Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE VIAȚĂ
Rezultatele 1261 - 1270 din aproximativ 1573 pentru PE VIAȚĂ.
Vasile Alecsandri - Hora Unirei
... Vasile Alecsandri - Hora Unirei Hora Unirei de Vasile Alecsandri Poezia a fost pusă pe muzica compozitorului Alexandru Flechtenmacher. Theodor Aman - „Hora Unirii la Craiovaâ€� Hai să dăm mână cu mână Cei cu inimă română, Să-nvârtim hora frăției ... dușmănia-n țară! Între noi să nu mai fie Decât flori și omenie! Măi muntene, măi vecine, Vină să te prinzi cu mine Și la viață cu unire, Și la moarte cu-nfrățire! Unde-i unul, nu-i putere La nevoi și la durere. Unde-s doi, puterea crește Și dușmanul ... să treacă drumul mare Peste-a noastre vechi hotare, Și să vadă sfântul soare Într-o zi de sărbătoare Hora noastră cea frățească Pe
Ioan Slavici - Budulea Taichii
... altă lume, și când maica mă întreba ce-am văzut la școală, în uimirea mea nu știam să-i spun altceva decât c-am văzut pe Huțu lui Budulea plimbându-se cu bățul în mână și că acum nu-l mai cheamă Huțu, ci Mihail Budulea, ca pe taică-său cel cu cimpoile. Și fiindcă eram nerăbdător și doream să văd iar pe Huțu cu bățul, m-am dus și după prânz la școală. Simt și acum adânca dezamăgire ce mă cuprinsese când văzui pe un alt băiat cu vergeaua, căci în zadar, atât de strașnic ca el nu mai era nici unul. Dar peste puțin iar a venit ... îmi părea mai puțin strașnic. Nu-i vorbă, și acum zicea Tatăl nostru , cânta chiar în strană și citea Apostolul în biserică, și acum purta pe Mili, ba chiar și pe Linică cea mică în brațe; el cu toate acestea îmi părea cam prost, ba câteodată chiar grozav de prost. Dar tot țineam la el, fiindcă ... foarte mult la el. Încă de demult nea Budulea era nedumerit. Îl vedea pe Huțu citind din carte ori scriind fel de fel de lucruri ...
Mihai Eminescu - Legenda cântărețului
... de privighetoare, totuși era de om. O arfă, asemenea sunetului blând și regulat al valurilor mării, o acompania. Era un paria cântăreț, care o iubea pe fata de-mpărat. Ea-l văzu răsărind prin crengi în lumina de lună -era nalt și frumos. Pletele negre se ridicau deasupra frunții mărețe, ochii ... netezea părul, cu gura-i încrețită de amor ea-i săruta fruntea. ― Ce frumoasă frunte ai tu, coroana lumii s-ar mândri să șadă pe ea. ― Ai dori-o tu? zise el și ochii lui se deschideau mari, ca doi luceferi. El se sculă și o privi. Numai Împăratul ... lumii și Domnul tuturor celor trecătoare. Atunci se duse la castelul răsărit din rădăcini de munți. Intră în înaltele turle * ca să puie coroana lumii pe fruntea miresei lui ― dar întinsă, albă ca o ceară mărmurită, moartă era iubita lui. El nu auzi nimic, nimic ―numai valurile sânte ale ...
... curgă vinul, nene Cărășel, răspunse iute băiatul dulcețăresei Iordăchioaia. - Când e miezul nopții, de dorm și apele - atunci joacă dracii și strigoii între hotare –, pe la vreme aceea mergi în câmp, pe un fânaț, și ascunzi fluierul într-un mușinoi de furnici, care-i scos taman pe hotar. Apoi, te-ntorci acasă, fără să te uiți îndărăpt, iar la nouă zile te duci, iarăși la miezul nopții, și-ți iai trișca. O ... când o zări, dimineața, la poartă, leșină, gândind că-i făcătură și zăcu trei săptămâni la pat. Kauk o duse la comună, suduindu-l amarnic pe Cărășel, căci numai el putea să fie poznașul. „Domniiâ€� de la comună îl chemară pe Cărășel printr-o mărcuță, cum era obiceiul pe vremea aceea, ca să-și dea seama de fapta lui. Serafim se duse la comună cu fața smerită ca un călugăr. Iapa cu pricina se ... cu bărbile ca niște mături stufoase, și armeni tineri, cu mustața de-abia înspicată. Au părăsit tejgheaua ca să-ncingă sabia și să hoinărească, noaptea, pe drumuri. Crâșmarul Mandache Sorcovăț scoate din beci vinul cu garafa și-l toarnă în ulcele, umblând jur-împrejur ...
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... foarte mult când ar crede că simțământul naiv al poporului nu este compatibil cu ideile cele înalte. Lumea se poate aprofunda tot așa de bine pe calea inimii ca și pe calea reflecției, și din aceea că poporul își exprimă numai simțirile sale nu rezultă că i-ar lipsi meditațiunea și delicatețea în exprimarea ei. Îndrăznim ... Să-ți văd fața la lumină, C-a venit până la mine Miros dulce de la tine. Cât am pus în gândul meu Pe-o aripă să te ieu Și să mi te port prin soare Păn’ te-i face roditoare Și de mine iubitoare. Tot mișcând din aripioare ... al său trai. Tu ai aripi zburătoare Ca să te înalți la soare, Eu la umbră, la răcoare, Am menire-nfloritoare. Tu te leagăni sus pe vânt, Eu mă leagăn pe pământ. Du-te-n cale-ți, mergi cu bine, Făr-a te gândi la mine. Că e lumea-ncăpătoare Pentr-o pasăre ș ... lângă mine Și s-o apăr de oricine. Sau când spune în Doncilă (pag. 113): Rămâi, soro, sănătoasă, Ca o viorea frumoasă Într-un păhărel pe masă. Sau când compară cu vioiciune plastică (p. 290): Voinicelul nearmat E ca știuca ...
Antim Ivireanul - Dedicația din Noul Testament, tipărit la București, în anul 1703
... au luminat întunecata Elada; Petru au întors toată Iudea și toți apostolii au sădit viia cea de taină, besĂ©rica; supus-au răsăritul, biruit-au pe tirani, n-au băgat în seamă sudălmile, n-au socotit muncile, izgonirile și moartea, ci mergea bucurându-se despre fața adunării. Evanghelia arată pre cel ... Deci pentru aciasta fără îndoială adeverez cum că aicea vei să sĂ©ceri roada acestui bine și a creștineștilor tale lucrări: întărire lină, viață îndelungată și mulți ani la preaînălțat scaunul măriiitale, asupra vrăjmașilor tăi biruință, dumnezeiască scutire și ajutoriu la toată prealuminată casa măriii-tale; iară în cea ...
Alexei Mateevici - Un vis dorit
... un gând mântuitor Lumină nu-i mai dă. Ș-așa sfârșitul m-a găsit În dormitare grea, De drumul morții negătit, Robit de viață rea. Și îngerul meu păzitor De jalea mea plângea, Dar plânsetul lui jelitor L-a suflet n-ajungea... Din somnul meu am tresărit ... amară eu Și văd: de sufletul robit Departe-i Dumnezeu! Și către suflet am strigat: Fii treaz și nu dormi, Dormind în patimi și păcat Pe veci vei adormi. Puține zile ți-au rămas Pentru căința ta, Deci, scoală și fii treaz, Mai mult nu dormita. Îndreaptă-ți mintea spre Hristos ...
Mihai Eminescu - O rămâi, rămâi cu bine...
... De ce plângi și de ce tremuri? În cenușa părăsită Nu aprinzi tu alte vremuri. În zădar mă ții în brațe, În zădar îmi plângi pe piept, Pentru-a-ți spune neadevărul Al meu suflet e prea drept. Am iubit în tine visul Tinereței mele scump, Dar se duse ... te văd o umbră albă Un cap alb fără de sânge. Cu a vieții mele flacări Au trecut ș-a ta viață
Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles...
... întreagă. Când al meu suflet mistuit De chin și de părere A fost un trist, necontenit Prilej pentru durere. Când fu menit ca pe pământ Dorința să-l alunge Dup-un noroc atât de sfânt Cum nu se poate-ajunge. E un miraj de necrezut Pe-un orizon de stepe: De al lui farmec străbătut Eu tot nu-l pot pricepe. El stăpânește amorțit Pustiile uitării Ca și o stea din ...
Gheorghe Asachi - Meditație pentru ziua anului nou
... s-a sfințit. De aceea agiută, Doamne, să lucrez acel ogor Unde-n loc de spini să crească productul mântuitor, Ca în ziua de pe urmă, care mi s-a însemnat, Să pot zice că-n viață
Vasile Alecsandri - O noapte la țară
... ades suspin amar Și mintea-i se deșteaptă din vis de fericire, Perzând orice credință, oricare nălucire, Ferice de acela ce-n tulburare-i poate Pe-un cal să se arunce și prin văzduh să-noate, Pășind peste-orizonuri, zburând peste câmpii. Ferice care poate, departe de cei vii, Să uite ... Și multe glasuri blânde în inimi deștepta; O noapte de acele ce nu le poți uita, Care aprind în suflet scânteie de iubire Și pun pe frunte raze de îndumnezeire. Eram ... parcă sunt încă! ... la oarele acele Când ochiul strălucește primblându-se prin stele, Și-n toată steaua vede un chip ... Domnea în dulcea taină a umbrelor făclie, Vărsând văpaie lină, ce lumea acoperea. Lumină mângâioasă! în ceruri ea părea Menită ca să ducă pe căi necunoscute Dorințele omenirei în lung deșert perdute! * Deodat-un glas de înger, o sfântă armonie, Plutind ușor în aer, ca vântul ce adie, Se ... a lui cuvinte: „Ferice de acela ce cu-o simțire vie Slăvește armonie și-nalta poezie, Ca dismierdări plăcute de glas prietenesc. El poartă pe-a sa frunte un semn dumnezeiesc, Și geniul său gustă plăceri încântătoare Zburând la nemurire ca vulturul în soare; Dar mai ferice încă ...