără viții și cu socoteală, poate să ajungă. Ia, să-l privim, mă rog. Unde-o fi mergând așa gătit acest june ... e! N-o să meargă omul cu muscalul să mănânce rahat la cișmeaua lui Cantacuzino de la Filaret... La Șosea! unde merge toată lumea bună. Dar o să-mi zici dumneata: — Cum se poate? Un om care câștigă pe zi 4 lei și 44 de bani fără ceva în anii ... mult blondul.) — D-ta zâmbești, zice economistul sever. Dumitale îți place asta; aprobi luxul acesta nebunesc, din care are să rezulte ruina societății noastre... Dar ne ducem la faliment, domnule! — Te rog, domnule, zic eu... — Daca dindărătul acestui lux (mă întrerupe un moralist), ne-ar pândi numai ruina ...
Ivan Nikitin - Rugăciune pentru pahar
... blândă, Și cu un râs răutăcios S-or îndârji ei la Hristos... Părinte! Treacă-mă paharul Acesta, care-mi dă amarul În schimb pentru răscumpărare! Dar dacă nu-i altă scăpare Din blestemarea părintească Decât prin greaua suferință Rușinea crucii și prin chin, -- Atunci-naintea Ta închin Voința mea cea omenească ... nouă scârbă-aprins A se ruga El iar a prins: ,,Părinte! M-ai trimis în lume, Spre slava sfântului Tău nume, Dar lumea nu m-a mai primit; Despre iubire i-am vorbit Și nu m-a ascultat pe Mine. Am fost al ... din nevoi Izbăvitor, Dar n-au crezut că-s de la Tine. Eu m-am rugat pentru vrăjmași Și le-am adus cu Sine pace, Dar a Sionului oraș Dureri și chinuri Mie-mi face. Pe morți eu din morminte-am scos, Vestind că moartea îi călcată, Și lumea ... la judecată. Părinte! Treacă-mă paharul Acesta care-mi dă amarul În schimb pentru răscumpărare! Tu ești stăpânitor luminii Și voia Ta sfârșire n-are, Dar dacă crucea Mea și spinii, Dar ...