Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I(CEEA) CE
Rezultatele 1291 - 1300 din aproximativ 1462 pentru I(CEEA) CE.
Mihai Eminescu - Legenda cântărețului
... frunziș []întunecat de oliv și laur, suspenda luna ca o pavăză de aur, el sta-ngenuncheat la picioarele ei și, [cu] capul culcat în poalele-i albe, se uita lung și-ntunecat c-o privire de profet în întunecimea cea blândă și albastră a ochilor ei mari. Cu mâinile ... Gangelui murmurau lin ca înțelepciunea vremilor. Simbol uriaș al timpului. Paria se uită lung în el, și-l înțelese. Auzi vorbirea sântelor sale origini, înțelese ce este aceea ce mișcă cele trecătoare ale pământului. Își sfărmă arfa de o stâncă și se duse-n sus. Răscoli popoare contra regilor și legilor lor, răsturnă regii ... nimic, nimic ―numai valurile sânte ale Gangelui vuiau cu un răsunet depărtat și ironic în urechile lui ― își plecă fruntea și zise: "La ce? La ce
... cum o strigă prelung: „Martaaa!â€� Ea întoarce capul și o ia înapoi. Vine la pas, sleită de puteri, printre tulpinile înalte de lumânărică ce o ating ușor, ca și când ar alinta-o. Și parcă întreg câmpul s-a obișnuit cu dânsa, o cunoaște și-i e dragă; cum merge încet, fluturi mici, albaștri, atrași de albeața părului, se țin după dânsa, se așază pe crupa lucioasă, se ridică iarăși, alungându ... prăpastii grozav de adânci, în care, dacă ar putea să se uite, ar cădea amețită poate. Merge drept pe marginea povârnișului, înfășurată în mirosul cimbrului ce crește tocmai pe fund. Păzitorii hergheliei au privit la început lucrul acesta mirați, apoi au lăsat-o, doar a luneca odată, să scape ... fire de iarbă și se așeză, ca niciodată, jos. Întinse botul, adulmecă, o greutate parcă o apăsa deasupra creștetului, apoi soarele începu să ardă din ce în ce mai puternic. Semințele florilor miroseau ca și cum ar fi fost prăjite, și iarba se încălzi sub dânsa ca într-un culcuș. Și deodată, vântul ... glas răsună prelung: „Martaaa!â€� și a doua oară: „Martaaa!â€� Apoi nu mai auzi nimic. Atunci, dibuind, înfricoșată, sub potopul ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea
... bate la palmă... nu pune în cârcă ca să tragă la spete... nici nu te-așterne cu tălpile la falangă, ca Nea Nicuță, când bea ce-a strâns cu discul. Mai erau cinci zile până la Școala domnească. Toate lighioile din curte aflaseră că va să mă duc la ... știau pe de rost cum trebuie să fie în ochii Domnului: nici unul nu s-ar fi dus fără botini în picioare, căci desculți nu i-ar fi primit decât Nea Nicuță, c-un sfanț pe lună. Noaptea visam școala: un palat mare, mare și frumos, ca în basme, cu porți ... ziceam dintr-o răsuflare. Ba uneori uitam să întorc foile și tot nu făceam greșală. Frate-meu mă mai învățase cele patru socoteli și fracțiile. Ce știam mai bine era tabla lui Pitagora. Mă învățase și istoria cu șase domni vestiți: Radu Negru, de care aș fi jurat că fusese român ... picurau în cărțile deschise și aduse la vârful nasului. Vergea, lăcrâmi, urechi roșii, Domn uscat și nalt... Să dusese curajul!... Dârdâiam. Și frate-meu, după ce vorbi încet cu profesorul, îmi șopti: - O să te asculte, să spui tare și deslușit. Și plecă. Îmi venea să mă iau după dânsul. Și
Grigore Alexandrescu - Adio. La Târgoviște
... La Târgoviște de Grigore Alexandrescu Culcat pe-aste ruine, sub care adâncită E gloria străbună și umbra de eroi, În liniște, tăcere, văd lumea adormită Ce uită-n timpul nopții necazuri și nevoi. Dar cine se aude și ce este ăst sunet? Ce oameni sau ce armii și ce repede pas? Pământul îl clătește războinicescul tunet, Zgomot de taberi, șoapte, trece, vâjâie-un glas... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar unde sunt acestea? S-au dus! Au fost părere ... munte, De unde își apucă vultůrul al său zbor, A nopții stea revarsă lumină pe-a mea frunte Și raza-i se reflectă pe limpede izvor. Aci zefirul vesel prin frunze-ncet suspină; Aicea orizontul e dulce, luminos; Aici aceste râuri... Dar unda lor e lină ... au rămas numai, precum o nălucire Rămâne dimineața din visuri care zbor; Așa, fără-ndoială, amara mea viață De-acum e pentru mine nisip neroditor, Ce vara îl usucă și iarna îl îngheață Și nici o floare n-află sărmanul călător. Dar însă suvenirul ființelor iubite Va fi la al meu ... La vechea lor tulpină ce ...
Dimitrie Bolintineanu - Mihai și călăul
... Dimitrie Bolintineanu - Mihai şi călăul Mihai și călăul de Dimitrie Bolintineanu Cu Mihai se vede tânăra domniță Tremurând de spaimă ca o porumbiță; Printre geana-i lungă ai ei ochiori Ard ca două stele ce lucesc la nori. ,,De ce plângi? întreabă bravul cu mirare, Eu mor pentru țară și neatârnare. De aceea, dragă, sa te voioșești Și cu flori cosița să ți-o împletești ... se împleticește; Fierul său aruncă... Cade fermecat Sub căutătura mândrului bărbat. Fetele-ncunună părul lor cu flori, Tot românul strigă de mai multe ori ,,Cel ce
Constantin Mille - Dumnezeu e nihilist
... Constantin Mille - Dumnezeu e nihilist Dumnezeu e nihilist de Constantin Mille Din volumul Caietul roșu Popi cu pletele cărunte din Bizanța sau din Roma, Tu ce porți pe a ta frunte mitra scump´atâtor țări, Voi portarii sfinți ai groapei prea sfințitei Învieri, Ce cu fumul de tămâie și cu ruga și aroma Cătră cerurile´nalte strigați numele lui Crist, Plecați fruntea, plecați fruntea, Domnul vostru-i nihilist. Și când Domnul e cu-aceia care lupt´ pentru dreptate, Slugile nu trebui oare ca să fie ca și el? Dumnezeu aruncă astăzi în ... Dumnezeu e mâniat, Iar tu, fiară omenească, cu gândiri neomeneoase, Avortor, te uită – astăzi ceasul morții ți-a sunat. Tu, mulțime flămânzită, ce de veacuri ții pe spate Temelia lumii care drept răsplată-ți dă venin, Te deșteaptă, vezi și cerul l´a ta luptă cum ...
Dimitrie Bolintineanu - Daniel Sihastru
... Bunule părinte! Sunt rănit și-nvins; Însăși a mea mumă astăzi m-a respins! Viu sa-ți cer povața dacă nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?" Daniel Sihastru domnului a zis — ,,Ma înșeală-auzul ori eu am un vis ... pace și furtună. Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi Pentru neatârnare, oameni și pământuri; Dar nu ai p-acela ca să-i umilești! Poți ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robești! Dacă mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă, Altuia mai harnic locul tău îl lasă! Căci mai bine este supus lăudat, Decât cu rușine ...
Costache Bălăcescu - Iarăși la Meidan coconu Drăgan
... cu marafeturi, Cine altu era-n stare Așa a le ticlui, Și cu-atîta-ndemînare A le și bașirdisi ? De aceea 'I zicea cheia Bogăției Vistieriei, Vrednic s-iconomisească Toate, și s-apandisească. Ș-orice metahirisește, 'I iese, că e ugurliu, Și de obște se iubește, Căci e foarte ciracliu. Ș-așa mare A fost, și tare În tot veacul ... caturi Învechit în maslahaturi. Rău, dar, se ponosluește, Și rău a zis cin' a zis, Că nimica nu plătește Cînd odată-i evhnenis. Nu dați mare Ascultare, La zănatici Și lunatici, Care zic c-ortografia Poate goni sărăcia, Și cer limba să ne-o strice De la ... cu iota ; Tu varia, Eu oxia ; Tu cu multă pricopseală, Eu cu bani de cheltuială ; Spune-mi dacă ești cuminte, Cine e mai folosit ? Tu ce scoți nouă cuvinte Ș-umbli cu cotu cîrpit ? Tot temeiul, Nu-i condeiul, Nici cioplirea, Fericirea ; Ci să știi să-ntorci dulapuri, Să rabzi multe, să-nghiți hapuri, Să despici și firu-n două Și să scoți ... ...
Vasile Alecsandri - Dragoș (Vasile Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Dragoş (Vasile Alecsandri) Dragoș [1] de Vasile Alecsandri Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Dragoș, mândru ca un soare, A plecat la vânătoare. Ghioaga și săgeata lui Fac pustiul codrului! Cerbul moare, urșii per Și vulturii cad ... A doua zi ei plecară Și prin codri apucară, Amândoi îmbrățișați, Cu flori mândre-ncununați. Dealuri multe ei suiră, Multe dealuri coborâră, Pân-în valea ce-nverzită, De-un râu luciu răcorită. Copilița-nveselea Și din gură-așa grăia: „Dragoș, Dragoș, frățioare, Lasă ochii tăi să zboare Peste dealuri și ... Pleca fruntea lui cea lată Și sărind, mugind, da zor Peste mândrul vânător. Iară Dragoș s-ațintea Și, cel zimbru cum venea, Ghioaga-n frunte-i arunca, Fruntea-n două-i despica! Apoi capul îi tăia, Într-o lance îl punea Și pleca în veselie Pe frumoasa lui moșie, De păgâni să o ferească Și ca ... o domnească! ↑ După tradiția poporală, Dragoș a venit din Ardeal și a poposit într-o vale numită Câmpul lui Dragoș , ce ...
Panait Cerna - Părâul și floarea
... Panait Cerna - Părâul şi floarea Părâul și floarea de Panait Cerna Părâului se tânguiește-o floare: "Ce blând erai în vremuri mai senine! Purtai în unde numai dezmierdare. Plecată peste valurile-ți line Aveam tăria pururi lângă mine, Iar noaptea-mi coborai ... a răpit acea blândețe; Tot crești mereu, și fără stăpânire, Azi îmi arunci cuvinte îndrăznețe; Azi cerul meu numai arar se-arată, De mult ce plângi și te frămânți în spumă, Mi-e fața-n veci de lacrimi râurată; Iar când vorbesc cu steaua mea, vâltoarea Îmi fură vorbele și ... și chemi, și blestemi: Vino! Vină! Și tot mă-ndoi… Dar ce sunt eu de vină, Că tu îți farămi trupul în vâltori? Și pentru ce-aș porni cu tine-n vale? Să văd cum oglindești tot alte flori, Plecate peste zâmbetele tale? Prefă-ți în aburi picurile grele, Și spulberă ... e dor de tihna de-altădată!..." Secă izvorul, cu durere mare, Ca să-mplinească ruga ei fierbinte Dar cine nu ascută-o rugăminte, Chiar crudă, ce-a pornit de la o floare? Fugi nebun părâul; dar cu dânsul Se șterse și a cerului icoană Și-acolo unde ...
Gheorghe Asachi - Lupul și cucoara
... Gheorghe Asachi - Lupul şi cucoara Lupul și cucoara de Gheorghe Asachi Mâncând lupul chiar ca zece, Era-aproape să se-nece, Cu un os ce-n gât stătusă; În zadar sărmanul tusă, Căci d-al scoate Nu mai poate Și-i să pare c-a să moară. Când, văzând pe o cucoară, Semn i face cu picior Ca să-i deie agiutor. Iată paserea ghibace Operația i face Ș-acel os Din gât i-au scos, Apoi cere legiuită Pentru lucru mulțămită. Mulțămită!lupu-i zice Oare nu ești tu ferice Că din gât nesățios Capul teafăr ți l-ai scos? Sărmănico, fugi din drum, De mă superi, te zugrum ...