Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SPUS
Rezultatele 1291 - 1300 din aproximativ 1510 pentru SPUS.
Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu
... Dați-mi arpă de aramă La Quadrat Romancero español 1871 Mortua est! Înger de pază Noaptea... Steaua vieții Replici Basmul ce i l-aș spune ei Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act) Frumoasă și jună Iubită dulce, o, mă lasă Iubitei Cântecul lăutarului Copii eram noi amândoi... Aveam o ... mori tu? De-aș muri ori de-ai muri Locul aripilor La moartea lui Neamțu Îngere palid... Steaua vieții Replici Basmul ce i l-aș spune ei Andrei Mureșanu Frumoasă și jună Iubită dulce, o, mă lasă... Iubitei Cântecul lăutarului Copii eram noi amândoi... Aveam o muză Doi aștri... Când crivățul ...
George Coșbuc - Fata craiului din cetini
... mări; El zvârle foc pe gură și flacără pe nări Și poate să vorbească cu stele și fortune! Încalecă pe dânsul, căci dânsul îți va spune Prin vorbe tot aceea ce nu-ți pot spune eu!... Atunci încet se lasă prin aer un nor greu Și-acopere pe babă; iar Trandafir s-aruncă Pe calul său și trece un deal ...
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
George Gordon Byron - Oscar D'Alva Oscar D'Alva (Poem de Lordul Byron) de George Gordon Byron traducere de Constantin Negruzzi (1841) Cerul e senin. Pe dânsul strălucește cu-ntristare Palida nopței candelă, răspândind lumina sa Peste a Lorii pustii țărmuri. Acolo cu îngâmfare Vechile turnuri de Alva oarecând se înalța, Și cu a lor ruginit creștet loc prin nouri își făcea; Iar azi al armelor zgomot în ele nu s-auzea. Câte ori a lunei raze au căzut cu mulțămire Pe coifurile argintoase bravilor nebiruiți, Când în serile senine înainta cu mărire Ieșind din castelul mândru d-arme grele coperiți! Câte ori a privit luna pe aceste stânci râpoase, De ale cărora poale undele se sfărâma, Rărind moartea cu a ei coasă rangurile numeroase Bravilor ce cu a lor sânge pământul înroura! Ochii lor perzând nădejdea de a mai videa vrodată Strălucita stea a zilei ce-n războaie-i lumina Se întorn cu întristare din câmpia sângerată Ca să vad-a lunei luce pân a nu se-ntuneca! Ei adeseori slăviră acea luce fericită Căci atuncea pentru dânșii ...
... împrejurul ei, se tăvălește, latră, sare la ea și iarăși ia calea înapoi până la Pascu. — Ce-i, Scormon? Cine e aceea? El ar spune dac-ar ști vorbi. Dar scheaună, sare, latră și iarăși fuge la Sanda, și de la Sanda la Pascu, și de la Pascu la Sanda ...
Ion Creangă - Soacra cu trei nurori
Ion Creangă - Soacra cu trei nurori Soacra cu trei nurori de Ion Creangă Publicată în Convorbiri literare , 1875 Era odată o babă, care avea trei feciori nalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte. O răzeșie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe păsări alcătuiau gospodăria babei. Pe lângă acestea mai avea strânse și părăluțe albe pentru zile negre; căci lega paraua cu zece noduri și tremura după ban. Pentru a nu răzleți feciorii de pe lângă sine, mai dură încă două case alăture, una la dreapta și alta de-a stânga celei bătrânești. Dar tot atunci luă hotărâre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lângă sine — în casa bătrânească — și a nu orândui nimic pentru împărțeală până aproape de moartea sa. Așa făcu; și-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori și mângâiată de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea în sine: "Voi privighea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici ...
Ion Luca Caragiale - Ţal!... Țal!... de Ion Luca Caragiale Țal... Ce este țal? Este un substantiv român împământenit; înainte de-mpământenire, era verb german; însemna a plăti — se scria zahlen si se citea țal’n. Foarte des se-ntrebuințează acest verb în lumea noastră, unde, cumpărându-se toate, trebuiesc toate plătite. Când s-au înființat și la noi în țară berăriile, în secolul trecut, fiindcă la-nceput toți berarii și chelneni erau nemți, s-a introdus și acest verb țal’n, dar numai în formă de infinitiv imperativ, cu însemnarea: să plătesc! să plătim! În multe limbi europene, între cari și franceza și germana, infinitivul se întrebuințează ca imperativ impersonal, și la pozitiv și la negativ; dar, în limba noastră, forma infinitivului, și numai prescurtată, se-ntrebuința, mai-nainte, ca imperativ, numai la persoana a doua singulară și numai cu negațiune. Exemple: “ Taci, dumnule! Nu țipa, cocoană!" â€�Plătește, nene! Nu plăti, țațo!" Ce se-ntîmplă însă? De la o vreme, grație dezvoltării necontenit crescânde a agriculturii, industriei și comerțului României (pentru care totuși, trebuie să mărturisim, rămâne încă destul de făcut), luând căile noastre de comunicațiune un ...
Ion Luca Caragiale - Cronica de joi
... altă propunere. Aducându-mi aminte de origina noastră ilustră de la Tibru, mi se indică neapărat două nume: Romulus și Remus. La aceasta, părintele gemenilor spune, cu mult temei, că femeia sa nu este vestală. Adaugă că, dacă e vorba să dăm copiilor nume istorice, atunci ar dori ceva din istoria ...
Mihail Kogălniceanu - Nou chip de a face curte
... că citești romanul colanului zeei Vinerei? Dacă drăgălașul nu-i destul de voinic să facă un asemene pas, aleargă la cimpoieș, care se duce de spune fetei, în versuri întovărășite de cimpoi, că cutare flăcău moare, piere pentru dânsa. Oare acest fel de declarație nu-ți place mai mult decât declarațiile ...
Nicolae Filimon - O cantatriță de uliță
Nicolae Filimon - O cantatriţă de uliţă O cantatriță de uliță de Nicolae Filimon (Din memoriile unui călător) Obiceiul meu cînd călătoresc este a mă ocupa mai totdauna de persoane decît de lucruri. În deligență esaminez mai mult pe companionii mei de călătorie, decît frumoasele peisage ale localităților prin care trec. Ajungînd la ospelerie, în loc să mă ocup de camera mea, din contra, toată atențiunea o pui asupra ospelierului, camarierilor și femeilor de serviciu. La masă prefer mai mult pe conmeseni decît bucatele și vinul. Privirea unei fețe umane e mult mai interesantă pentru mine, decît grămezile de pietre ce le numim orașe sau cetăți, decît acele înălțimi de pămînt sau de calcariu ce le numim munți, sau acele desimi de copaci ce le numim foreste. Îmi va zice cineva că, cu astfel de bizare dispozițiuni, călătoria nu plătește un ban și că, fără să părăsesc capitala unei țări, aș putea găsi toată materia pentru favoritele mele contemplațiuni. Ei bine, voi răspunde la o asemenea observațiune că este o eroare și încă o eroare prea groasă. Să luăm de esemplu Neapole, acest oraș sau cetate, cum veți voi să-l numiți; este în adevăr un muzeu imens ...
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... Nu-i pământ de ungureni, Ci de neaoși pământeni! (pag. 311) VRĂBIUȚA Vrăbiuță de pe deal, Zbori degrabă în Ardeal Și te-ntoarce de îmi spune Or vești rele, or vești bune. Du-te, vezi dacă mai sunt Frați de-ai mei pe-acest pământ, Sau dacă i-a omorât ... eu când o am luat În cosițe i-am jurat Să n-o las de lângă mine Și s-o apăr de oricine. Sau când spune în Doncilă (pag. 113): Rămâi, soro, sănătoasă, Ca o viorea frumoasă Într-un păhărel pe masă. Sau când compară cu vioiciune plastică (p. 290): Voinicelul ...
Titu Maiorescu - Limba română în jurnalele din Austria
... și Leiborgan însemnează organ favorit, organ de predilecțiune, și astfel Pesti Naplo devine jurnal favorit al partidului guvernamental. Telegraful român din 25 aprilie 1868 ne spune că: "Succesul acesta nu poate fi dătător de măsură." "Dătător de măsură" este traducerea literală din nemțescul massgebend și însemnează: decisiv, hotărâtor, așa încât după ... sigur. Nemțește: aus glaubwĂ¼rdiger Quelle. Închipuiți-vă un francez care ar zice: Je peux affirmer de fontaine croyable. Tot Federațiunea din 9 mai 1868 spune: "D. Radich fu încredințat cu prezintarea lor la casa magnaților." Românește: D. Radich fu însărcinat cu prezentarea. Nemțește: H. R. wurde betraut mit. "Se citește ...