Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru AVEȚI SĂ

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 2615 pentru AVEȚI SĂ.

Ion Luca Caragiale - Politică înaltă

... a intrat într-o daraveră de păcură și m-a rugat -i spun tot ce știu despre americanul ăla, care vrea ne cumpere țara. Eu, care, în privința acestei afaceri, nu știu nimic decât că odată ne-a trecut Rockfeller pe la nas și ... neamțul se amestece? - Știu eu? - Și atunci? - Atunci americanul a înțeles cum merge șiretenia, și, se zice, a propus neamțului... -l ia tovarăș la parte... Dar... - Dar ce? - Dar, s-a întâmplat și liberalii se hotărască atunci strige, ca auză țara, că vor ciocoii o vânză la americani... Si când au văzut ciocoii că nu merge, s-au închinat cu plecăciune americanului, și americanul a-nțeles cum ... au venit liberalii, și acuma... - Ce? - Acuma, zice că vine neamțul... - Apoi, neamțul dă cât da americanul? - Dacă n-o da tocmai atâta, tot o dea ceva... - Apoi are de unde? - Are; și dacă n-o avea destul, o ia acuma el tovarăș pe americanul la parte... Isnaful, auzind balivernele mele, zice: - Ia ascultă-mă, de la țară oi fi eu, dar așa de ...

 

Mateiu Caragiale - Remember (Mateiu Caragiale)

... în mine, drojdie de străvechi eres, o iubire păgână și cucernică pentru copacii bătrâni. Lor le datoresc inspirații mult nobile și grave, fiindcă nu cred se afle pe lume viers omenesc sau cântare meșteșugită care mă miște mai viu ca tainicul freamăt ce-l deșteaptă în frunzișul lor vântul serii. Arborii aceia zugrăviți mă încântau totuși mai mult chiar decât ... toate chipurile mai mult nu se putea da. Mai era nevoie, e drept, și de ceva osteneală, zilnic, ca această podoabă a omenirii -și împlinească frumusețea, pentru că atâta găteală nici la o muiere nu mi-a fost dat văd. -l fi presupus după asta că era unul din acei deșuchiați cu năravuri rătăcite al căror număr pare a fi sporit, în timpii ... astfel, în suta a optsprezecea, coconașii din Paris și le spălau în Flandra și cei din Bordeaux la Curaçao și așa știa vorbească de toate, cu asemănări din trecut, cu apropieri și amănunțiri ferme-cătoare de câte ori i se întâmpla

 

Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă

... și harnic. Nu­i păsa lui de nu știu cine de ar fi fost. Vezi că-și căta de munculița lui, își plătea dajdia, se avea bine cu toți din sat, și cum făcea el, ce dregea el, se chivernisea omul ca -i ajungă agoniseala muncei sale pentru multă vreme. Îi veni vremea de însurătoare, și ca tot creștinul, își făcu și el rândul. Ce vezi d-ta? O dată cu nevasta se strecură în casa lui și sărăcia. Ea găsise un tron vechi, urgisit într-un colț din bordeiul ... și nevestei îi abătuse facă și născu un dolofan de copil, sănătos și voinic ca tată-său. Acum ce facă el? Parale n-avea, de moară nicicât orbească un șoarece, ceva țoale, ori vrun dichis în casa lui, tufă! Nimic, dară nimic n-avea de ce prinde ochiul la el. Cum s-o scoață la căpătâi? Ar fi voit și el, de! -și boteze copilul cu vrun naș mai de Doamne ajută, facă și el o cumetrie. Dară cu ce? Sta bietul om cu mâinile încrucișate, se uita în cer și în pământ și nu știa la ... ...

 

Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan

... se așeze lîngă podul Bagdadului ; cum vedea un străin, ăl dintîi care-i ieșea înainte, măcar de orice teapă ar fi fost, îl poftea politicos -i facă cinste a veni cineze și petreacă noaptea aceea acasă la dînsul. Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, însă bună și curată, așa ca poată mulțumi destul pe un oaspete drumeț. Mai ales nu lipsea de la masă vin bun, și veselie, căci în loc vorbească cu oaspetele său despre politică or despre daraveri necustorești, îi plăcea mai bine povestească despre lucruri plăcute și hazlii. De felul lui era om vioi și bun de petrecere, și știa -nveselească pe un tovarăș orcît de posomorît. A doua zi dimineața Abu-Hasan îi zicea musafirului: -Cînd te-am poftit aseară cinezi la mine, ți-am spus obiceiul meu: nu te superi că acuma te poftesc pleci ; am eu cuvinte mă port așa. Mergi de-ți vezi și de treburile dumitale... Umblă cu Dumnezeu! într-o seară, cînd ședea după regula lui la capătul podului ... califul Harun-al-Rașid, îmbrăcat tiptil așa ca ...

 

Elena Liliana Popescu - Imn Existenței

... avea s-adeverească minunea-ntre minuni, Creației cunună și vieții mărturie, sortit stăpân fie peste adânci genuni și dându-le lumină s-aducă armonie, -nvețe cunoască, prin viața lui amară, atras de suferințe – urmând le trăiască, sperând fără știe că trista sa povară, de griji și umilințe, avea îi trezească Treptat o licărire din Viața lui uitată, în minte o-ntrebare din ce în ce mai clară și care pătrundă ființa-om aflată mereu în frământare, făcându-l tresară Atunci când va-nțelege ceva din rostul firii și-al său în omenire, lăsând deoparte teama ce îl oprea știe secretul devenirii păstrat în amintire și dându-și atunci seama Că nimeni nu e singur de poate, în durere, afle ajutorul și mila -ntâlnească întrezărind în sine că firava-i putere el, necunoscătorul, va ști o sporească Și între rău și bine el va putea discerne, când Legea va cunoaște și Binele va face atunci când egoismul nu va ... și-avea -l mai învețe, luând diverse forme, prin care ...

 

Dimitrie Anghel - O victimă a lui Gutenberg

... de pe ram și s-a făcut una cu celelalte ajunse pînă jos, copacul dimpreună cu ramul ce-au stat multă vreme căutînd înverzească, înscrie un ram gol cu o umbră viorie pe zăpadă, arunce o galbenă foaie într-o toamnă tîrzie, rîdă veselă și verde la soare ori picure o lacrimă clară într-o noapte cu lună plină de primăvară. Astfel fac și eu cu tovarășii mei, la care privesc peste umăr din ... mea, tot felul de figuri patibulare apar și dispar, întinzînd o notă scrisă pe hîrtie, tot felul de telegrame sosesc, o nesfîrșire de valuri vine bată și se spargă de zidul redacției unde sunt robit. Fila albă de hîrtie, ca un pustiu pe care pasul nici unei caravane nu și-a ... robia coloanelor care se vor acoperi de litere, de negrele semne, de înfiorătoarele hieroglife ce sunt primii pași după care se vor lua atîția, ca nu meargă nicăiri. Foi după foi cad, cu inconștiența copacului le fac tremure și joace în lumină, le las se vestejească și

 

Ion Creangă - Dănilă Prepeleac

... iar a celui bogat era pestriță la mațe și foarte zgârcită. Vorba veche: "Tot un bou ș-o belea". Fratele cel sărac — sărac fie de păcate! — tot avea și el o pereche de boi, dar colè: porumbi la păr, tineri, nalți de trup, țepoși la coarne, amândoi cudalbi, țintați în frunte, ciolănoși și ... tânjală, cârceie, coasă, hreapcă, țăpoi, greblă și câte alte lucruri ce trebuiesc omului gospodar nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. Și când avea trebuință de asemene lucruri, totdeauna supăra pe alții, iară mai ales pe frate-său, care avea de toate. Nevasta celui bogat de multe ori făcea zile fripte bărbatului, ca -l poată descotorosi odată de frate-său. Ea zicea adeseori: — Frate, frate, dar pita-i cu bani, bărbate. — Apoi, dă, măi nevastă, sângele ... făcui pacostea și fraține-meu! Ei, ei, acum ce-i de făcut?... Eu cred că ce-i bine, nu-i rău: Dănilă face, Dănilă trebuie desfacă. Mă duc văd, n-oi putea smomi pe frate-meu -mi împrumute și iapa, ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Irinel

... bineînțeles, cu ochii în jos. încep. Când îmi muriră părinții, amândoi în același an, eram mic, mi se pare de șapte ani. Am voit -i plâng pe amândoi — pe amândoi îi iubeam. M-am apropiat de cosciugul lor. Nu eram singur. Trebuie știți că tata a lăsat o avere frumușică. Erau dar la capul lui mulți care nu-l putuseră suferi. Se vorbea de un ... de ani, n-am voit ies de sub tutela unchiu-meu, fratele mamei, om blând ca și mine, rușinos ca și mama. Îmi vine râd... Nu cumva vă spun vreo minciună?... De ce v- spune?... Nu vă cer nimic, nu-mi cereți nimic, de ce vă mint? Și adevărul e că nu v-am spus de ce n-am luat socotelile tutelei și de ce-am rămas în aceleași case ... am citit-o... și cu altă fată... și cu sora ei... și mi se pare că a arătat-o și altora... Am râs mă prăpădesc... Și Irinel începea râdă. Și râdea, râdea, până ce lacrimile îi curgeau pe obrajii ei rumeni. Apoi, după ce ofta, începea: — Îi scrie... tremurând... de niște stele ...

 

Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații

... oțel, Și dau toți cu socoteală Că de mulțime ce sînt, Viind într-a lor iuțeală, Vor face rău pre pămînt. Nevasta-ncepu zică : - Ce spui ? așa trăiești! Aoleo ! eu mor de frică, Tu, frate, mă păzești. El necăjit îi răspunde : - Ce păzesc mai întîi? Tu mai bine te ascunde Și eu singur rămîi. - Unde ? unde, frățioare? Zicea țiindu-l de brîu. El zicea se pogoare Aci-ntr-o groapă cu grîu. Aceasta ea o și face. Puind o scară curînd, Intră-nlăuntru și tace, Speriată, tot tremurînd. Bărbatul ... răpit ? El i-a răspuns: - Dară, dară, Vro cinci am căpătuit. - Unde-s, neică? mai sînt încă? Veselă îl întreba. Dar ce-o -i faci? mănîncă? frig vreunul, au ba ? - Frige, frige, zise, puică, Sînt buni ca orce cîrnați, D-am avea bem și țuică, Ar fi și mai minunați. Mai scoase el din desagă Și o lipie pe loc, Zicînd: - Șezi, nevastă dragă, mîncăm pe lîngă foc. Ea mîncînd întrebă: -Neică! Dar și lipii a plouat? El îi zise: - Ba nu, leică, Altă potcă s-a ... ...

 

Radu Greceanu - POVESTE DE JALE ȘI PRE SCURT asupra nedreptei morți a preacinstitului Costandin Cant

... dânsul,     Fără cât pre nepotu-său luatu-l-au cu dânsul,     Pre Dumitrașco adecă, căci îl avea mai bine,     Nedespărțit de fiii lui, așa îl avea mai bine,     Și de cele ce-i întâmpla, spre el avea credință,     Numai cu el sfătuia, făr'dă nici o ferință,     Neavând nădejde dăspre el aibă răutate,     Căci nepot având pre el, știia o direptate.     Din Țarigrad era născut, a neamului stâlpare,     Din mahala dă la Fener, tocma ... fără dă rușine.     Iar niamul lui nu l-au lăsat a fi într-acea rușine,     Ci l-au trimes la unchiu-său, că -ș găsească bine,     Ca slujască, mult-puțin, dobândească minte.     Și unchiu-său l-au priimit cu bine și cu cinste,     Și între coconii lui îl avea, la mare socotință,     Ca pre un fiiu îl iubiia, cu bună cuviință,     Cu totul nevoindu- ca pedepsească,     Și de rele ce avea el se pedepsiască.     Iar încăș și mătușă-sa, acia dă bună viță,     A domnului Șărban-vodă fiică era iubită,     Tocma ca ochii îl ținia ... Moldova au stăpânit,     Și pre acestu boiar, ce am zis, la cinste îl

 

Cincinat Pavelescu - O epigramă

... Venise generalul Averescu... Probabil că epigrama asta, care-i plăcuse mult ilustrului general pentru care eu am un adevărat cult, l-a făcut -și aducă aminte de mine cu atâta bunăvoință. De altfel, primulministru avusese raporturi de prietenie cu tatăl meu... Dar revenim la chestie... Ne-am luat cu vorba. presupunem acum că în adevăr fi fost numit director general, ce s-ar fi întâmplat? Mărturisesc sincer că emoția mea ar fi fost enormă ... ar fi înlesnit mult dificultățile debutului și realizarea programului. Nu ți- putea vorbi scuză-mă, te rog, de programul prezumtivei mele direcțiuni. Lasă-mă văd decretul iscălit și atunci îți promit o nouă și lungă convorbire detaliată. Altceva e vorbești despre iepure, și altceva stai cu pușca în mână, în pădure, în fața lui. Dar fiindcă văd că insiști cu programul, îți voi spune că de la început ... Joile literare de la Comedia Franceză, pentru ca publicul poată lua contact direct cu scriitorii și operele lor. vrea cu acest prilej scriitorii fie larg remunerați. fi încurajat în primul rând literatura dramatică originală, aceea care merită, bineînțeles. fi căutat ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>