Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ������LA

 Rezultatele 1291 - 1300 din aproximativ 1734 pentru ������LA.

Mihai Eminescu - Ondina

... Răsună din umbra cea mare        Cântare. În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare, Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare,        Cum danță ușor        Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie        Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de ... adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Zboară danțândele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zefirii de prin grădine, În coruri nimfele cântă la hore Și gem în lirele blânde, sonore, Ascunse gândure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în citere ele-ncordară Și ... regele să calce văile        Cătând o sor', Eroi se-ninimă și plâng femeile        De-a lui amor. El fură munților ecouri tinere,        Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere        Vorba d-amor. Pe munți în negură, pe stânci de cremene,        El a cătat O albă vergină, să ... Și prin neguri mormântare    Privesc fața mea de mort.    Dar atunci când albe zâne    S-or privi-n sufletul meu,    A! Gândiți, gândiți la mine    Că am fost în lume eu. Un murmur feeric dezmiardă doios A salei tăcere senină, Prin bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude ...

 

Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)

... Răsună din umbra cea mare        Cântare. În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare, Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare,        Cum danță ușor        Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie        Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de ... adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Zboară danțândele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zefirii de prin grădine, În coruri nimfele cântă la hore Și gem în lirele blânde, sonore, Ascunse gândure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în citere ele-ncordară Și ... regele să calce văile        Cătând o sor', Eroi se-ninimă și plâng femeile        De-a lui amor. El fură munților ecouri tinere,        Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere        Vorba d-amor. Pe munți în negură, pe stânci de cremene,        El a cătat O albă vergină, să ... Și prin neguri mormântare    Privesc fața mea de mort.    Dar atunci când albe zâne    S-or privi-n sufletul meu,    A! Gândiți, gândiți la mine    Că am fost în lume eu. Un murmur feeric dezmiardă doios A salei tăcere senină, Prin bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude ...

 

Mihai Eminescu - Pe aceeași ulicioară...

... Mihai Eminescu - Pe aceeaşi ulicioară... Pe aceeași ulicioară... de Mihai Eminescu Pe aceeași ulicioară Bate luna la ferești, Numai tu de după gratii Vecinic nu te mai ivești! Și aceiași pomi în floare Crengi întind peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le ... eu, rămas același, Bat mereu același drum. Ah, subțire și gingașă Tu pășeai încet, încet, Dulce îmi veneai în umbra Tăinuitului boschet Și lăsându-te la pieptu-mi, Nu știam ce-i pe pământ, Ne spuneam atât de multe Făr-a zice un cuvânt. Sărutări erau răspunsul La-ntrebări îndeosebi, Și de alte cele-n lume N-aveai vreme să întrebi. Și în farmecul vieții-mi Nu știam că-i tot aceea De ...

 

Mihai Eminescu - Pe gânduri ziua...

... ziua... de Mihai Eminescu Pe gânduri ziua, noaptea în veghere, Astfel viața-mi tot în chinuri trece ­ Va vrea natura oare să se plece La ruga mea ­ să-mi deie ce i-oi cere? Nimic nu-i cer decât mormântul rece, Repaos lung la lunga mea durere ­ Decât să port iubirea-mi în tăcere, Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece. Căci lumea e locașul pătimirei ...

 

Mihai Eminescu - Pierdut în suferința...

... Pierdut în suferința... de Mihai Eminescu Pierdut în suferința nimicniciei mele, Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în haos, M-am închinat ca magul la soare și la stele Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos; Nimic să nu s-audă de umbra vieții mele, Să trec ca o suflare, un sunet, o ... ce-o varsă zadarnic o femeie... Zadarnica mea minte de visuri e o schele. Căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i poetul? La glasu-i singuratec s-asculte cine vra. Necunoscut strecoară prin lume cu încetul Și nimene nu-ntreabă ce este sau era... O boabă e de ...

 

Mihai Eminescu - Singurătate

... Mihai Eminescu - Singurătate Singurătate de Mihai Eminescu Cu perdelele lăsate, Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Țârâiesc încet ca greeri ... a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Umblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. Ah! de câte ori voit-am Ca să spânzur lira-n cui Și un capăt poeziei Și pustiului să pui ...

 

Mihai Eminescu - Stelele-n cer

... Astfel viețile Și tinerețile        Trec și se stâng. Orice noroc Și-ntinde-aripele Gonit de clipele        Stării pe loc. Până nu mor, Pleacă-te, îngere, La

 

Mihai Eminescu - Venere și Madonă

... ți murdare, ochiu-aurorei matinal. Dar azi vălul cade, crudo! dismețit din visuri sece, Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț. Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece, Mă învață cum asupră-ți eu să caut cu dispreț! Tu îmi pari ca o bacantă, ce ... inima stearpă, rece și cu suflet de venin! * Plângi, copilă? - C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frânge apostat-inima mea? La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adânci ca marea, Și sărut a tale mâne, și-i întreb de poți ierta ...

 

Mihai Eminescu - Viața (Eminescu)

... își coase ochii într-un tort de in; Vânătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care ... dreaptă... În această viață de mizerii plină Singura-i amică este o albină, Rătăcită ­ ce știi cum ­ în strada veche. Glasul îi pătrunse la a ei ureche, Deschizând fereastra, să intre o lasă Între flori să doarmă și să-i stea în casă. Se iubiră cele două ...

 

Mihail Cuciuran - Pavilionul romantic

... arburi, când lumea toată tace, Alerg subt a lor frunze odihna a-mi găsi, Vroind de-a mele chinuri la ei a mă disface, Vroind să jur subt umbră-li în veci a nu simți. Zadarnic de la oameni nădăjduiam iubire, Zadarnic fericire la dânșii mai catam, Căci, vai, în ei lipsește orice compătimire Ș-adesea între dânșii mai mult mă întristam. La marea mea durere nu aflu alinare, Ce numai o ființă mi-o poate vindeca: Zadar cer de la ceruri asupră-mi îndurare, Căci ah, la a me rugă nu vra a-mi ajuta. Toate-s pornite asupră-mi, și cer și elemente, Jurate l-a ... grozav a mă munci; Și eu la ce-ntre oameni mai caut simtimente? ..................................... Dar ah, pășind acuma în tânără grădină Gândeam că de necazuri la ea m-oi dispărți; Ș-în loc să văz viindu-mi o rază mai senină, Simțesc c-a mele chinuri încep a ...

 

Mihail Halici-Fiul - Odă (Halici-Fiul)

... Honoribus      Fortunae et Auspiciis Impenetrabilis Dacici Argonautae      Praenobilis Domini      Francisci Paricii, Papensis etc.      Veteris oculissimi in Illustri Enyedina      Haliciastri: natum.     Cânt sănătate, sărind la voi, Rumanus Apollo,     La toți, câț svânta-n Împărăție ședeți!     De unde cunoștince așteptem și ștință: ferice     De Amstelodam, prin chărți este-n omenie tipar.     Lege dreaptă au dată ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>