Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I
Rezultatele 1271 - 1280 din aproximativ 2873 pentru ��N��I.
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Ștefan Octavian Iosif
... teme? (1903) Cîntec (Vezi, dragii oaspeți le-au venit) (1904) Terține Icoane din Carpați Un șuier lung — gem osii ferecate... Stă Caraimanu-nnegurat... Fânu-i strâns, și de pe luncă... Din culmea vârfului cu dor... Este ceasul când truditul... Doina Ciobănașul Cu fruntea-n mâna albă... Jos, între care... La gura peșterii Fantastic norii se-nveșmântă... Dar soarele coboară-n asfințit Pe deal (1903) Lebăda (1902) Copil sărman... (1903) Singur (Ferestrele gem zguduite) (1895) Sărbătoare (Duminică, — se face dimineață...) (1902) Cîntec (Stă copila-n ... Heinrich Heine ) Pe-o dimineață (de Heinrich Heine ) Nimfele (de Heinrich Heine ) Solia (de Heinrich Heine ) Amurg (de Heinrich Heine ) Furtuna (de Heinrich Heine ) Noaptea-n cabină (de Heinrich Heine ) Sărbătoare de primăvară (de Heinrich Heine ) Pe nouri luna strălucește... (de Heinrich Heine ) Vedenia (de Heinrich Heine ) BelsĂ zar (de Heinrich ... ciocîrlie (după Percy Shelley ) Blestemul bardului (de Ludwig Uhland ) Din italienește Pîinea noastră cea de toate zilele (după un vechi cîntec german) Daine din Litvania I Dor de țară II Dor de mamă Populare maghiare I De-aș fi rege II Iubire III Așteptare Craiul ielelor (de Johann Wolfgang von Goethe ) Regele din Thule (de Johann Wolfgang von Goethe ) Trei sonete ...
Mihai Eminescu - Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
... eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor, Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mîndri aste le nutresc; Căci rămîne stînca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare ... Spada ta de sînge dușman fumegînd, Și deasupra idrei fluture cu vîntul Visul tău de glorii falnic triumfînd, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surîzînd, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îi fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie! Tînără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Zobie
... ce frumos e cerul de Sfântul Ilie! O să avem câștig! — Aba-abu! aba-abu! îi răspunse gușatul, netezindu-l ușurel pe frunte, și-i arătă pisoiul din brațe, care dormea cu picioarele împletite și cu gâtul răsfrânt în sus. — Nea Zobie, azi n-o să plouă ca ieri. Și să cerem la cucoanele cu betele de argint. Ele mă mângâie și au mâinile ca puful. Știi că mie ... Zobie bombănind o limbă pe care nimeni nu o înțelegea. Capul, greu și mare, i se clătina pe umeri. Obrajii scofâlciți atârnau în jos. Ochii i se duseseră în fundul capului. Nasul său, turtit și lat, cu nări răsfrânte și adânci, îi răpea orice asemănare de om. Rezemându-se de ciomag ... de păr ca de capră i-acoperiră fața. Și porni înainte, luând pe Mirea de mână. După dânșii iar se adunase droaia de copii. Și-i amenințau care cu vorba, care cu bulgări, ba câte unul mai sprinten se repezea ca un șoim până sub zdrențele lui Zobie și-l înhăța ... drumul, negustorii se uitară urât la dânșii. — Ați venit cu noaptea în cap, cerșetorilor! — Toată ziua, bună ziua, milogilor! — Ai, cărăbăniți-vă! ...
Alexandru Macedonski - Templul bogăției
... Alexandru Macedonski - Templul bogăţiei Templul bogăției de Alexandru Macedonski Colos enorm de piatră, maiestuos, splendid, Cu zece porți înalte, ce-n fața-i se deschid, Ai crede că încape printr-însele oricine, Și-n grabă ca să intre o-ntreagă lume vine, Dar când ajungi la scara palatului de morți, În găuri se preschimbă înaltele lui porți, Și intră ...
... ntreb: acel sat pe a cui moșie este și cum îi botezat? — Doamne! da' nu știi că moșiile sunt boierești și asta-i a cuconului nostru, ce șede la București? Iar satu-l botează popa într-o căldărușă cu apă, cum îi scrie lui în cărți ... făcut la voi grâu, orz și altele. — Da, s-au făcut până la brâu, răspunse Pâcală. — Nu te-ntreb de înălțime, că doar n-am nevoie de paie pentru boi, ci aș voi să știu ce feliu este la voi grăuntele orzului. — Să-ți spun, dacă nu știi ... și altul îi dă bani: galbeni, napoleoni ori altăceva. — Nu mă-nțeleseși nici asta; eu te-ntreb: cum se dă? — Bre!... Nici asta n-o știi. Să-ți spun eu: iei banița ori dimerlia și pui în ea pân-o umpli cu vârf, apoi cu coada lopeții o razi ... câți lei? — Așa cum te-nvoiești; și câți lei dai atâta iei. Negustorul, supărat, îl mai întrebă: — Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? — U! hu!... este badea Mușat, badea Stan, Neagu, Voicu, Florea, Soare, badea Bran, Coman și alții. — Ho! mă, destul! Dar cine este ...
George Coșbuc - Pentru libertate
... un timp cu soare Și-l cunoaștem cel puțin! PIângem pe copii, sărmanii, Că-ntr-al temniții mormânt Își încep în noapte anii, Neștiind ce-i soare sfânt. Plângem, da, și strâns ne strângem Lâng-olaltă, câți suntem, Dar să știți că nu ne plângem Ca nebunii cari se tem. Robi ... nu, ai morții! Nu cătăm noi adăpost Nici în milă, nici în rugă; Asta cear-o de la voi Cel ursit să fie slugă Dar n-o cereți de la noi! Vom răbda, privind în fața Orișicui, și-a orice chin, Că noi știm că-i multă viață Și în noi, și-n cei ce vin. Blestemați pieri-vor regii Cari s-abat din drumul drept Ne-ați adus stricarea legii Și ne stați cu mâna-n piept. O, și-n loc s-aveți rușine, Vă mândriți cu ce-ați adus: Dar puterea, știți voi bine, Nu vi-a dat-o Cel-de-sus ...
Ioan Cantacuzino - Cîntec bețivesc
... Ioan Cantacuzino - Cîntec beţivesc Cîntec bețivesc de Ioan Cantacuzino Informații despre această ediție Nimic nu-i ca vinu[ l ] El ne dă hodinu[ l ] Lumea sfîrșit n-are, Cînd golim pahare Cli, cli, cli, cli, cli. Mîhnirea n-o vedem, Cînd cîntăm și mult bem, Nici frica ne-adapă, Că-n vin pic nu-i
Ștefan Octavian Iosif - Apa morților
... în arșița de-amiază. El s-a răznit din ceată, și-a alergat spre ele Ca să-și potoale setea ce-i mistuia [1] plămînii. Zadarnic stăruiră în preajma [2] lui bătrînii : N-a vrut să țină samă de vorba-le-nțeleaptă Că nu-i decît părere, și moarte-n zări l-așteaptă... Tîrziu își vede-acuma nebuna rătăcire : Puterea nu-l mai iartă s-ajungă pe tovarăși Și n-o să mai se-ntoarcă pe veci de veci în țară-și : Văzduhurile-albastru surîd nepăsătoare, Jucînd voios dasupra drumețului ce moare... Cunoști pe călătorul ...
... Traian Demetrescu - Sfîrşitul Sfîrșitul de Traian Demetrescu Cînd simți că moartea e aproape Să stingă-n veșnicu-i repaos Vieața ta, — cum într-o clipă Se stinge-o stea pierdută-n haos; Priveliștile depărtate, De peste lanurile vieții, Ți-apar ca niște zări albastre, Sub strălucirea dimineții; Convoiurile de iluzii Revin din negrul lor apus, Și ...
Ștefan Octavian Iosif - Lumea lor!
... Ştefan Octavian Iosif - Lumea lor! Lumea lor ! de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cînd pisica nu-i acasă... Doarme dus sfînt' Niculae În vestminte argintii, Dar ce colb e în odaie Și ce zarvă de copii ! Au rămas stăpîni în casă, Toată ... a lor ! Unu-i cocoțat pe masă, Altul joacă-ntr-un picior. Uite popa cum îngînă Liturgia... Doi se bat. Un ștrengar c-o vargă-n mînă Strigă parcă-i împărat ! O sprințară de fetică Se hlizește la oglindă... Nu le pasă de nimică... Dar ce tropot e în tindă ? Ca de ipsos stau de ... părinți ? Ce tăcere-făr' de veste ! Smirna-s... diavolii de sfinți ! În privaz, sfînt' Niculae Doarme parcă nici nu știe ! Numai colbul din odaie Joacă-n
Gheorghe Asachi - Osânditul în groapa ocnelor
... a mele crimine Cumplit acum se ceartă. Din dulce sân a fraților, Unde eram ferice, În prada pătimirilor Zac osândit aice. Mi-i stâns al patriei soarile, Nu văd lucor de stele, Nu simt pădurei freamătul, Miros de floricele. Cântarea dulce-a paserei, Nici murmurul de ... doinelor Aici nu mai pătrunde! A me zi-ncep făcliile Ce munca-mi luminează, Pre ea o strâng sudoarile Ce stratu-mi rourează. N-aude-aice inima Cuvânt de vro plăcere, Și raza mântuirilor Din ambe lumi îmi piere! Blăstămul companionilor De crime și de soarte Mi-i mângâierea singură În viață și în moarte. Așa-n genunea ocnelor Un osândit suspină, Deodată când tunericul Răzbate o lumină. Ș-un son din sfera ceriului, Cu dulce armonie, Prin buza Domnitorului Răsună-n ...