Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PENTRU CA

 Rezultatele 1261 - 1270 din aproximativ 1621 pentru PENTRU CA.

Mihai Eminescu - Icoană și privaz

... Mihai Eminescu - Icoană şi privaz Icoană și privaz de Mihai Eminescu De vrei ca toată lumea nebună să o faci, În catifea, copilă, în negru să te-mbraci ­ Ca marmura de albă cu fața ta răsari, În bolțile sub frunte lumină ochii mari Și părul blond în caier și umeri de zăpadă ­ În ... te cu jale, oftează ­ un năuc... Și zile-ntregi stau astfel în jilț, ș-apoi mă duc Și ani întregi putea-voi tot astfel ca să șez Și-n inima copilei defel nu-naintez. Copil, copilul nu e? voiește să petreacă. Ce caut eu cu ochi-mi, cu-a ... a ta frunte, nefericit copil!" Acest cuvânt, divino, mai zi-l o dată, zi-l. Vezi tu, închipuirea în veci îmi e tovarăș. Un vis, ca o poveste, în veci revine iarăș: S-ajung o zi în care, în strâmta mea chilie, Tu să domnești ca fiică, stăpână și soție Și-n ore de durere, când gândul mi-a fi veșted Să simt cum dulcea-ți mână se lasă ... mi zeitate... Fugi, fugi! Ce te așteaptă cu mine într-un veac, În care poezie și visuri sunt un fleac: Nu te îndemn eu însuși ...

 

Cincinat Pavelescu - La dna Cantacuzino

... La dna Cantacuzino născută Brătianu, am fost invitați în anul 1916 să citim din lucrările noastre, pe când doamne și domnișoare din societate lucrau scamă pentru răniți. George Diamandy, pe atunci președinte al Societății Scriitorilor, a propus ca eu să nu citesc, ci să improvizez. Domnișoara :Pia Brătianu mi-a și dat aceste patru rime: ceai, rai, turtă, burtă. Iată cum ...

 

Costache Conachi - Visul amoriului

... întunecat văzduhul, ochii mi-au painjănit,     Am rămas uimit pe gînduri, nu mă lăsați, că-s perit !     Iată, o femeie vine, cu veșmînt preastrălucit,     Chiar ca soarele cînd iese, vara, despre răsărit.     Trupul ei părea că este alcătuit chiar de duh,     Căci mă prevedeam printr-însul ca printr-un curat văzduh.     Și clătindu-mă pe-ncetul, după ce m-au deșteptat,     Printr-o dulce sărutare îmi zice : „Ce-ai leșinat ?     Eu ... are tot omul la îndrăgit,     Fratele meu îi prepusul, clevetirea-mi este sor'     Prietenă necredința și tovarăș am pre dor.     Vino acum di pi mine, ca să mergi unde faci haz.â€�     I-am urmat fără de voie, cu lacrămile-n obraz.     Mă tîrîiam di pi dînsul ca o piatră fără glas,     Ah, dar cine poate spune năcazurile ce-am tras !     Prin prăpăstii, munți și dealuri, ostenit călătoream.     Și pe drumuri neumblate pururea ... albă, ochii săgeți sloboza,     Sprincenele lungi și dese drept în inimă rănea.     Sînul ei cu frăgezime omoră pre om de viu,     Părul despletit pe spate, ca aurul de gălbiu.     Statul înalt și subțire, cu dulci îndoituri,     Gurița chiar ca ...

 

Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki

... lac cu panta lină;     Creșteau și florile de lotus, și albe flori de iacint,     Și lin de tot plutea o barcă, mai mult în umbră ca-n lumină,     Și-n barcă, trist, cânta poetul, pișcând din strune de argint.     Cântarea lui, înduioșată, era o sfântă rugăciune,     Regret adânc ce se ridică ... cu zefirii, prin ritmuri sfinte, cadențate,     â€œM-adorm, și-n somn revăd splendoarea divinei voastre-mpărății.     â€œÎn zori de zi, când aurora, roșind ca pudica fecioară     â€œRidică vălul trist al nopții, în glas de păsări mă trezesc;     â€œMă cheamă blândele izvoare și pomii mândri mă-nconjoară,     â ... și frunze risipesc.     â€œDin rodul spornic al naturii un dar bogat cu prisosință     â€œAți dat poetului Walmiki, nemuritor și sfânt buchet,     â€œDar pentru dar, o zei puternici, în mine nu-i recunoștință,     â€œCăci este un dar de nemurire ascuns în cântec de poet.     â€œCântarea mea i ... pleacă fruntea de cucernic     Și-n clarul lacului se vede și jos și sus același cer.     Krișna răspunde: “Pentru tine am fost mai bun ca un părinte;     â€œAr zice lumea că din raze în astă lume te-am adus,     â€œVărsai în sufletul tău roze ce-am smuls din ...

 

Grigore Alexandrescu - Mormintele. La Drăgășani

... natura obosită... Se odihnea: nici zgomot, nici cel mai ușor vânt; Nimic viu: eram singur în lumea adormită, Și stelele deasupra pe lunca părăsită Luceau ca niște candeli aprinse pe-un mormânt. Din vreme-n vreme numai, de dincolo de dealuri Părea c-auz un sunet, un vuiet depărtat, Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri, Sau ca ale mulțimii întărâtate valuri, Când din robie scapă un neam împovărat. Și ochii-mi s-ațintiră pe semnul mântuinței Ce singur se înalță în locul ... care-a-nvins barbarii creștinul Constantin. Și mă gândeam l-aceia ce umbra-i învelește, La Grecia modernă ce ei au sprijinit; Căci jertfa pentru nații la cer se priimește, Căci sângele de martiri e plantă ce rodește Curând, târziu, odată, dar însă nelipsit. Precum cei dintâi preoți ce crucea ... Sunt mari cum fu robia sub limpedele-i cer, Și lupta și izbânda a Greciei frumoase, Iar Boțari, Miauli, colosuri fioroase, Se par ca demizeii eroi ai lui Omer. A! dac-a ta viață de lume admirată, Când nației gemânde veniseși ajutor, De asprele ursite ... ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Fata lui Chiriac

... Heliade Rădulescu Aveam o rudă, și acea rudă avea un vecin, pe care îl chema Chiriac. Acel Chiriac avea o fată tânără și cam frumușică, ca toate fetele tinere ce nu sunt urâte. Ruda mea iară avea soție, ca toți oamenii însurați, și soția lui avea un văr. Vărul acesta era neînsurat, era un flăcău unguresc care se prefăcea înamorat și atunci când nu ... asculta în mijlocul casei până să se orienteze și, scoțându-și giubeaua, începea să ofteze: "Ce! iar de fata lui Chiriac e vorba?! " Astfel rămase ca un fel de proverb până acum, când e vorba tot de unul și același lucru, tot de una și aceeași chestiune, să auzi pe câte ... — căciula lui vodă. La unii fata lui Chiriac este popa, la alții — preoteasa, și la alții, care sunt mai moderați, fata preotesei. Cât pentru mine, eu sunt din cei moderați. Fac ce fac bieții oameni și tot de fata lui Chiriac aduc vorba. Fiecare cu fata lui Chiriac a ... a altuia castanie; a unuia năsoasă, — bat-o cârnia, — a altuia cârnă; a unuia cu ochii puși ...

 

George Coșbuc - Roata morii

... ne făcea Primire cu nuiaua. Eram voioși că sta s-asculte Și ne spunea ce e, ce nu-i. Dar cum era puțin năprui Făcea ca din cioc-pocul lui Să nu-nțelegem multe. —"Da’ roata carului ce face? Se-nvârte?" —"Da." —"Ba cum, ehei! Se-nvîrte ea ... n zadar! Și roata doar o legi la car, Și ea se duce, duce! —"Se duce roata? Bun, dar carul? El stă pe loc ca mine-acum. El fuge crezi? Ba nicidecum, Fug numai roțile pe drum"— Ei, zi: nu-i prost morarul? Și ne temeam să nu se ... Moraru-și puse-n sân luleaua, Tăcut și grav: se pregătea La sfat cu noi altfel să stea; Și ce dovadă-i trebuia Mai bună ca nuiaua? Iar ce-a urmat la ce-aș mai spune? Noi n-am ajuns la nici un rost. Tu zici: —„Erai ...

 

Mihai Eminescu - Aducând cântări mulțime

... bune și mai rele, Mă întreb cu îndoială Cine caută la ele? Cată cei ce noaptea, ziua Își muncesc sărmana minte ­ Plebea multe știutoare Pentru pâne, pentru linte? Sau cei ce păzesc cântarul A dreptății, dragă Doamne, Ce la domni sărută mâna Ș-altceva încă la doamne? Sau acei care ... i doare și ce-i pișcă. Eu nu pot să le dau lefuri, Nici onori, nici pensiune. Nu-s în stare nici să judec Merite pentru națiune. Toți acei ce-n astă lume Vor ceva... mă lese-n pace, Eu nu voi nimic, nimica, Decât pace, pace, pace. Și de-or ... scânteietoare Și tablouri înfocate Vor pătrunde tremurânde Aste suflete curate. Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi, La voi inimi cu arÄ›pe. Ah! lăsați ca

 

Alexandru Odobescu - Scene istorice din cronicele românești:Prefață

... cuprinderea acestui mic volum, fieșcine va vedea c-am avut drept model frumoasa nuvelă istorică a domnului C. Negruzzi asupra lui Alexandru Lăpușneanu. Ca orce imitație, încercările mele sunt, negreșit, cu mult mai prejos de acel mic cap d-operă; în lipsa talentului, m-am silit cel puțin să ... pot mult izbutesc a caracteriza, într-asemenea scrieri ușoare, o epocă, sau o nație; cei cu bunăvoință, dar cu mai slabe mijloace, fac, ca mine, încercări! PREFAȚA EDIȚIEI DIN 1886 Curând se vor împlini treizeci de ani de când am dat mai întâi în tipar aceste două mici încercări ... mic volum, fieșcine va vedea c-am avut drept model frumoasa nuvelă istorică a dlui Constantin Negruzzi asupra lui Alexandru Lăpușneanu. Ca orice imitațiune, încercările mele sunt cu mult mai prejos de acel mic cap d-operă; în lipsa talentului, m-am silit cel puțin să păstrez ... pot mult, izbutesc a caracteriza într-asemenea scrieri ușoare o epocă sau o națiune; cei cu bunăvoință, dar cu mai slabe mijloace, fac, ca mine, încercări! Mihnea Vodă cel Rău a fost publicat mai întâi în foița ziarului Românul din 1857 și tras atunci în broșură osebită ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului

... se umfle. Scoase repede ștergarul, îl desfăcu și se minună văzând punga pe care o aruncase. Deschise punga, și dracul, țâști! tremurând limba în gură ca o văpaiță albastră. Omul strânse bine punga la gură, o puse jos și, potrivind călcâiul, îi trase una cu sete, că punga plesni ca o bășică de bou și un foc pâlpâi sub opincă și se stinse, risipind un miros de pucioasă. Omul răsuflă. — De-aia a ... Și se făcea că zicea nevestei: "Vezi că e noroc?" Iar ea se facea că-i zice: "Norocul e de la Diavolul". Se albise luna ca un rotocol de hârtie. O apă de lumină se revărsa de la răsărit. Omul se deșteptă speriat, căci se facea că n-o să-i ... l strâng de gât pân-o plesni." Scoase punga. Se uită în ea. Ce să vadă? În loc de dimon, bănuți de aur, ce luminau ca jăraticul. Omul, și speriat, și necăjit, aruncă un pumn de bani la răsărit și altul la apus, zicând: — Duceți-vă dracului, banii dracului! N ... apucă bine să sfârșească cuvântul, și zări de la răsărit turme albe și de la apus turme negre ce izvorau din lumină și din neguri ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul

... strălucim, Văz, pe nesimțite noi ne mistuim! Astăzi lupta noastră orice luptă curmă; Ea va fi lovirea cea mai de pe urmă. Astăzi este timpul ca să isprăvim. Sau români ne pierdem, sau români trăim!" Asfel le vorbește... Dar doi soli sosiră, Doi trimiși ai Bastei. Capii toți ieșiră. - "Basta vă ... nu se mâhnească Și-n iubirea țării fiii mei să-i crească. Când vor fi în vârstă, să le spuie ea Că nu voi răzbună pentru moartea mea; Numai pentru țară și neatârnare Sânul lor să simtă sfânta răzbunare! Iară voi, tovarăși, mie îmi jurați Niciodată mâna cu străin să dați!" La aceste vorbe cade ... ciripesc. Moartea cu-a ei mână fața lui atinge; Inima-i îngheață, vorba i se stinge. Iar viața-i mândră zboară către nori, Ca

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>