Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN EA
Rezultatele 1271 - 1280 din aproximativ 2045 pentru DIN EA.
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a III
... a șepte-încolĂ² n-aduce folos." [14] Fârșind cântărețul toți beură Cu păharul plin și de-a-împrumut. Închinându-și ei cânta din gură Și poftorea stihul cel plăcut: ,,Să-închinăm, să băm, cu păharul plin, Să trăiască toți cei care beu vin!" Iar' o copilă din adunare, Ce nu demult acolea sosisă Și părea că nici un chief are, Cu față-învălită fiind zisă: ,,Dar' ian' cântă-ne vruna de jele ... ș' afunde În piept gingaș sabiă-agerită, Când glas cunoscut urechia-i pătrunde: ,,Arghine, ce faci!" ș-într'acea clipită, Iacă fierrul crud îi căzu din mână, Iar' el să trezi-în brațul tău, Ermină. Ermina, cea lui de mic priitoare Și din toate mai înțăleaptă zână, Ce pe el crescu și-i fu-învățătoare Cum să să deprinză-în toată faptă bună, Grija lui ș-acum poartă ... întunecate, Slobozind abea din buzele d-arsă Un dulce suspin, vorbe-înjumătate, ,,Ah! ce văd, tu-mi ești, o Ermină bună!" ,,Eu, Arghine, eu! (zisă ea-împreună). Venii să te-abat de la prag de moarte. Ah! cine ți-au dat gânduri așa slute? Ce grea te-apasă și varvară soarte ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Munca creatoare și munca-exercițiu
... în muncă-exercițiu după cum o rază de lumină se preface în muncă mecanică. Munca creatoare e Hyperion, e adevăratul D-zeu care creează lumina din întuneric, munca-exercițiu e aceea care conservă această lumină și o răspândește între oameni și între generațiile succesive de oameni. Care din ele e mai importantă, ar fi de prisos de discutat: fără una și fără cealaltă n-ar putea să existe cultura omenească, și dacă munca ... să se cunoască tot ce s-a produs mai înainte. Când Zola a zis că munca intensivă și neîntreruptă e prin ea însăși un talent, el a avut în vedere tocmai această trecere a munciiexercițiu în cea creatoare. Sunt unele ramuri și serii ... în fuga condeiului am atras întreaga atenție a cititorilor noștri asupra acestui principiu, pentru că voim să-i dăm o aplicare practică, analizând din acest punct de vedere literatura noastră națională contemporană, ceea ce vom și face în articolul viitor. II Am arătat în articolul trecut, în câteva cuvinte ... munca-exercițiu pricep rău pe reprezentanții muncii creatoare. Și mai ales nu se pricepe că munca creatoare e istovitoare în cel mai mare grad, că
... — Și mai întrebi de unde! Ei musca îi răspunde C-un aer supărat. Au nu pricepi ce facem? Nu vezi că noi ne-ntoarcem Din
... Emil Gârleanu - Gâza Gâza de Emil Gârleanu Calul suia din greu dealul. Nădușise. Muștile îl necăjeau, iar zăbala îi ardea gura. Dădea mereu din cap, să-și lărgească dârlogii, până ce călărețul îi lăsă cu totul slobozi. Acum mergea cu capul în pământ, cu coama împrăștiată în tot lungul ... n fața lui i se păru că se ridică deodată, în fund, o iesle mare-mare, în care un cal, doi, o sută mănâncă strașnic din iarba coaptă și că pentru dânsul e un locușor mic deoparte. O să încapă tocmai bine. Lovitura unei vergi îl făcu să tresară. Până la ... la dreapta și la stânga, câmpul, acoperit mai tot de lumânărică, se întindea departe, până la poalele munților întunecați. O smuncitură a dârlogului din dreapta îl îndemnă să ocolească fără întârziere, trecu șanțul pe o podișcă ce se îndoia sub greutatea lui; poticni, simți călărețul prăvălindu-se până peste ... mergeau aiurea. Vedenia cu iesle se șterse, cele dintâi căsuțe acoperite cu stuh, ale satului, se împrăștiau printre îngrăditurile de nuiele. Câțiva purcei fugiră, guițând, din drum; un câine se luă după el, lătrând amarnic; o femeie se întorcea de la fântână cu o tivgă plină cu apă pe umăr. La ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit
... la fieștecare creștin trei nașteri: una trupească, alta sufletească și alta mântuitoare. Deci, nașterea cea trupească iaste acĂ©ia ce să naște neștine trupĂ©ște, din tată și din mumă, precum o vedem aceasta totdeauna, nu numai la oameni, ce și la dobitoace. Și pentru aceasta să numĂ©ște naștere trupească, precum zice și ... iaste. A dooa naștere iaste cea duhovnicească și nu iaste la toți oamenii, ci numai la cei ce s-au născut duhovnicĂ©ște din baia sfântului botez, pentru carea iarăși acestași Hristos zice cătră ucenicul cel ascuns, cătră Nicodim: De nu să va naște neștine din apă și din duh nu va putea să între întru împărățiia ceriului. Iară a treia naștere, ce am zis că iaste mântuitoare, iaste aceasta ce zice ... fericită a vieții cei de pururea. Această naștere a mântuirii pohtiia să vază și prorocul David și pentru aceasta zicea: Scoate, Doamne, din temniță sufletul mieu, ca să mărturisească numele tău, Psalm. Așijderea și fericitul Pavel zicea: Pohtesc să mă sloboz din trupul acesta și să fiu împreună cu Hristos, Filipis, l. Această naștere, a treia iaste cu mult mai bună și mai de folos ...
Alphonse de Lamartine - Toamna (Lamartine)
... ce, căzând risipite pe livezi, vă veșteziți! Salutare, voi frumoase zile ce ați mai rămas! În voi tânguirea firii urmează c-un slab, trist pas. Ea se cuvine durerii, mie-mi place s-o privesc; Singuratica cărare, uitat pășind, o citesc. A! să mai văz înc-o dată soarele ... toamnă, când natura-și dă sfârșit, Dar! aflu mai mult plăcere l-al ei ochi acoperit: Este al unui prieten tristul rămâi sănătos , Este zâmbirea din urmă genei ce, lăsată-n jos, Moartea vine s-o închiză, mai mult a nu s-ardica. Așa orizonul vieții gata fiind a ...
Ion Heliade Rădulescu - Toamna (Lamartine)
... ce, căzând risipite pe livezi, vă veșteziți! Salutare, voi frumoase zile ce ați mai rămas! În voi tânguirea firii urmează c-un slab, trist pas. Ea se cuvine durerii, mie-mi place s-o privesc; Singuratica cărare, uitat pășind, o citesc. A! să mai văz înc-o dată soarele ... toamnă, când natura-și dă sfârșit, Dar! aflu mai mult plăcere l-al ei ochi acoperit: Este al unui prieten tristul rămâi sănătos , Este zâmbirea din urmă genei ce, lăsată-n jos, Moartea vine s-o închiză, mai mult a nu s-ardica. Așa orizonul vieții gata fiind a ...
... plin de jele, Și dacă-și află soție Îl schimbă în veselie. Cearcă loc de cuib și unde Îl află bun, se ascunde. Rînduneaua învrîstată Din căpriori deșteptată Însă cînd prinde de veste Că ziua aproape este, Prin glasul cel cu răbștire Făcea la casnici de știre Că din patul său cel moale Fără preget să se scoale Și așa fieștecare Să s-apuce de lucrare. Mirla, sturzul și ca ele Alte cîte păsărele ... Părul i se înnoiește, Cel vechi cade și nou crește, Armăsarul uită pleava Cînd paște la iarbă otava, Așa-ți pare, cînd rînchează Că părul din cap să-ți cază, Nu rînchează el, ci țîpă Ca balaurul din rîpă Crescut în pustietate, Unde om cu greu străbate, Fetișoare tinerele Strîng de pe cîmp viorele, Și ducîndu-le acasă Le pun în sticle pe ... resfiră La rădăcini îl înșiră Și săpînd împrejur locul Prin el înmulțește focul, Focul, vara și căldura, Care, precum e natura Silește rodul să iasă Din căpușoarele grase. Văzînd vierul cum crește Căpușa ce să ivește, Cu struguri înfrumsețată Bucuria îl îmbată, Așa își închipuiește Că culesul și sosește, Acuma va ... ...
Mihai Eminescu - Ușoare sunt viețele mult%C3%B2ra...
... Mihai Eminescu - Uşoare sunt vieţele mult%C3%B2ra... Ușoare sunt viețele multĂ²ra... de Mihai Eminescu Ușoare sunt viețele multora. Ei prind din zbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Și-n orice zi le-apare aurora... Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am ...
Mihai Eminescu - Ușoare sunt viețele multora...
... Mihai Eminescu - Uşoare sunt vieţele multora... Ușoare sunt viețele multĂ²ra... de Mihai Eminescu Ușoare sunt viețele multora. Ei prind din zbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Și-n orice zi le-apare aurora... Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am ...
... a depus pe frunte-ți întâiul sărutat! Acea zi mult iubită, când tu, prin o minune, Mi-ai dat reînviere l-al dragostei altar, Din suvenirul nostru în veci nu va apune, Căci ea a fost hotarul trecutului amar! Ea se împodobise cu-al primăverii soare Și se-ngâna voioasă cu frumusețea ta, Dar tu-mi păreai mai dulce și mai încântătoare Decât chiar primăvara ... ca floarea unui crin! O singură minută a mea ș-a ta ființă S-au întrunit în raiul fierbintei sărutări, Dar din acea minută cereasca Provedință Ar face-o vecinicie de scumpe desfătări! Atât era de mare a noastră fericire, Că dacă moartea crudă, văzând ...