Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru POATE CĂ
Rezultatele 1291 - 1300 din aproximativ 1311 pentru POATE CĂ.
Alexandru Macedonski - Noaptea de noiembrie
... se-ncovoaie... Se face grea ca plumbul purtând pe Antichrist. Parada ajunsese în Strada Franțuzească... O doamnă din caretă văzând-o-n drumul său, Uitând că e supusă la legea cea obștească, A pus a-ntoarce caii, zicând că e semn rău, Iar alții, în credința că ortu l-am dat popii Din oftică sau tifos, batistele scoteau Și, dându-se-ntr-o parte, la nas și le puneau, Crezând că-i molipsește mirosurile gropii. Când însă Bucureștii, în care-am suferit, Rămase-n urma noastră în ceață învelit, Cu turnuri de biserici, cu teatre și ... piept a-mi pune cruce, Se uită împrejuru-i, o cere, și s-aduce... Aș vrea să-i pot a-i spune că nu voiesc s-o port, Că-n viață am purtat-o pe umerii-mi legată, Ducându-mi tinerețea sub dânsa-ncovoiată -- Dar crucea te urmează oriunde — viu sau mort. Alături ... Voind să se înalțe un templu literar Cu piesele române cusute la dosar. Era un demn spectacol de-a țării propășire Să vezi că ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... post și rugăciune; În lume primprejur eu văd Numai plăceri, desfătăciune; Știu numai vinuri și mâncări, Prea puțintel gândesc de cer, Și curăția sufletească Nu poate să mă mai sminteascăâ€�. Obraznicele vorbe încă Cu totul ea nu le sfârșise, Și râsul îndrăzneț s-atingă Urechile nu contenise; A vinului ... în pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită, Și-n inima cea pângărită Hristos în clipă a pătruns... Privirea ...
... post și rugăciune; În lume primprejur eu văd Numai plăceri, desfătăciune; Știu numai vinuri și mâncări, Prea puțintel gândesc de cer, Și curăția sufletească Nu poate să mă mai sminteascăâ€�. Obraznicele vorbe încă Cu totul ea nu le sfârșise, Și râsul îndrăzneț s-atingă Urechile nu contenise; A vinului ... în pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită, Și-n inima cea pângărită Hristos în clipă a pătruns... Privirea ...
George Coșbuc - Legenda rândunelei
... stol Pe-un larg adânc al mării Spre-adâncul larg al zării Se duc corăbii multe Cu fata de-mpărat. De-amar ea nu mai poate: Inelul scump și-l scoate, Din deget, și-l aruncă În marea ce-o străbat. Atunci, să știi tu bine, Voi mai vorbi cu tine ... încep să bată, Mișcări părând de aripi Cu umblet ușurel. Și s-a nălțat în vânt Deodată rândunica! E negru-al ei vestmânt, Că-n negru se purtase De când se măritase! De-atunci ea vesel zboară Pe dealuri și pe lunci Și-ntruna ciripește Și-ntruna povestește Tot ...
Ion Luca Caragiale - Un mare sculptor român
... mare, un revoluționar îndrăzneț și convins, un bărbat de stat dibaci, un orator și un publicist entuziast: e, în sfârșit, o figură cu care se poate făli o generație întreagă. Iată ce știam cu toții până astăzi despre Dumitru Brătianu. Dar oamenii mari au în genere niște deprinderi ciudate. Ei, în ... curent, este prima aniversară a doliului pentru pierderea lui Dumitru Brătianu, autorul statuiei ce ploieștenii au în Piața Unirii.â€� Înțelege bine oricine că
Dimitrie Bolintineanu - Căprița de aur
... în flori să prefac?" — ,,Te du de găsește, sub plopul ce plânge, Fugaru-i ce-adapă cu tânărul sânge De fii de-mpărați! El poate să-ți spuie misterele sale... Dar tot e mai bine să pleci p-a ta cale, Spre junii tăi frați!" Ea zice. Streinul ... străinu-a strigat, Văzând-o dormindă pe fragedu-i pat. El pasă spre patu-i și cât naintează Ai fetei ochi seamăn mai mult că veghează, Mai mult vii se par. Gurița-i se mișcă și va să vorbească — ,,Oh! nimeni în lume n-o să mai ghicească Misterul ...
Alphonse de Lamartine - Suvenirul
... Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1829 Ziua se duce ș-altele vin, Și fără urmă se strecor toate; Dar să te stingă nimic nu poate Dintr-al meu suflet de tine plin. Anii mei repezi, viața-mi trăită Le văz grămadă în urmă-mi stând, Precum stejaru-și vede căzând ... neputincios Răsuflă însăși a ta suflare. Când trist, în taină, la altar merg Să rog Ființa mângâietoare, Atuncea lacrimile-arzătoare Mâinile tale simt că le șterg! Când dorm, tu-n umbră ești cu-ngrijire Ș-asupră-mi aripile-ți alin; Visele toate din tine-mi vin, Încât viața simt ...
Ion Heliade Rădulescu - Suvenirul
... Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1829 Ziua se duce ș-altele vin, Și fără urmă se strecor toate; Dar să te stingă nimic nu poate Dintr-al meu suflet de tine plin. Anii mei repezi, viața-mi trăită Le văz grămadă în urmă-mi stând, Precum stejaru-și vede căzând ... neputincios Răsuflă însăși a ta suflare. Când trist, în taină, la altar merg Să rog Ființa mângâietoare, Atuncea lacrimile-arzătoare Mâinile tale simt că le șterg! Când dorm, tu-n umbră ești cu-ngrijire Ș-asupră-mi aripile-ți alin; Visele toate din tine-mi vin, Încât viața simt ...
... a curmezișul câmpului, apoi de-a lungul unei prăpastii grozav de adânci, în care, dacă ar putea să se uite, ar cădea amețită poate. Merge drept pe marginea povârnișului, înfășurată în mirosul cimbrului ce crește tocmai pe fund. Păzitorii hergheliei au privit la început lucrul acesta mirați, apoi au ... cu furie, aproape nu mai putea merge; se opri deasupra deschizăturii adânci, în fundul căreia șuvoiul gâlgâia înfuriat. Și, fără de veste, i se păru că se mișcă sub ea pământul; nici n-avu vreme să se înfricoșeze, malul se desprinse mai întâi domol, răsturnând-o pe-o coastă, apoi se ...
Grigore Alexandrescu - Anul 1840
... așteptăm în pace al soartei ajutor; Căci cine știe oare, și cine îmi va spune Ce-o să aducă ziua și anul viitor? Mâine, poimâine, poate, soarele fericirii Se va arăta vesel pe orizont senin; Binele ades vine pe urmele mâhnirii, Și o zâmbire dulce după-un amar suspin. Așa zice ... elementul meu. Dar aș vrea să văz ziua pământului vestită, Să răsuflu un aer mai slobod, mai curat, Să pierz ideea tristă, de veacuri întărită, Că lumea moștenire-ntâmplărilor s-a dat! Atunci dac-a mea frunte galbenă, obosită, Dacă a mea privire s-o ...
Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)
... vine vâjiind în aer, Văile suspină, codrul clocotește Stejari de ani sute scârșnesc să se rumpă. De ploaie și vifor nu-i adăpostire, Și nici că se vede de om locuință, Ci prin întuneric printre crengi departe Când și când clipește o de foc lumină, Cu speranță mare și îndrăzneț suflet ... dulce steaua dimineții. Cu prietenie zeița grăiră: “Românule triste, supune-te soartei Și mântuie țara de-un neamic mârșav, De Vronța păgânul, ce măcar că moartea L-au trântit în fundul iadului amarnic, Ș-a gheenei gură l-au sorbit în secoli, Unde-al smoalei clocot, al focului ... n șes de nisipuri, pe a mării țărmuri, Vei găsi cetatea de doi zmei păzită. Iată, îți dau ție un încântat fluier, El poate să-nchidă a zmeilor gură. Dar de vrei să scape scumpa ta Dochie, Să-i verși al ei sânge, așa-i voia soarteiâ ... tot de leșuri De români, furate de prin ținterimuri; Iar lilieci, stance, cucuveici și buhne Zburau ca un nour de-asupra cetății. Deci zmeii simțiră că sosi eroul Și zbieră cu țipăt bătând cu aripa; Ei bafta își cască și zboară asupra-i, Cu limbi întreite vor să-l venineze, Zbârnâiesc ...