Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ATUNCI(PE)
Rezultatele 1291 - 1300 din aproximativ 1348 pentru ATUNCI(PE).
Alexandru Macedonski - De-mi spui...
... 180, datată: "1881, aug. în 23", semnată Luciliu. De-mi spui cine-a dat viața întâiului atom, De-mi spui de unde vine pe lume întâiul om, De-mi spui unde să află ființa prea putinte Ce lumea a creat-o zicând două cuvinte, De-mi spui ... de ce e lumea și care-i ținta sa, De ce se mișcă totul și-n veci se va mișca, De-mi spui aceste toate, atunci
... zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut, Vei auzi județul și râsetul prostimii, Dar să rămâi ca stânca posomorât, tăcut. Ești crai: trăiește singur. Pe slobodul tău drum Te du, unde te cheamă al minții tale zbor, Desăvârșește-ți roada gândurilor de dor Și n-aștepta răsplată a trudei ... trudei nicidecum. Ea este-n tine. Tu-ți ești înaltul tău județ Ce aspru-ți hotărăște al muncii tale preț. Ești mulțumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci
... zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut, Vei auzi județul și râsetul prostimii, Dar să rămâi ca stânca posomorât, tăcut. Ești crai: trăiește singur. Pe slobodul tău drum Te du, unde te cheamă al minții tale zbor, Desăvârșește-ți roada gândurilor de dor Și n-aștepta răsplată a trudei ... trudei nicidecum. Ea este-n tine. Tu-ți ești înaltul tău județ Ce aspru-ți hotărăște al muncii tale preț. Ești mulțumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Cauza pesimismului în literatură și viață
... să se lămurească în privința sensului cuvântului pesimism , trag din el toate concluziunile logice, construiesc astfel un pesimism ori un pesimist ideal în capul lor, pe urmă cu abstracțiunile din capul lor ei caută să lămurească pesimismul din viața reală. Cu alte cuvinte, ei nu deduc sensul cuvântului din viața reală ... istoria omenirii. Dar mulți dintre acești din urmă cad în altă greșeală. Ei studiază pesimismul în felurite epoci, caută ce are comun pesimismul tuturor epocilor, pe urmă, cu acest rest comun la toate, vor să caracterizeze pesimismul fiecărei epoci în parte. Așa, spre pildă, nemulțumirea în privința condițiunilor vieții va fi ... a Engliterei moderne spre pildă, ar căuta ceva comun tuturor organizațiilor sociale, începând de la comunele primitive ale brbarilor până la societatea burgheză modernă. Pe urmă, cu acest rest comun tuturor organizațiilor sociale ar dori să caracterizeze organizația modernă a Engliterei. În acest caz, ceea ce ar caracteriza ... În legătură cu această degenerare și slăbire nervoasă e slăbirea voinței, o disproporție mare între voință și inteligență. Nu în zadar îl numesc criticii francezi pe pesimistul modern un impuissant [2] . Cu această enervare, slăbire a voinței sunt în legătură toate celelalte semne distinctive ale pesimismului, anume: melancolia, blazarea ...
Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul
... Lui D. Anghel A fost odinioară un cavaler tăcut, Cu ochii melancolici, obrajii de zăpadă. Tărăgănat și șubred, pustiu și abătut, El hoinărea pe uliți, dat visurilor pradă. Era așa de țeapăn, stângaci, dus în extaz! La geamuri flori și fete râdeau de el cu haz, Când, șovăind în ... chipul ei răsare din buclele-aurii, Surâd albaștri ochii scânteietori de vii — În brațe unul altui se lasă ei să cadă... În brațe unul pe-altul ei dornic se cuprind; Stângaciul de-adineauri nici nu se mai cunoaște; Re-nvie visătorul; obrajii reci s-aprind; Din ce în ce mai ... și cântă răpitor, Și, stând să-nceapă danțul, ridică-n tact piciorul... Tresare cavalerul, înnebunit de-amor. Mai pătimaș își strânge la piept acum odorul. Atunci
... Lui D. Anghel A fost odinioară un cavaler tăcut, Cu ochii melancolici, obrajii de zăpadă. Tărăgănat și șubred, pustiu și abătut, El hoinărea pe uliți, dat visurilor pradă. Era așa de țeapăn, stângaci, dus în extaz! La geamuri flori și fete râdeau de el cu haz, Când, șovăind în ... chipul ei răsare din buclele-aurii, Surâd albaștri ochii scânteietori de vii — În brațe unul altui se lasă ei să cadă... În brațe unul pe-altul ei dornic se cuprind; Stângaciul de-adineauri nici nu se mai cunoaște; Re-nvie visătorul; obrajii reci s-aprind; Din ce în ce mai ... și cântă răpitor, Și, stând să-nceapă danțul, ridică-n tact piciorul... Tresare cavalerul, înnebunit de-amor. Mai pătimaș își strânge la piept acum odorul. Atunci
Grigore Alexandrescu - Dervișul și fata
... te crez, Dar aste haine bisericești Nici n-au a face cu ce-mi vorbești; Ș-apoi de barbă mă-nfiorezâ€�. Pustnicul nostru pe loc se duse, Își rase barba, se pieptănă, Nemțește bine se îmbrăcă, Ș-o pălărie în cap își puse. Veni la fată: „Cum ți ... O-ntrebă. Spune-mi, mai te-ndoiești? Vezi ce putere amorul are? Mi-am lăsat legea; alt mai voiești?â€� „Nu voi nimica, atunci ea zise; Credincios mie cum o să-mi fii, Când jurăminte în ceruri scrise Și a ta lege nu poți s-o ții ...
Alexandru Vlahuță - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu
... lui Ioan Eliade Rădulescu La statua lui Ioan Eliade Rădulescu de Alexandru Vlahuță Codru-i mort. Copacii cu ramuri putrede și înnegrite Se-ncovoaie; și pe șirul de schelete-nțepenite, Ca pe niște coarde-ntinse, trist arcuș vântul ce bate Cântă epopeea morții, jalea crăngilor uscate. Gâzii cu ochi plini de focul poftelor nemistuite Lung se uită ... un vlăstar, Ce văzând cu ochii crește, crește... iată-l nalt stejar... Ridicându-și a lui ramuri sus, deasupra codrului. Și un glas atunci puternic s-auzi din vârful lui Răsunând: O, nu! un codru ce de veacuri stă-n picioare Ca o strajă neclintită nu atât de lesne ...
Ștefan Octavian Iosif - Hornarul
... Ştefan Octavian Iosif - Hornarul Hornarul de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Pe cerul alb se face-o pată, Apare și dispare iar, Și pata asta-ndoliată E-o siluetă de hornar ... Se pleacă omul de cărbune, Ținând ... știu ce spune Ca printr-un negru telefon. Din horn în horn își schimbă locul, La orice pas primejduit, Dar neschimbat îi e norocul ... Și-atunci
... Dimitrie Anghel - Hornarul Hornarul de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Pe cerul alb se face-o pată, Apare și dispare iar, Și pata asta-ndoliată E-o siluetă de hornar ... Se pleacă omul de cărbune, Ținând ... știu ce spune Ca printr-un negru telefon. Din horn în horn își schimbă locul, La orice pas primejduit, Dar neschimbat îi e norocul ... Și-atunci
Constantin Negruzzi - Cârlanii, vodevil într-un act
... bătrân, bre. TERINTE: Ce are a face! parcă eu nu m-aș fi priceput, dacă aș fi vrut. Dar să începem. Să vezi pe Vochița cum are să se scârbească. Vochițo! Vochițo! MIRON: Dacă și Domnica s-o vezi. Domnico! Domnico! Scena 8 Cei dinainte, Vochița și Domnica VOCHIȚA ... Crede-mă, nu te mai pune de pricină, și dă cârlanii. TERINTE: Ba, ba, păn-acu-i tot una. Să te găsesc sănătoasă, Vochițo, și pe dumneta, cumătriță. Vin, Miroane. DOMNICA: Să mergi sănătos, bădică. Păzește-te pe drum. Nu te osteni; și dumneta, cumătre Terinte! (Bărbații ies.) Scena 9 Vochița și Domnica (bufnesc de râs) VOCHIȚA: Sărmanii proști! socot că ne-nșală ... ce i-au abătut tătâni-meu să vie să șeadă toată vara aice? Zău, dacă n-ar mai fi Vochița și Domnica m-aș usca pe picioare. TERINTE: Auzi tu? o zis Domnica. MIRON: Ba o început cu Vochița. LIONESCU: (puindu-se jos) Tot cărți și iar cărți, ce dracu! vor ... dobă de carte! când aș putea videa pe Vochița, care-i așa de frumușică!... MIRON: Na! te pricepi acu? — După Vochița îmblă. LIONESCU: Ori ...