Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea
... cetatea Peste codri sta cetatea... de Mihai Eminescu Peste codri sta cetatea Stăpânind singurătatea... Luna plină strălucea, Din nălțimea cea albastră Bătea tainic la fereastră. Și pe negrele zăbrele Sta domnița după ele, Uitându-se norilor Calea zburătorilor. Părul galben, abia creț, Peste tâmple sta răzleț Și trecând pe după tâmple Ca un val de aur împle Umerele și spinarea Și întreagă arătarea. Și e una la părinți, Cum e luna printre sfinți, Și-ntre fete tinerele Ca și luna printre stele, Și e una chiar sub soare, Cine cată-n ochi-i moare, Ochi izvoare de lumine, Cu mâni albe, lungi și fine Și cu degetele trase, Subțirele, de crăiasă, Și buzele subțirele De-mi zâmbea-ntristat cu ele. Au mai știu povestitorii Ce sunt, oare, zburătorii? Vin din rumenirea serii Și din fundul sfânt al mării, Vin din ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor, Calea zburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede, Le năzare La oricare L-a chemat ... ntunecoși I se uită mângâioși, În păr negru stele poartă, Dară alba față-i moartă, Ori se face nor de ploaie Care cade în șiroaie Și burează-așa de lin Prin perdelele de in; Și-n fereastră, ca-ntr-un prag. Se arată nalt și ...
Dimitrie Anghel - Nicolae Iorga (Anghel)
... umbla desigur, ca de alt rege asirian se va spune poate că, înfricoșat de curgerea vremii, el a hotărît să nu mai doarmă și să facă din noapte zi, iar din zi noapte, ca biruind somnul să oprească și timpul din mers și să și-l supuie voinței lui... Capricioasa vreme însă le schimbă toate și mi-a schimbat și silueta cea dintîi, pe care am cunoscut-o. În orașul pe care l-am cîntat, l-am văzut întîia oară, și pe atunci era slab și deșirat, ca un țurțur. Singuratic era și puțin iubitor de oameni, afișînd pretutindeni cu voință poate paradoxa lui Ibsen că numai omul singur e tare. Era un tînăr smolit la față, urzit ... dau atîta mulțumire, voi povesti că ultima dată cînd l-am întîlnit l-am surprins cumpărînd flori. Mușcate roșii, ca să rîdă în glastre poate, și un trandafir de lună își alesese și le privia cu o nețărmurită dragoste, precum — ori și care ar fi opinia lui — îmi privesc și eu volumașul meu "În grădină". Și dacă l-am întrebat de cînd i-s dragi florile, mi-a spus că și
Antim Ivireanul - Scara aceștii cărticele
... puține învățături veți putĂ©a să vă săturați de lumina cunoștinții și să ajutorați și pre creștinii cei lipsiți. Iară de veți fi și cu acĂ©stia așa de nesimțitori, cât să nu vă puteți dumeri, nici să vă puteți îndrepta fiind așa de puținele și foarte pre înțeles și prostĂ©ște, atuncea să va cunoaște că nu veți să vă nevoiți pentru dragostea lui Hristos, pentru întemeiarea besĂ©ricii, pentru folosul creștinilor, și pentru cinstea voastră și mai vârtos pentru plata ce vi s-ar da / de la Dumnezeu pentru osteneala ce ați face. Și pentru acĂ©ia voi veți da seama la înfricoșata și strașnica judecată a lui Hristos, căci eu v-am învățat câte sunt trebuincioase și de folos, și mi-am făcut datoriia, după cum zice Hristos la Ioan în 15 capete: De n-aș fi venit, și de n-aș fi grăit lor, păcat n-ar avea, iară acum pricină n-au pentru păcatul lor. Iară de veți socoti în gândul vostru ... veți folosi, nici veți putea să vă îndreptați înaintea dreptului judecătoriu. Că zice / Domnul Hristos la Mathei în 22 de capete: Dați ale chesariului, chesariului și ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu. Că precum cĂ©re împăratul dăjdi de la supușii lui, așa cĂ©re
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cel rătăcit
... dat mie în mână mărul? Acum să fii odihnit. Luând mărul, omul nu se mai gândea dară decât la bucuria ce o să simță el și nevasta când s-or vedea împresurați de copii. Și cu gândurile astea ajunse acasă și dete mărul neveste-sei, ca să-l mănânce, fără să-i mai spuie altceva. Ea priimi mărul cu bucurie. Și după ce plecă bărbatul în trebile sale, se așeză pe pragul ușei, curăți mărul și-l mâncă. Iepșoara ieșise și ea din grajd, și veni la stăpânăÂsa, că era învățată la traista cu grăunțe. Negăsind nimic de ronțăit, luă și ea cojile de măr, pe care le lepădase stăpână-sa și le mâncă cu multă poftă, ca pe niște trufandale. Nu trecu mult și atât stăpâna, cât și iepșoara se simțiră a fi luat în pântece. Și după nouă luni femeia născu un copilaș de drăguleț; iar iepșuna un mânzuleț gingaș. Îndoită fu bucuria omului când se văzu și cu copil, și cu mânz. Și fiindcă acesta se născuse odată cu fiul său, hotărî ca nimeni să nu încalece pe dânsul, fără numai fiu-său, când s-o face mare ...
... larg, își astupă urechile cu ceară împreună cu toți matrozii... III Sirena deveni însă tot mai provocatoare... Ea îl urmări pe întinsul apelor, cu cântări și gesturi perverse, până ce o duzină de Driade, Nereide și Tritoni avură tot timpul să se adune din larguri și adâncuri și să aducă pe o superbă cochilie de sidef o inocentă și decentă pâlnie ruginită. Planul de seducțiune al seriosului și castului filozof putea fi astfel considerat ca reușit. Abia avu el timpul să se furișeze la tubul de comunicație, când zânele mării îi și depuseră, grațios, pâlnia în preajma locuinței sale, apoi, ușoare, zglobii, în râsete și chiote nebune, dispărură cu toate pe întinsul apelor. Confuz, înnebunit, dezagregat, Stamate abia putu să apară cu căruciorul prin canal... Fără a pierde ... încerca la vederea acestei pâlnii îl făcea să se bucure și totodată să sufere și să plângă ca un copil... O scutură cu un otrep și, după ce îi unse găurile mai principale cu tinctură de iod, o luă cu sine și, cu legături de flori și dantele, o fixă alături și
Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost
... de care mai chiaburi și mai țanțoși - tot de cei care umblă cu chebea între umere și poartă căciula pusă de-a cățeaua. Și Ionică cel prost n-avea cap să se amestece în vorba lor, c-apoi ce pățea cu nime' nu împărția, sermanul! El și la crîșmă și la joc și pe la nunți ședea tot deoparte, ca un pui de bogdaprosti, se făcea "Tănasă", și numai asculta ce pun la cale ceilalți; și cînd îi plăcea ce fac ei, da și el din cap și zicea că "tot bine este". Asta era vorba lui Ionică. Iară cînd nu se mulțămea cu ceea ce fac ei, atunci numai icnea și el și tăcea molcum - cum îi omul cel strein și nebăgat în samă. V-am spus că satul acela era plin de flăcăi. Negreșit că unde-s flăcăi mulți, fete sînt și mai multe; asta-i de cînd lumea: și tinere și bătrîne, și frumoase și slute, și bogate și sărace, și harnice și leneșe - de toată mîna. Și bietele fete, cum îs fetele, își așteptau și ele ceasul de măritiș cum își așteaptă porcul ziua lui Ignat... Vorba ceea: "Joi, țapule, joi, la tine ici (arată ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... teacă! Porniți la luptă, pui de lei! Să nu dați neamul de ocară, că altfel grea va fi dojana pe ginta noastră moldoveana, pe oastea și pe Domnul ei!" Atât vorbi. Căutătura Și-o aținti apoi spre-ai săi. Și a simțit deplin căldura acelor inimi de flăcăi ce i-au răspuns c-un falnic "Ura!" Înfiorând și munți și văi. Prelung un bucium dă semnalul. Se-azvârle Vodă-n șea, măreț. Nerăbdător nechează calul Și tremură sub călăreț. Apoi copitele-și avântă Și drumului se-așterne-n zbor Și unde țărna o frământă se-nalță o perdea de nor. Răsună-n patru zări ecoul sublim al glasului domnesc ce poruncește: "înainte!" Și toți năvală-n vijelii pornesc, iar soarele fierbinte— răsfrânt din marele-i tării pe zale cu-argintate ținte— Și el ia parte-n bătălii, pe coifuri, lănci și steaguri sfinte jucându-și razele aurii. În toiul luptelor, în grabă cu spada-ntinsă spre Ștefan se-arunc-orbește un oștean. Dar lovitura lui e slabă Și vodă nu-i atins defel. Prin oțelitele lui zale nu trece paloșul de-oțel Și mândru-n fruntea oștii sale se-arată tot mai teafăr el. Pesemne-a fost ...
Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F
... a gândit și la mine și m-a smuls o clipă din arhivele prăfuite ale magistraturii[...] unde guverne neocrotitoare mă țin departe și de publicul elegant, înțelegător și simpatic al capitalei, și de viața intelectuală a Bucureștiului. Parcă, totuși, în satisfacția mea de a mă afla în fața dv. se amestecă și o umbră de melancolie. Să fie numai neîncrederea în modestia mijloacelor mele oratorice și în conștiința sarcinii prea grele ce mi-am asumat-o? Sau poate vina e a titlului conferinței care mi s-a impus ... Epigrame în contra lui Martial. Existența literară a lui Martial se leagă de unul din cele mai interesante fenomene ale istoriei literare romane și ale limbii latine. Grecia în secolul lui Cicerone și al lui Virgiliu exercitase o influență suverană asupra spiritelor romane. Acești învingători ai lumii fuseseră subjugați, la rândul lor, de farmecele și arta lirei grecești. Dar sub domnia lui Claudiu, a lui Neron și a lui Domițian, o provincie din Occident părea că se luptă și că reușește să smulgă Romei sceptrul Parnasului. Nu se scursese un secol de la cucerirea romană,
Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)
... asculte." - "O, ești frumos, cum numa-n vis Un înger se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată; Străin la vorbă și la port, Lucești fără de viață, Căci eu sunt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-ngheață." * Trecu o zi, trecură trei Și iarăși, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-și aducă Și dor de-al valurilor domn De inim-o apucă - "Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și viața-mi luminează!" Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere; În ... viața; Și ca să-ți fie pe deplin Iubirea cunoscută, Când sărutându-te mă-nclin, Tu iarăși mă sărută." Ea-l asculta pe copilaș Uimită și distrasă, Și rușinos și drăgălaș, Mai nu vrea, mai se lasă. Și-i zise-ncet: - "Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și ...
Dimitrie Anghel - Pelerinul pasionat
... armonia intimă a versurilor sonore cînta în sufletul lui cum cîntă sonoritățile picurilor de apă într-o peșteră adîncă. Zarurile precumpăneau norocul unora și-a altora, regii întorși de-o mînă dibace adăugau un punct unui partener, și vremea, neîndurata vreme, curgea, scăzînd minută cu minută anii atîtor pierde-vară, adăugind însă vers cu vers gloria lui de mai tîrziu. Și el era un jucător, în arena atîtor ambiții, lucra însă pretutindeni, și, deși în mulțime era absent, căci cine are ceva în el poate gîndi ori-și-unde, Muza, pentru un poet adevărat, fiind pretutindeni ca și Dumnezeu pentru un credincios. Ora aperitivului venea, ceasul verde, cum i se zice pe acolo, ceasul acela, cînd aerul miroasă a absint și ... amurgurile Parisului nu le-am mai văzut nicăirea. O năvală de lume ia cu asalt omnibuzurile — vorbesc de vremea cînd Metropolitanul nu era încă, și forfotă în toate părțile. Imperialele sînt pline, și o primăvară întreagă de fete, cărora le e deajuns o panglică și o floare ca să fie frumoase, ies ca din pămînt. Și nu e loc mai delicios ca să privești decît terasa unei cafenele. Pentru mulți, terasa aceea, în viața asta zbuciumată
Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră
... s-au născut ca și mine pe același pămînt, învîrtind sfera aceasta pe care se zugrăvesc atîtea uscaturi despărțite de linii albastre ale apelor, să-și recheme și ei amintirile, să se lase legănați de farmecul lor, să-și caute în fața rîurilor icoana pe care o aveau cînd erau copii, să plîngă și să se înduioșeze de priveliștele pe cari le-au văzut de cînd s-au născut; și, îmboldiți de acestea, să-și rostească durerile și bucuriile, în graiul pe care l-au învățat și pe care îl găsesc mai sonor și mai apt de a se exprima, cum o fac și eu ?... Viața curge ca un fluviu imens și noi suntem viața. Imensul fluviu are însă două maluri și mulți dintre cei ce ne-a aruncat întîmplarea pe infima noastră bucată de pămînt, ce-o văd zugrăvită pe globul terestru, stăm despărțiți ... cremene, izvorul acesta greoi și material, căci e și el un izvor care mișcă, s-a înfrățit cu toate acestea. Rostogolit de valuri și aruncat din pripor în pripor, s-a rotunzit și a luat aceeași formă, s-a asemuit ...