Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE VOI
Rezultatele 1271 - 1280 din aproximativ 1401 pentru PE VOI.
Cincinat Pavelescu - Așteptatei
... au inima să-mi soarbă! Căci simt cu asta mă mângâi, Adânc în suflet îngropate Comori de dragoste, curate Ca sărutările dintâi. Ți le păstrez pe
George Topîrceanu - Un începător de talent: Apostrofe la lună
... a-ntâmplării, lună, soră cu pământul, În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate Fermecat-ai paraziții uriașului tău frate! Arc văpsit pe bolta rece de-un penel muiat în aur, Solz zvârlit din coada unui legendar ihtiozaur, — Câți săraci din lumea asta, când lucești în noaptea ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Un vis
... S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Un vis Iubesc cum încă om pe lume N-a fost în stare să iubească. Iubita mea e sfântă, mare, Dar nu-i ființă pământească. Iubesc o zeie exilată Din ...
Traian Demetrescu - Două dimineți de aprile
... voia Domnului să fie!â€� Era în satu-acela dascăl, Cu păr frumos, dar cărunțit; Și, cum era zi de vacanță, Părea mai vesel, negreșit, Pe lîngă grîne și pîrîuri Trecînd așa, ne învoim În dimineața-aceea, veseli O zi prin munți să pribegim... Ei, ce e? îl întreb atuncea, Cînd ...
... și ambiții postume n-ai avut. Eu însă, care mi-am jertfit atîtea nopți ca să deprind farmecul misterios al cuvintelor, dacă îmi vei ajuta, voi încerca prin ele să te rechem din lumea umbrelor și să te fac să trăiești măcar o clipă mai mult viața pe care o iubeai cu atîta patimă. Se face o seară furtunoasă ca șl asta, și noi suntem doi copii nevrîstnici, într-un oraș tăcut. Teiul ... unde e clădit palatul acela e Florența, iar seniorul ghebos și ghiduș e străbunul vostru. Vîntul cald cînd se strecura prin parc scutura roadele coapte, pe cari nimeni n-avea voie sii le culeagă. Anotimpurile aduceau fiecare florile lor, pe cari nimeni n-avea voie să le adune în mănunchiuri ; singure miresmele, pe cari nimeni nu-i stăpîn pe pămînt, rătăceau sub ramuri, se ridicau și treceau peste zidurile mari, împrăștiindu-se în lume. Ici, colo, ramuri spînzurau de copacii bătrîni, ca niște brațe ... marmoră scumpă, din seminția ghebosului senior, s-au împrăștiat în lume, și astfel o ramură ruptă și adusă de vînt a ajuns și pe pămîntul țării noastre. În Iași, ...
Ion Luca Caragiale - Frați radicali și D. Dim. Sturdza
... al moralei în finanțe luă portofoliul vistieriei, apoi al lucrărilor publice și acum în urmă iar al vistieriei, unde la urma urmelor își dete arama pe față. * D. Sturdza, înainte de a veni acum în urmă la Ministerul de Finanțe, pe când Regia monopolului de tutunuri își denunțase convenția cu Statul pe motivul deslipirii Basarabiei de România, era în deaproape legături, în daraveri mari cu această Regie; se zicea chiar, că pentru niște servicii ce le aducea ... să treacă de sectar fanatic al moralei în finanțe - acest om, ieri om de treburi al companiei monopolului, astăzi, venind la minister, cea dintâi treabă pe care o face e să aducă un proiect pentru o tranzacție cu monopolul, proiect care, chiar după zisa apărătorului său, după zisa Românului, este mai ... afaceri. Înainte de intrarea din urmă a d-lui Sturdza la finanțe, d-sa fiind, să nu uităm, omul Regiei monopolului, făcea de pe banca senatorială multe zile amare guvernului radical și în deosebi d-lui I. C. Brătianu. Într'una și fără să-i dea pas de răsuflare ...
Gheorghe Asachi - Grierul și furnica
... grierul la țară Șuierat-au toata vară, Și când iarna au venit, Cu nemică s-au trezit, Neavând macar de dor Muscă sau un viermișor Pe furnica sa vecină Au rugat să-l împrumute C-un grăunte, c-o neghină, Să mai prindă la vârtute, Zicând: Zău, la timp de trier ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor
... am cătră înțelepțiia voastră mă îndeamnă pururea ca să nu lenevesc a vă cerceta, după putință, cu învățăturile cĂ©le sufletești. Că de pe aceasta mă voiu cunoaște cu adevărat că vă sunt părinte sufletesc și păstoriu, când voiu pofti cinstea, folosul și spăseniia sufletelor voastre. Și dumneavoastră iară ... cum sunteți adevărații fii sufletești și turmă aleasă și sfântă, când veț priimi cu dragoste cĂ©lia ce vă învăț și după putință fieștecarele dintru voi le va ținea și le va face. Drept acĂ©ia iubiții miei ascultători, câț v-aț adunat la această cuvioasă și sufletească adunare, măcar că ... cât de puțin, întru cinstea și lauda ei neștiința ne contenĂ©ște și alta, pentru căci știu că într-această săptămână silĂ©ște fieștecarele dintru voi să se grijască, pentru ca să se învrednicească să se cuminece, unii la joi mari și alții sâmbătă și duminecă, în zioa de Paști. Drept ... ia potopul acela, după cum zic dascalii besĂ©ricii, însemna sfântul botez; că precum apa potopului au spălat tot păcatul și toată fărdelĂ©gia de pe fața pământului, cu acea înecăciune ce au făcut, de s-au concenit tot trupul viu, așa și apa sfântului botez au spălat și au șters ...
... Acum te cutremuri! Cunoști Că drumul ți-e-n marginea gropii. Degeaba te-azvârli și te-apropii Cu vuiet și tropot de oști. În frunte, pe calul tău murg, Pornit-ai urgia pieririi, Strivit-ai în șanț grenadirii Dar iată, că ranele-ți curg, Se sperie murgul de puști, Și-ți ... locuri oștirilor tale, Să intre mai iute-n pământ. Și-n sine-ți tu zis-ai: E rău! Ca norii ce-ntunecă luna, Curgeam de pe dealuri întruna Noi, răii poporului tău. De-a lungul întinsei câmpii Aleargă sălbatica spaimă Și, plină de geamăt, îngaimă Și rugi și blesteme ... toate cetățile tale Vor sta-ntunecate de jale, Că soarele lumii li-e stins. Dar astfel e soarta, eroi! Căci soarele care se stinse La voi
Vasile Alecsandri - Balcanul și Carpatul
... știe să-ngrădească sălbatica lui gură Și zice cu trufie: „Carpatule vecine, De nu pleca-vei fruntea, amar va fi de tine, Căci răpezi-voi grabnic din plaiurile-mi nalte Torente-necătoare deprinse ca să salte Din maluri peste maluri, din munte peste munte, Să bată-a tale ... supoarte, Căci ești, acum, sărmane, ajuns la prag de moarte. Ai fost odinioară gigant prin înălțime, Amar prin fanatismu-ți, puternic prin cruzime! Ai revărsat pe lume și groază și rușine Și te-ai scăldat în sânge pân' ce-ai dat pept cu mine. De-atunci au trecut seculi! ... Strivita omenire ... a mea - neatârnarea !“ Cum zic, doi vulturi ageri, zburând din vârf de munte, Se-nalță până-n ceruri și scot țipete crunte. De pe Balcani e unul și din Carpați e altul ... Mult răpide le-i zborul, mult crâncen le-i asaltul, Căci se izbesc de fulgeri la luptă ... ······················ Și cântă libertatea pe
Grigore Alexandrescu - Elefantul
... Grigore Alexandrescu - Elefantul Elefantul de Grigore Alexandrescu În vremea de demult, dobitoacele toate, De împăratul Leu sătule, dezgustate, Își aleseră lor Un alt stăpînitor, Pe domnul Elefant, cu nasul învîrtit, Puternic îndestul, dar însă necioplit, Și de cap tare, gros, cît vreți să socotiți. Însă ca să puteți să vi ... mîncați, Și cîte oi slutite De fiarele cumplite! În zadar fac strigare Oile-mpovărate, Chip nu e de scăpare, Și plîngeri necurmate Ce vin de pe la turme Răul nu pot să-l curme. Lupul dar își urmează A sa nelegiuire, Căci de ce se lucrează Craiul n-are ... de bune. A! cînd o să ne vie O zi de bucurie, Zi foarte așteptată Și scumpă în nevoi, Ca să vedem odată Pe lupi mîncați de oi? „O! asta nu se poate“, Zic unii-alți în lume. Domnii mei, se pot toate, Deși le spui drept ... spui c-ai dreptate. Dar pentru c-astăzi oaia aleargă La mila noastră, care mult poate, O iert; de dajdii fie scutită; Ale ei plîngeri voi