Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEI
Rezultatele 1271 - 1280 din aproximativ 2481 pentru CEI.
... zile puține Iarăși viu să te mîngîi. Că silit sînt a mă duce Ș-în mîhnire să te las. Dar de amoru-ți cel dulce Voi dori în orce ceas. Al meu suflet niciodată De oftat nu va-nceta, Ci fii pe parola-ți dată, Și te rog nu ...
Anton Pann - Ciobanul și magarul
... să cruci, Zicînd : -Fugi, drace, d-aci. Iar hoțul privind la el Îi zise într-acest fel : -Stăpîne, eu drac nu sînt, Să mă păzească cel sfînt, Ci sînt chiar al tău măgar, Poți să cunoști pe samar. -Lucru ciudat, zise el, Eu nu mă pricep ce fel ! Zise hoțul către ... ai greșit iar De ai ajuns tot măgar! Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel
Anton Pann - Lupul, țapul și varza
... Și orce, cu judecată, Nu-l greșește niciodată. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel
Anton Pann - Toporul și văcșoara
... curînd Ca s-aducă pe țigan Să stea față la divan. Deci daca s-a-nfățișat. Ș-amîndoi s-a judecat, Cel cu vaca ieși drept Ș-a zis că-n zădar să cert, Țiganul, dac-a văzut Că judecat-a pierdut ... un fel Să mai pui mîna pe el. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel
... prinde, Nici bea cu tocmeală bună Aldămașu împreună. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță
Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Neghiniţă Neghiniță de Barbu Ștefănescu-Delavrancea A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la arie, ba la târg, iar baba sta singură cuc, că toată ziulica i-ar fi țiuit tăcerea în fundul urechilor dacă n-ar fi strănunat și n-ar fi tușit câteodată. Ba uneori, ca să-și mai ție de urât, tot ea vorbea și tot ea răspundea. Și râdea ea de ea, ca și cum ar fi râs ea de altcineva, înșirând ochiurile pe cârlige. — Ei, ei, ce n-ar plăti un flăcău la bătrânțile noastre! — Cât, de? cât? — Ihi, ihi, mult de tot! — Adică ce, nu te-ai mulțumi și c-o fată mare? — Ba, ce să zic, bine ar fi ș-o fată... — Da, dar la fată vrea zestre. — S-ar găsi, că eu și unchiașul avem ce ne trebuie și nu ne trebuie mult, trei coți de pânză albă și câte ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Din iarnă
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Din iarnă Din iarnă de Bogdan Petriceicu Hasdeu Blânda toamnă dunăreană desmierdindu-ne s-a dus. Totu-i alb și rece totul: jos—omătul, bruma — sus. Moartă-i lumea cea albită, peste care fără față, Fără nori și fără soare greu atârnă alba ceață. Șerpuește-n aer fumul și se întinde alburiu Din colibe troenite ca sicriu lângă sicriu. În zădar privirea-ți cată negre benghiuri în albeață: Pan'și umbrele sunt albe pe cea marmură de ghiață. Însă iată, că șiraguri de calugărei în sbor, Văd ceva negrind în zare: doar ele pe șes cobor Și de spânul chip ai ernei vesel croncănind s'agață... Mult mai drag mi-e viul negru, decât albul fără
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Luntrea
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Luntrea Luntrea de Bogdan Petriceicu Hasdeu Și râde, și plânge, și-ntocmai ca luntrea ușoară, Plutind pintre valuri Departe de maluri Se zbuciumă inima mea. Când luntrea, o, Doamne, se-nalță și iar se coboară, Ajunge odată Mereu legănată Doritul liman a vedea. Și eu am o țintă, dar timpul ce fuge și zboară Lăsa-mă-va oare Pe căi mișcătoare S-ajung șovăind pân'la ea? Când luntrii se-ntâmplă că groaznicul vânt o doboară, Cui pasă să știe În lumea cea vie: Cu ce și-ncotro se ducea? Ci-n mine s-ascunde ferită de toți o comoară: D-a fi să se-nece În unda cea rece, Mai bine, ah, nu se năștea!... Și râde, și plânge, și-ntocmai ca luntrea ușoară, Departe de maluri Plutind printre valuri Se zbuciumă inima
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Mater Dolorosa
... moartea-ți născătoare de noile idei; Dar mamă e Măria... ce-i pasă unei mume De lume și nelume, când piere fiul ei? Tu mori, Cel-făr'de moarte, căci alte cruci Te cheamă În alte lumi d-a rândul pe buni a-i mângâia. Ești Dumnezeu ... acele lacrimi albina s-a născut: Amar i-e acul; mierea-i e dulce ca Măria; Și tot prin flori colindă cătând pe cel
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Muntele și valea
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Muntele şi valea Muntele și valea de Bogdan Petriceicu Hasdeu Nebun, nebun de mii de ori Acel ce cată grâu și flori Pe munții rătăciți în nori: Sunt tari, sunt nalți, sunt de granit, Dar fruntea lor cea triumfală Abia rodește cu sfială Un mușchi mănunt și otrăvit. Priviți, priviți aceste văi, De râulețe și de căi, De busuioace și de clăi Brăzdate ca un curcubeu: Se scaldă struguru-n lumină, Și iese mierea din albină, Și totu-i plin de Dumnezeu! Nu sus, nu sus la cei avuți, În norii fumului pierduți, Se nasc fecundele virtuți. Poporul ce suspină jos E singur valea roditoare, În care crește grâu și floare, Bun și
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia Sărăcia de Bogdan Petriceicu Hasdeu Sărăcia cea flămândă Ca pușcașul stă la pândă, Cu cocoșul ridicat: Dintr-un deget o mișcare, Glonțul zboară cu turbare Și vânatul a picat! Munca tare, munca deasă Numai dânsa nu mă lasă Zbuciumându-mă să pier: Tocmai astfel altădată O cămașă ferecată Apăra p-un cavaler! Dar junia mea, o, Doamne, Face loc zbârcitei toamne: Bătrânețele-au sosit! Zile reci și fără soare, Ca un negru șir de cioare Pe cadavrul părăsit! Munca geme și suspină Și se roagă la odină, - Invalid neputincios, Care după lungi campanii, Când apar din nou dușmanii, Fără voie cade jos! În zadar ca mai-nainte Îmi azvârl trudita minte Colo-n sferele de sus: Ea se-nalță o bucată, Și s-afundă desperată, Ca lumina în apus! Totuși, surdă la durere, Lumea strigă, lumea cere, Lumea strânge birul ei! Dându-i spirit pentru pâine, Ea-ți dă oase ca la câine: Schimb de cărnuri și idei! Și de ți-a secat izvorul, Te turtește cu piciorul, Scuipă ca-ntr-o cârpă rea; Căci pe lume n-o atinge Că fitilul, ce se stinge, Ars-a numai pentru ...